Dragusanul - Blog - Part 785

eternitatea este o femeie!

Radu Bercea n15

*

tămăduind lumina depărtării

precum tăcerea-n despletiri finale

tu nu te-ai mai născut din spuma mării,

ci din ninsori nervoase, ireale

şi te-am văzut, fiindcă a nins aseară,

cum căutai în albul sfânt un trup,

deşi mesteceni, pregătiţi să moară,

au fost deschis pe trunchiuri ochi de lup

*

pândindu-ţi paşii calmi de zeitate

încrezătoare-n propriul ei destin,

cuvintele zvâcneau prin coli uitate

şi evadau într-un pahar cu vin

ademenind cu paşii tăi bărbaţii

de-a lungul şi de-a latul unor vieţi

şi-n sacra înălţime-a altor spaţii

menită să-i transforme în poeţi

*

ca să dezlege marele mister

şi să-l închege clar într-o idee

săpată peste slovele din cer:

eternitatea este o femeie!


Constantin Severin, evadatul în arte

Constantin Severin

*

Poet cu opera lirică desăvârşită, prozator formidabil şi publicist pe măsură, veşnicul evadat în arte, Constantin Severin, fascinat de runele sacre ale metafizicei civilizaţii totemice, a înlocuit condeiul cu penelul, cioplind în dinamismul culorilor nu doar o simbolistică ancestrală, pe care o decriptează cu migală, ci şi o viziunea a creaţiei inedită, la care au aderat mulţi, mulţi artişti plastici de pe câteva continente ale planetei noastre.

*

În arta plastică universală, Constantin Severin e mai mult decât pictor, e novatorul culorii care zideşte templul atemporal al nevoii disperate de metafizic, al culorii care se despovărează de sine şi care jertfelnic statorniceşte calea luminilor create spre Necreat. E un fel de sacerdot Constantin Severin, care, în sihăstria artelor, numără pe degete perechile de întrebări şi răspunsuri, într-o neostenită căutare de sine.

*

 La mulţi ani, Constantine, şi Dumnezeu să (ni) te ţie numai întru bucurie!

 


Năprasnicul pictor Konstantyn Ungureanu-BOX

BOX blogul lui

*

O imaginaţie debordantă, care sloboade culorile, formele, ideile şi inefabilul cu o dezinvoltură absolut nevinovată, artistul plastic Konstantyn Ungureanu-BOX, cu o notorietate universală, durată nu doar pe insolitul artei sale, ci şi pe agresivitatea talibanismului în sutană autohton, dar şi poet rasat, dar şi muzician fascinant, care îşi vindecă, adesea, rănile cu nectarul cuvintelor şi al armoniilor vechilor instrumente cu coarde, înseamnă, astăzi, 8 februarie 1956-3956, un reper inconfundabil al somnoroasei noastre Suceava.

*

În egală măsură personaj şi personalitate a timpului nostru, Konstantyn Ungureanu-BOX reface universul, dându-i stabilitatea grinzilor păstoase cu care reconstruieşte curcubeul, ca să sprijine cerul cenuşiu de deasupra noastră, iar fiecare coborâre a lui din turnul inefabilului se constituie într-un eveniment, la care lumea dă năvală ca la un punct de distribuţie gratuită a libertăţii spiritului.

*

Konstantyn Ungureanu-BOX e artă şi martir al creaţiei, domiciliind, de-a pururi, doar pe axa solstiţială a capacităţii umane de a adora mai firesc decât respiră generozitatea cosmică.

*

La mulţi ani şi Dumnezeu să vă ţie (e obligatoriu de inclus în urare şi Doamna lui, Aurora!) numai întru bucurie!


mai şiroieşte sângele din coastă

Radu Bercea n10

*

trec şiruri ostenite de drumeţi

din veac în veac spre veacuri împietrite

şi se aud dinspre acele vieţi

aceleaşi lanţuri tot mai ruginite,

căci nimeni nu ridică pumnul strâns

ca să alunge pasărea de pradă,

ci potopiţi de ură şi de plâns

drumeţii se încaieră-n zăpadă

*

gladiatori ai clipei ce se duce

căzând de spuza clipelor răpuşi,

din veac în veac răsare câte-o cruce,

dar din păcate nici chiar vântul nu-şi

mai aminteşte cine-a fost să fie

drumeţul ce purtase, înainte,

acelaşi lanţ şi cosmica urgie

în trecere spre fiu, dinspre părinte,

*

căci e în neam atâta dezbinare

şi un amurg ce de vecii adastă

şi-asupra noastră un apus de soare

mai şiroieşte sângele din coastă


Cu Radu Bercea am terminat-o. Ne vedem la lasări

Coperta Radu Bercea finala

*

Exact aşa va arăta opera tipografică de căpătâi a pictorului şi martirului Radu Bercea. Opera care îl reprezintă pe de-a-ntregul, în complexitatea stilurilor şi novaţiilor lui de om care arde la ambele capete, ca să recupereze timpul netrăit, timpul celor care l-au umilit şi oropsit.

*

În 22 februarie, de ziua de naştere a lui Răzvan Mitoceanu şi a mamei lui Petrică Oloieru, voi merge cu Zicălaşii la Gura Humorului, din drag de Radu Bercea şi de opera lui ca o lumină înlăcrimată. Chiar nu aţi băgat de seamă cât de tămăduitor lăcrimează lumina?


Pagina 785 din 1,486« Prima...102030...783784785786787...790800810...Ultima »