Frédéric Damé: Bucarest en 1906 – Tipologii

Birt popular

Tipologiile bucureştene ale lui Frédéric Damé, în mare majoritate ocupaţionale şi, deci, multietnice şi multiregionale, aduc în vremea noastră o frântură luminoasă de nostalgie, deşi nu sunt realizate, din punct de vedere fotografic, la fel de bine ca ilustratele din diverse cartiere bucureştene ale anului 1906. Dar, ca mărturii, tipologiile lui Frédéric Damé înseamnă un dar, de care prezentul şi viitorimea ar trebui să se bucure şi poate că, odată şi odată, cu mintea românului cea de pe urmă, vom pricepe că nu trebuie să “ne trufim şi înălţăm peste ceea ce suntem, pentru că numai deservicii vom aduce neamului nostru românesc”, după cum atenţiona Xenopol, în 15 august 1871, la Putna.

Bragagiu

Cerșetor

Gunoier

Muntean vânzător de brânză

Negustor de alune

Negustor de fructe

Negustor de miei

Negustor de păsări

Negustor de pește

Negustor de usturoi și ardei iuți

Negustor de vânat

Negustori de lapte

Sacagiu

Țăran

Vânzătoare de iaurt

Vânzător de înghețată

Vânzător de legume

Vânzători de gâște

Zarzavagii

Porturi vechi româneşti No Comments Jul 25

Frédéric Damé: Bucarest en 1906 (IV)

Abatorul

Rătăcind prin alte vremuri şi prin alte locuri, n-am mai avut vreme pentru cartea lui Frédéric Damé, “Bucarest en 1906”, deşi găsisem în paginile ei mărturii iconografice interesante, demne de atenţionare asupra existenţei lor. Pentru că le văd mereu ignorate şi e păcat.

În materialul de astăzi, veţi vedea un Bucureşti care îşi conturează identitatea, dar târziu, în istoria lumii, abia în primii ani de după 1900, iar un popor care are o istorie modernă de doar un veac, vorba unui basarabean, nu poate râvni la un loc al său pe pământ, mulţumindu-se doar cu meleagurile pe care bunul Dumnezeu le păstrase, iniţial, pentru Sine.

Casa arhitectului L. Negrescu

Casa de apă “Iancu”

Casa Cristopol, din strada Venerei

Colț de stradă pietruită

Hala de pește

Hala Traian

Halele Centrale

Hotel Blank, din strada Dionisie

Hotel Assan, din Piața Lahovary

Hotel Assan, văzut din grădină

Hotel Cerchez, de pe Calea Victoriei

Hotelul Simu, din strada Eldorado

Modernizarea străzilor

Obor

Piața de flori

Piața de legume

Piața Teatrului, asfaltată

Pod pe noul curs al Dâmboviței

Pod pe vechiul curs al Dâmboviței

Strada Regală, Piața Teatrului

Vechiul curs al Dâmboviței

BUCUREŞTII ÎN IMAGINI VECHI No Comments Jul 25

ca să-i trăieşti îndepărtare

cât timp pe umeri duci un mâine

precum o uriaşă stâncă,

ţi-i sufletul un colţ de pâine

din care vremile mănâncă

precum ţăranii în amurg

pe lunga brazdă, ca o cale

în care stelele se scurg

şi umplu fluierul cu jale,

cât timp mai ai ceva de dus

înspre aleanuri şi tăcere,

poemul nu se lasă spus,

ci rătăceşte prin unghere

de cer înalt şi depărtat

în care n-ai să poţi ajunge,

deşi ai fost crucificat

pe-nşiruire de secunde,

deci te aşterne ostenit

în filele de calendare,

căci iată, cerbii au venit

ca să-i trăieşti îndepărtare

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 25

1886: 17 photos de costumes et types de Roumanie

Bucureşti, Dealul Spirii

Fotografiate la Bucureşti şi la Câmpulung Muscel, de către E. Reclus, tipologiile pe care le-am aflat în Biblioteca Naţională a Franţei „Gallica” întregesc, oarecum, colecţia mea de mărturii vechi despre români, despre „adormiţii seculari”, insensibili faţă de propriile origini şi virtuţi, cum se tot scrie, de la Marco Bandinni (1640) încoace, şi până pe la rădăuţeanul Michel Kipper, pe care românii din ţinut îl tot votau deputat, în dauna socrului lui Simion Florea Marian, prea sfinţitul Piotrovschi. Şi asta, pentru că neamţul nostru era om de cuvânt, nu de cuvinte.

Imaginile care urmează sunt, vorba lui Alecsandri, părticele dintr-un întreg, deci încă nu permit postulări, după cum e prostul obicei al exaltaţilor „oameni de ştiinţă” din domeniul etnografic. Este nevoie de măcar câteva sute de mărturii – şi sunt convins că ele există – ca să poţi îndrăzni o opinie şi nicidecum un postulat.

Fată din Câmpulung Muscel

Oltean

Câmpulungence

Ţărănci românce

Călugări

Vânzător de iepuri şi potârnichi

Vânzător de oţet

Tinichigiu ambulat

Muntence românce

Ţărancă din apropiere de Câmpulung

Ţărănci

Ţărani vânzători de caş

Preoţi, oficiind

Sacagiu

Ţigancă cu violete

Porturi vechi româneşti No Comments Jul 24

1902: Scrisoarea primarului Sucevei

Franz Ritter des Loges

Primar al Sucevei, între 1 august 1891 şi 5 ianuarie 1914 (dar anul final de mandat este 1913), Franz Ritter des Loges, ctitorul Sucevei moderne (a durat Palatul Administrativ, Liceul “Ştefan cel Mare”, de astăzi, unzina electrică, uzina de apă şi sistemul de canalizare, parcul central etc.), o Suceavă plină de pitoresc, dar rasă de pe suprafaţa pământului de comunişti şi de democraţii cu faţă umană de după, ar trebui să însemne, în ursirea noastră de “adormiţi seculari”, cum plastic ne definea rădăuţeanul Michael Kipper, un reper şi emblematic, şi provocator. Împreună cu un alt vienez, Karl A. Romstorfer, Francis cavaler des Loges ne-a redat Cetatea Sucevei (trafic de influenţă: ca să avem noi unde face… Bucovina Rock Castle) şi a redat istoriei bisericile vechi ortodoxe ale oraşului, biserici în care nu li se menţionează niciodată numele, nici lui, nici lui Romstotfer, pentru că, aidoma ctitorului Sucevei străvechi, voievodul Petru Muşat, erau… “papistaşi”.

Vorbesc în treacăt despre adevăratul primar exponenţial al Sucevei pentru că am băgat de seamă că despre urmaşul unor naturalizaţi francezi din Touraine, Franz des Loges (1864, Viena – 10.10.1914, Suceava), încă mai există mărturii interesante şi prin alte limbi, aşa cum este scrisoarea de solidarizare cu Congresul Armeanofil de la Bruxelles, din 17 şi 18 iulie 1902, pe care o reproduc în continuare:

“Subsemnatul Franz Ritter des Loges, primar şi deputat al oraşului Suceava (Bucovina-Austria), şi Vartives Ritter von Prunkul, proprietar, viceprimar şi preşedinte al comunităţii armene de cult oriental din Bucovina, de comun acord la Suceava au exprimat lor adeziune la eforturile care se fac, în cadrul Congresului[1] care se ţine la Bruxelles, în zilele de 17 şi 18 iulie, pentru a saluta nefericitul popor armean din Turcia, aprobând toate demersurile care se fac, în măsura puterilor lor, şi vă roagă să treceţi numele lor între cele ale aderenţilor la Congres. / Franz Ritter des Loges / Vartives Ritter von Prunkul[2]“.

[1] Congresul Armeanofil – n. n.

[2] Pro Armenia, II, nr. 16, 25 iulie 1902, pp. 132-134

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jul 24