15 octombrie 1922: Solemnitatea de la Alba-Iulia
*
Sfinţirea bisericii încoronării. Dacă aş fi fost dintre cei ce au căutat să tălmăcească însemnătatea zilei în care s-a sfinţit biserica neamului şi a încoronării, aş fi început cu semnificativele cuvinte ce se cântă la înviere: „Aceasta este ziua care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într’însa”. Căci zi de mare bucurie a fost Dumineca trecută, care a întrunit în glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul pe reprezentanţii bisericii ortodoxe din România întregită, pe ocârmuitorii statului şi un însemnat număr de cetăţeni. Bălgradul îi aştepta, împodobit cu steagurile biruinţei. Parcă şi cerul îşi mărise strălucirea seninului său, în ziua Luminii.
*
Sosirea în Alba-Iulia. I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, împreună cu P. S. Sa Bartolomei al Râmnicului şi suita P. S. Lor, au ajuns în Alba-Iulia, Sâmbătă, dimineaţa, la ora 9 a. m. La gara frumos pavoazată aşteptau pe înalţii oaspeţi şefii tuturor autorităţilor civile şi militare din localitate, precum şi un numeros şi select public. Primarul Dr. Sava întâmpină pe înalţii prelaţi cu o frumoasă cuvântare, în care relevă însemnătatea actului venirii P. S. Lor în cetatea lui Mihai. Răspunde emoţionat şi plin de avânt I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae şi, în atmosfera de însufleţire, trezită de cuvintele lui, cei prezenţi se îndreaptă spre oraş, la biserica noastră din Alba-Iulie oraş. Înalţii prelaţi sunt primiţi, la uşa, bisericii de prot. I. Teculescu, cu frumoase cuvinte.
*
*
După sărutarea crucii şi evangheliei, I. P. S. Lor întră în biserică, unde se oficiază un scurt serviciu divin. I. P. S. Sa mitropolitul Basarabiei Gurie soseşte la ora 11, iar P. S. Sa episcopul Clujului Nicolae, la ora 3, fiind întimpinaţi, în acelaşi mod solemn, cu care au fost întâmpinaţi prelaţii sosiţi de la Sibiu. Întreg oraşul a îmbrăcat haină de sărbătoare, stradele frumoase şi pe fiecare casă e arborat mândrul nostru stindard naţional.
*
Autorităţile acestui oraş, în frunte cu prefectul judeţului, Dr. Velican, şi primarul, Dr. Sava, sunt neobosiţi întru a face pregătirile necesare pentru praznicul mare al încoronării. Observ afişat apelul primarului D. Sava, în care se spune că, cu ocaziunea celei mai mari sărbători a neamului românesc, cu ocaziunea Încoronării Suveranilor noştri a Întâiului Rege al României Mari, sunt datori a-şi arăta toată dragostea faţă de acest măreţ act şi că sunt demni de a fi cetăţenii istoricului oraş de încoronare Alba-Iulia, prin aceea că, faţă de oaspeţii cei vom avea din acest prilej, ne vom arăta cu cea mai mare dragoste şi bunăvoinţă.
*
Este deja în oraş şeful siguranţei din Bucureşti, dl Romul Voinescu, şi şeful siguranţei din Arad, dl Ovidiu Gritta, fiul acestor locuri istorice, fost primul căpitan, după unire, în Alba-Iulia.
*
*
Recepţiunea. La ora 11 a. m., au avut loc recepţiunile, în sala primăriei. S-au prezentat, înaintea I. P. S. Sale mitropolitului Nicolae, fiind de faţă şi I. P. S. Sa arhiepiscopul Gurie, şi P. S. Sa. episcopul Bartolomei, întâi preoţimea bisericii ortodoxe, condusă de preotul Băieşan, accentuând bucuria bisericii noastre de a avea în fruntea ei, în aceste timpuri istorice, pe I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae, omul doririlor şi aspiraţiilor noastre. Îi doreşte mulţi ani de rodnică şi bogată activitate. Mulţumind, I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae accentuează că unitatea naţională ne-a scos şi biserica din greul de veacuri. Se cuvine, deci, ca inspiraţi din spiritul lui Mihai, să ne înălţăm sufletele, luând îndemn pentru binele bisericii, şi patriei.
*
Deputaţiunea bisericii gr. Catolice, în care au luat parte şi mireni, condusă de protopopul V. Urzică, accentuând, că arhiereii celor două confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, în timpuri grele şi în timpuri însemnate pentru poporul românesc, au mers mână în mână. Aşa, la 1792 (Supplex libellus valahorum), la măreaţa adunare de pe câmpul libertăţii, din 1848 etc. „Şi dacă greul l-am suportat împreună, se cuvine ca şi bucuriile să ne fie comune, pentru că în toţi bate aceeaşi inimă românească. De aceea, spune vorbitorul, luăm şi noi, cu plăcere, parte la bucuria bisericii ortodoxe, de a-şi vedea ridicat noul sion în cetatea lui Mihai”. Prezintă omagiile bisericii greco-catolice I. P. Sf. nostru mitropolit. I. P. S. Sa, mulţumind, accentuează că acest sfânt lăcaş e zidit pe temelia moşilor şi strămoşilor noştri. Poporul român, de la Prut, până la Tisa, se roagă la fel, formând un front al sufletelor care a servit ca temelie la unitatea naţională; şi precum în trecut neam dus împreună durerile, se cuvine ca şi azi împreună să ne bucurăm, Prin iubirea de neam să ne străduim a ne îndeplini marea misiune: creşterea sufletului românesc. Pentru că Mântuitorul în mijlocul poporului românesc nu s-a împărţit şi cu cât ne vom încălzi mai tare de idealul lui, vom fi mai aproape unii de alţii.
*
Deputăţia bisericii romano-catolice a fost condusă de canonicul Dr. Balázs, care, relevând însemnătatea actului sfinţirii bisericii, vorbeşte de încoronarea M. Sale Regelui, prin care se îndeplineşte porunca lui Dumnezeu. „Toate stăpânirile sunt de la Dumnezeu”. Doreşte ca rugăciunile 1. P. Sale să se audă în ceruri, de unde să se reverse darurile Sale bogate asupra M. S. Regelui, ca să poată conduce această ţară la bine şi fericire. I. P. S. Sa, mulţumind, accentuează că vine „în numele evangheliei Domnului, care este comună tuturora, şi cu cât ne vom apropia de culmile evangheliei, ne vom apropia şi noi, păstorii, unii de alţii. Poporul român şi maghiar au trăit împreună multe veacuri şi sunt avizaţi unul la altul, găsind laolaltă puntea de trecere de a putea lucra reciproc pentru binele şi fericirea lor. Noi nu ne gândim a deveni asupritorii conlocuitorilor noştri de altă naţionalitate. Ne iubim cu toată puterea limba şi legea, şi respectăm pe conlocuitorii noştri, care îşi iubesc limba şi legea în care s-au născut. Am nădejde că actul încoronării M. S. Regelui nostru va fi o garantă pentru binele şi fericirea popoarelor din această patrie, fără deosebire. Vă doresc succese în conducerea turmei, pe calea evangheliei lui Hristos”.
*
A urmat, apoi, deputaţiunea bisericii luterane, condusă de Adolf Klein, a bisericii reformate, condusă de preotul Ştefan Regény, comunitatea israelită, condusă de David Henric, primăria oraşului, condusă de Dr. Sava. Tuturor deputaţiunilor, I. P. S. Sa le-a răspuns cu cunoscuta-i afabilitate.
*
*
În fine, se prezintă corpul profesoral de la liceul „Mihai Viteazul”, condus de directorul Medrea. Spune că acest liceu e cel dintâi, înfiinţat în Ardeal, după unire. Cere tot sprijinul şi binecuvântarea arhierească asupra lui. I. P. S. Sa accentuează că este o adevărată fericire să poţi îndeplini opera de lumină a tinerelor generaţiunii, acum când visul şi aspiraţiunile noastre sunt îndeplinite. „Şi eu, continuă I. P. S. Sa, am ieşit din rândul dascălilor şi ştiu înţelege şi aprecia munca ce dezvoltaţi. Sufletul neamului este pus în mâinile frăţiilor voastre. Să-1 armaţi cu armele ştiinţei şi virtuţii. Duhul lui Mihai să vă povăţuiască în toate lucrările”.
*
Privegherea. La ora 4, după-amiază, s-a început, în biserica din oraş, serviciul divin premergător actului sfinţirii bisericii, vecernia, împreunată cu litie şi priveghere. A celebrat P. S. Sa episcopul Râmnicului Bartolomei, asistat de protoiereii I. Teculescu şi Dr. A. Crăciunescu, de protodiaconul bisericii din Chişinău, Ursachi, şi diaconul G. Jurebiţă. I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae a ocupat loc în tronul arhieresc, iar I. P. S. Sa arhiepiscopul Gurie şi P. S. Sa episcopul Nicolae, în scaunele următoare. Au cântat elevii seminarului nostru. Serviciul divin s-a terminat la ora 7, seara.
*
Sfinţirea bisericii. Duminică, dimineaţa, de pe la ora 7, a început să se adune lumea la biserica din oraş, de unde avea să pornească în procesiune religioasă. Preoţimea, împreună cu Arhiereii, s-au îmbrăcat în ornate strălucitoare. De aici, la 8, au pornit spre cetate, unde este ridicată măreaţa biserică catedrală, într-un impozant cortegiu. Înainte era corul mixt al şcolii normale din Sibiu „Andrei Şaguna”, apoi elevii seminariali; în tot parcursul, de la biserică, la cetate, au cântat, alternativ, muzica militară şi seminarul.
*
După seminarişti, urma preoţime celebrantă, şi anume: protodiaconii P. Ursachi şi I. Beleuţă; diaconii D. Antal şi G. Jurebiţă; preoţii I. Dăncilă, V. Nistor, Şt. Morariu, I. Stanca, T. Pop, A. Istrate, P. Circo, L. Curea, Stoia Bobeş, N. Munteanu, I. Handa, I. Ursa, A. Băieşan, M. Moruşca, I. Popa şi C. Oancea; protoiereii: Dr. Crăciunescu, T. Scorobeţ, N. Borzea, Dr. Stan, S. Medeanu, Gr. Pletosu, Dr. G. Proca şi L. Triteanu. După dânşii, urmau Prea Sfinţiţii Gurie şi Nicolae. După Înalt Prea Sfinţiţii, urmau îndată domnii miniştri Artur Văitoianu, C. Banu şi Traian Moşoiu, domnii generali Glodeanu, Nicoleanu şi Stavăr, secretarii generali Dr. V. Ispir, Petrini şi Popescu; şeful siguranţei R. Voinescu, dir. gen. Şt. Brădişteanu, căpitanul oraşului Arad, Ovid Gritta, C. Tomescu, secretarul consistoriului din Chişinău; senatorii Dr. Mihali, Dr. Tripon, Ignat Mircea, domnii N. Ioaniu, şef de cabinet, Dr. Al. Fodor, ing. D. Marcu, căpitanii aviatori Savu şi Ioanin, precum şi întreaga inteligenţă a istoricului oraş, în frunte cu muzica militară.
*
*
Pe un timp admirabil, înaintăm încet, încet, prin promenada oraşului, şi începem să suim spre cetate. Strada era quasi baricadată de localnici, care au avut norocul să vadă această minune, iar fotografii aşteptau pe la răspântii şi locuri mai ridicate. Un francez isteţ, cu aparatul său, îşi tot schimba locul, cu paşi grăbiţi, pentru a putea cinematografia întreaga procesiune, căreia nu i-a lipsit nimic din strălucirea cuvenită. Sufletele noastre sunt cuprinse de o adâncă emoţie, când trecem pe sub prima poartă a cetăţii, în vârful căreia, într-o întunecoasă chilie, a fost ţinut în lanţuri martirul neamului Horia (prins şi vândut de români, în frunte cu preoţii lor ortodocşi – n. n.).
*
Începe să se zărească impunătoarea clopotniţă şi maiestoasa biserică catedrală. Ajunşi la uşa bisericii, se începe serviciul divin. P. Sfinţiţii citesc paremiile. Urmează înconjurarea bisericii, care se dezvolta în mod impozant. Pornind de la uşa principală, ne oprim în dosul altarului. I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae citeşte evanghelia „mărturisirea învăţăceilor”: „Tu eşti Hristos, fiul lui Dumnezeu celui viu”; face, de astă-dată, adâncă impresie, căci dreapta mărturisire a credinţei în divinitatea lui Isus e piatra cea din unghi pe care Hristos a întemeiat biserica sa. Cântăreţii intonează „Mărire Ţie, Doamne, Mărire Ţie”. I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae face cruce pe zid, cu sfântul mir, rostind cuvintele: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime!”.
*
Convoiul se porneşte. Corul cântă „Încunjuraţi popoarelor Sionul şi-l cuprindeţi pe dânsul!”. Ajunşi în partea de miazăzi a bisericii, I. P. S. Gurie citeşte a II-a evanghelie, face cu sfântul mir crucea pe zid, rostind: „Luminează-te” etc. Cântăreţii intonează „Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit” şi cortegiul porneşte, din nou, în armoniosul sunet al clopotelor catedralei. Ajunşi în partea de miază-noapte a bisericii, P. Sfinţitul Bartolomei citeşte a III-a evanghelie ; face pe zid crucea cu sfântul mir, rostind formula: „Luminează-te” etc. Ajunşi, din nou, în faţa uşii, P. Sfinţitul Nicolae face crucea, pe cei doi stâlpi de la intrare. Clopotele încetează. I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae se postează la intrare, unde, după cunoscutele alocaţiuni „Deschideţi boieri porţile… că va intra împăratul măririi!”, cu puterea crucii, pe care o ţine în mâna dreaptă, despică porţile şi, între sunetele armonioase ale cântării „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că a Domnului mărire peste tine a strălucit”.
*
*
Soarele luceşte intensiv prin fereşti, aspectul sărbătoresc se măreşte. Prea sfinţiţii chiriarhi, împreună cu preoţimea slujitoare, intră în altar. Aici, a culminat sfinţirea în pregătirea sfântului prestol, în mijlocul căruia era un loc rezervat pentru sfintele moaşte. În o mică cutiuţă, ermetic închisă, se aşează sfintele moaşte. Aceste sfinte relicve, învelite în vată, se ung cu mir şi se pun în cutiuţă. În gaura pristolului, se pune, întâi, următorul act comemorativ, scris pe hârtie de pergament:
*
„Cu vrerea Tatălui, prin dragostea Fiului şi cu tainica lucrare a Duhului Sfânt, sfinţitu-s-a biserica aceasta, a încoronării primului Rege al tuturor românilor, în ziua de 25 Septemvrie st. v. anul mântuirii 1922, de către I. P. Sfinţitul Nicolae, arhiepiscop de Alba-Iulia şi Sibiu şi mitropolit al românilor-ortodocşi din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, însoţit de I. P. Sfinţitul Gurie, arhiepiscopul Chişinăului şi Hotinului, de Prea Sfinţitul Vartolomei episcop al Râmnicului, Noului Severin şi de P. Sf. Nicolae episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului. În al 8-lea an de glorioasă domnie a M. S. Regelui Ferdinand I şi a soţiei sale M. S. Regina Maria, fiind prim ministru al Ţării Ionel I. C. Brătianu, ministru al cultelor Constantin Banu, prefect al judeţului Dr. Camil Velican, protopop al Albei-Iulii Ion Teculescu şi primar al oraşului Dr. Aurel Sava”.
*
Acest act a fost subscris de toţi P. Sf. chiriarhi, de domnii miniştri, de domnii secretari generali şi de suitele lor. Peste act aşează I. P. Sfinţitul cutia cu sfintele moaşte, exclamând: „Veşnica pomenire ctitorilor sfintei bisericii acesteia!” şi rugăciunea:
*
„Doamne, Dumnezeul nostru, carele această mărire ai dăruit sfinţilor mucenici, celor ce au pătimit pentru tine, ca să se semene în tot pământul moaştele lor întru sfintele tale case şi roduri de tămăduiri să răsară; însuşi, stăpâne, cela ce eşti dătător a toate bunătăţile, pentru rugăciunile sfinţilor, ale căror moaşte bine ai voit să se aşeze întru cinstita casa ta aceasta: învredniceşte ne pe noi fără de osândă să-ţi aducem ţie într’însa jertfa cea fără de sânge, şi ne dăruieşte nouă toate cererile cele spre mântuire dând răsplătire şi celor dintr’însa care au pătimit pentru sfânt numele Tău, ca să se facă minuni printr’înşii spre a noastră mântuire. Că a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin!”.
*
Peste cutiuţă să varsă mastixul încălzit şi compus din ceară, tămâie, smirnă, alois, ladanon şi multe alte miresme; gaura se astupă cu ciment. Prestolul se acoperă, apoi, cu un capac mare de lemn. I. P. S. Sa varsă peste prestol miresme parfumate, rostind psalmii „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi” etc., iar preoţii spală prestolul cu bureţi şi ştergare noi. Se unge, apoi, cu mir şi unt de lemn. În colţuri, se aşează sfinţii evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
*
Preoţii aduc veşmântul cel alb de pânză şi-l pun peste prestol. I. P. S. Sa însoţeşte lucrarea lor cu cuvintele „Îmbracă tăria ta, Sioane, iar tu Ierusalime, cetate sfântă, îmbracă mărirea ta!” etc. Capetele acoperemântului au sfori lungi, care se încing în jurul piedestolului şi, la urmă, se înnoadă în formă de cruce. Deasupra se aşează sfântul antimis, sfântul chivot, evanghelia, lumini, cruci şi toate cele de lipsă. I. P. S. Sa: „Domnul s-a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins”. Cetitorul, din psalm 92: „Gata este scaunul tău de atuncea, din veac tu eşti. Casei tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile” etc.
*
P. S. Sa Bartoiomei unge, apoi, cu sfântul mir interiorul bisericii, îl stropeşte cu apă sfinţită. Urmează sfânta liturghie, cu aceeaşi solemnitate, Răspunsurile liturghice le dă, cu toată preciziunea, Corul mixt al şcolii normale, condus de profesorul Timotei Popovici. Ansamblul acestor răspunsuri ne-a dat un adevărat concert bisericesc. În decursul sfintei liturghii, I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae a hirotonit întru presbiter pe protodiaconul bisericii noastre catedrale Ilie Beleuţă, profesor seminarial; iar P. S. Sa episcopul Bartolomei, întru diacon, pe clericul Ştefan Florescu. La finea sfintei liturghii, I. P. S. Sa mitropolitul Nicolae a rostit, cu cunoscuta-i elocvenţă, o solemnă cuvântare, ascultată cu multă atenţiune de cei prezenţi (Biserica şi Şcoala, XLVI, nr. 42, 16/29 octombrie 1922, pp. 2-5).
