Dragusanul - Blog - Part 696

Violarea lui Dracula de către Sultan

Radu cel Frumos

*

În 1724, apărea, la Lyon, „Anecdotes ou Histoire de la Maison Ottomane”, tomul I, de Marcellin Duplain, în care se povestesc și întâmplări cu cei doi feciori ai lui Vlad Dracul, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos, dar cu o altă atribuire a numelor, decât cea încetățenită de veacuri. Vlad Țepeș, de pildă, este numit Mirza (adică „Prințul”, în limbile arabice), în vreme ce lui Radu cel Frumos i se spune Dracula.

*

Carte Marcellin Duplain 1724

*

Prima menționare a lui Radu cel Frumos ca Dracula este cea în care se vorbește despre Sultanul Mahomed, care era bolnav, după ce „primise o lovitură de pumnal de la tânărul valah Dracula” și i se umflase piciorul, apoi povestea se limpezește, Duplain spunând că „Mahomed simțea pentru tânărul Dracula ceea ce avea să simtă pentru toți tinerii; dar tandrețea lesbiană putea corupe virtutea acestui tânăr prinț. Obosit de refuzuri disprețuitoare, Sultanul a vrut să folosească forța, obligându-l pe Dracula să scoată un pumnal și să-l înfigă în coapsa Sultanului. După această lovitură, Sultanul a scos un strigăt care a pus în mișcare tot Seraiul și Dracula s-a salvat, fugind în grădină și urcând într-un copac, care l-a scăpat de prima căutare a ienicerilor. În acest timp, se cerceta rana Sultanului, care nu era periculoasă, și singura lui grijă era aflarea celui care l-a rănit. În sfârșit, a fost adus la el și i-a spus că își poate salva viața, doar dacă îl va satisface. Dracula a cedat, deci, în fața forței și a devenit cel mai drag favorit al Sultanului. Mai târziu, când voievodul Valahiei a murit, Sultanul, care nu putea să se consoleze cu pierderea lui Dracula, a dat această provincie tânărului Mirza, căruia tronul îi aparținea de drept.

*

Mirza i-a mulțumit Sultanului; el a promis că va plăti birul, dar a ridicat întreaga Valahie împotriva lui, declarând război, dar dominația turcească a fost restabilită, în sfârșit, cu eforturi uriașe. Dracula a fost înscăunat în locul fratelui său” (pp. 176-178).


opriţi planeta, eu vreau să cobor!

Grafica: Hawkins History of Music

Grafica: Hawkins History of Music

*

mi se desface cobza grea în ierburi

decapitând şi-ngenunchind înfrântă,

ţărâna are gura-nsângerată

şi fulgeră cuvintele, şi cântă;

până la tălpi mă-ncenuşez albastru

amanetând în veac singurătate

şi-mi urcă-n palme umedă ţărâna

cât încă-mi reazăm tâmplele pe coate;

*

femei schiţate pe un zid de cretă

m-ademenesc năprasnic şi m-alungă,

pe bulevardul care nu mă-ncape

câte-o iubire leneşă mă-ndungă

şi-mi neguţez cuminte tinereţea

prin pieţele cu rame cenuşii,

încă mai ard dezlănţui pândarii

prin vulpile de bitum şi prin vii;

*

femei subţiri cu gura ca o crimă

pe un tăiş sau pe un plumb fierbinte

îmi riscă la ruletă tinereţea

furată violent dintre cuvinte,

nu protestez timid în piaţa mare,

ci îmi dărâm genunchii într-un număr,

sunt o fiară parcă hăituită

cu-o unghie de plumb înfiptă-n umăr;

*

nu mai ucid provincial amante,

nu mai vânez ninsori pentru ospeţe,

în abatorul mondial, prieteni,

se junghie din scurta-mi tinereţe

şi-ncenuşat şi parcă fără mine

dau filele absente mai departe,

pot să-mi păstrez nesăbuita-mi vârstă

doar cetluind-o singular pe moarte;

*

n-am idealuri, gândului i-i reazăm

un pat închiriat şi o planetă,

în mersul ei rotund numai cuvântul

mă tânguie-mpuşcat şi mă regretă;

nu m-acuzaţi de pesimism, prieteni,

un luptător s-a prăbuşit înfrânt,

decapitat frumos cu buza ierbii

şi-ascultă poeziile-n pământ

*

şi mă mai dor poemele nescrise

din tălpile desculţe până-n creştet,

în abatorul mondial, prieteni,

se junghie cu fier îngust şi veşted

ca să rămân încă o vreme tânăr,

străfulgerat de linişte şi dor,

ca să vă strig târziu, la miezul nopţii:

opriţi planeta, eu vreau să cobor!

*

*

23 august 1978,

într-un cămin de nefamilişti

din Bucureşti, dar, astăzi,

în preajma festivalului

Bucovina Rock Castle,

mai actual decât oricând


Steagul lui Ștefan cel Mare, la Paris

L'étendard d'Etienne le Grand avant la cérémonie à la Sorbonne, 28 juillet 1917

L’étendard d’Etienne le Grand avant la cérémonie à la Sorbonne, 28 juillet 1917

*

Am mai spus-o și o repet: în uriașul depozit de memorie europeană, pe care îl reprezintă Biblioteca Națională a Franței „Gallica” zac, ignorate și neștiute, o puzderie de informații despre trecutul nostru, al românilor. Există, tot acolo, și mărturii iconografice și ar cam fi de datoria noastră să ni le asumăm, dacă ne-am cam obișnuit să citim numai… poze!


Sărbătorirea lui Ștefan cel Mare la Sorbona

Fête de l'étendard d'Etienne le Grand à la Sorbonne, 28 juillet 1917

Fête de l’étendard d’Etienne le Grand à la Sorbonne, 28 juillet 1917

*

Două fotografii, ambele mărturisind impresionanta sărbătorire a memoriei lui Ștefan cel Mare la Sorbona, în 28 iulie 1917, impresionează printr-un capital european de simpatie, de care se bucurau românii, cu puțin înainte de Unirea cea mare. Cât sânge românesc anonim mustea sub acest sentimentalism european vom refuza să ne imaginăm. În fond, noi avem de sărbătorit nu sacrificiile, ci împlinirile de după.

*

Fête de l'étendard d'Etienne le Grand à la Sorbonne, 28 juillet 1917

Fête de l’étendard d’Etienne le Grand à la Sorbonne, 28 juillet 1917

 


Actriţa şi Poezia

Actriţa Maria Teişanu

Actriţa Maria Teişanu

*

Nu mă aşteptam să se afle, astăzi, în Suceava, pentru că, dacă aş fi ştiut, aş fi avut certitudinea că tânăra actriţă Maria Teişanu nu va rata întâlnirea cu poezia. Chiar dacă e puţin obosită, după susţinerea examenului de licenţă şi după înscrierea la masterat, dar mai ales de lucrul la probele de aptitudini artistice, cu care se va prezenta la examen pentru un post de actriţă la un reputat teatru bucureştean. Maria este sora lui Alexandru “Teiu” Teişanu, basistul de la “Toy Machines”, deci am împărţit cu ea multe emoţii, de-a lungul vremii, şi fata interpretei de folclor Gabriela Teişanu, colegă şi de servici, şi de “Toy Machines”, care avea să mă uimească, astăzi, şi prin dublarea lui Cornel Angelescu, la refrenul uneia dintre piesele lui:

*

Gabriela Teişanu, secondându-l pe Cornel Angelescu

Gabriela Teişanu, secondându-l pe Cornel Angelescu

*

Cam asta ar fi introducerea la reportajul fotografic al ultimei manifestări “Naţiunea Poeţilor”, desfăşurată, astăzi, la Suceava, în mijlocul unui pâlc de oameni – pentru că mai trăiesc şi oameni prin pustietatea Sucevei. O manifestare cu un Cornel Angelescu sublim, cu un Roman Istrati în vervă analitică impresionantă (tot astăzi, Roman Istrati mi-a predat dactilograma următoarei lui cărţi), cu mulţi prieteni (Ionică Băiţan, Gabriela Havriliuc, Liliana Widocks, Roman Istrati,  Constantin Ungureanu-BOX, Constantin Hrehor, Constantin Horbovanu, Ovidiu Donisă, Carmen Veronica Steiciuc, Tiberiu Cosovan şi, în primul rând, Maria şi Gabriela Teişanu, şi aşa mai departe), o manifestare de o surprinzătoare intimitate spirituală, pe care nimeni dintre cei de faţă nu voia să o vadă la final.

*

Mi-a fost bine, astăzi, s-au, cum a zis poetesa Hamutal Bar-Yosef din Ierusalim, citând dintr-o rugăciune ebraică: “Doamne, mulţumesc că am ajuns şi clipa aceasta!”. Chiar aşa!

*

Actrita si poezia 1

Actrita si poezia 2

Actrita si poezia 3

Actrita si poezia 4

Actrita si poezia 5

Actrita si poezia 6

Actrita si poezia 7

Actrita si poezia 8

Actrita si poezia 9

Actrita si poezia 10

Actrita si poezia 11

Actrita si poezia 12

Hamutal Bar-Yosef citind, în ebraică, un poem de Roman Istrati,

din antologia “Înger cu aripi de gheaţă”, apărută la Tel-Aviv, de curând

Actrita si poezia 13

Actrita si poezia 14

Actrita si poezia 15

Actrita si poezia 16

Actrita si poezia 17

Actrita si poezia 18

Actrita si poezia 19

Actrita si poezia 20

Actrita si poezia 21

Actrita si poezia 22

Actrita si poezia 24

*


Pagina 696 din 1,488« Prima...102030...694695696697698...710720730...Ultima »