Dragusanul - Blog - Part 659

Cine-a pus cârciuma-n drum?

1860: La fabrication de rakios (de către sfinţii călugări ai adevăratei credinţe)

*

Viciul a fost, este şi va rămâne o afacere religioasă. Ştiam că aşa este din documentele medievale româneşti, dar încă nu văzusem o mărturie iconografică, precum aceasta, publicată de Lancelot în revista “Le tour du monde”, după ce vizitase provinciile româneşti în 1860. Scrie, de pildă, în uricul din 31 august 1458, că Ştefan cel Mare întărea “dania înaintaşilor noştri”, conform căreia era obligatoriu ca oricine “ar voi să facă cârciumă să aibă a se scrie în catastif la călugări; iar cine nu se va scrie în catastiful lor, călugării au voie de la noi să-i ia băutura lui şi încă să ia de la acel om 20 de zloţi” (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. 1, p. 298). Privilegiul acesta era pentru călugării de la Moldoviţa.

*

Călugării de la Humor, beneficiau, cu întăritură domnească din 30 august 1459, de un “obroc, în fiecare an… de câte 5 butii de vin”, pentru ca, în aburii sfinţi ai matolelii, să se roage pentru pomenirea strămoşilor (Documente privind Istoria României, XIV, XV, vol. 1, p. 307). În 6 octombrie 1626, se da “privilegiul ca arenda rachiului să fie pentru Mitropolia Sucevei, la Sfântul Gheorghe şi Ioan cel Nou”, în cârciumile mănăstirii urmând să se vândă, ca şi până la acest uric, “vin, rachiu şi altele, fără dobândă şi vămuire”, în cazul că sfinţiţii prea cucernici erau trândavi şi preferau să importe rachiul din Galiţia, în loc să-l fabrice singuri. Şi, cum banii sunt ochiul dracului, beneficiile lumesc de păcătoase ale cârciumilor călugăreşti erau folosite sacru de ortodox numai “pentru luminatul la sfintele moaşte”.

*

Cine are oareşce îndoieli, poate răsfoi cele două colecţii de documente medievale româneşti, căutând după datele emiterii lor, într-un lung şir de prilegii mănăstireşti pentru “adetul rachiului”, care mai include şi datele de 16 septembrie 1629, 7 noiembrie 1630, 1 iunie 1633 şi aşa mai departe, din băută în băută, amen, întru gloria adevăratei credinţe pravoslavnice!

*

1860: Ortodoxie, adică adevărată credinţă!


dar ia paharu-acesta de la mine!

*

prin târgul vechi şi scufundat în vremuri

încă păşeşti, Iisuse, şi ţi-i frig

şi-n fiecare frunză-ncepi să tremuri

când disperarea vârstelor mi-o strig:

vreau să trăiesc cu patimă clipita

în care cineva m-a aruncat

căci bucuria vieţii mi-i ispita

şi-n bucurie nu-i nici un păcat,

*

vreau vârstele să mi le duc pe umeri

fără să cer cândva despovărări,

deşi aud cum din biserici numeri

puzderiile tale de-ntrupări

în pământească dragoste de viaţă

prin care după chip ne şi asemeni,

în fond dumnezeirea nu se-nvaţă

ci doar rodeşte din ce-a fost să semeni

*

prin târgul vechi şi-aproape ancestral

de scufundat, de prăbuşit în sine,

prin care te urmez autumnal,

dar ia paharu-acesta de la mine!


iarăşi e urcat pe cruce

*

de când frunza s-a desprins

a trecut o săptămână

şi-un alean de necuprins

încă plânge în ţărână,

de s-ar fi urcat în cer

n-ar fi fost atâta jale,

dar spre marele mister

duc doar jumătăţi de cale,

*

celelalte au rămas

să implore într-o doară

mugurul ce va da glas

viselor în primăvară

când speranţele s-or ţese

şi în crengi alte minciuni

vor schiţa neînţelese

amăgiri despre minuni,

*

dar mi-i frunză în cădere

şi mi-i ploaie ce o duce

sufletul ce, în tăcere,

iarăşi e urcat pe cruce


Bessarabia, Russia and Roumania on the Black Sea

 

A Bessarabian country church

*

Charles Upson Clark, Bessarabia, Russia and Roumania on the Black Sea, New York 1927

*

 

Bivouac of a charcoal caravan, 5 august 1837

Fortifications of Hotin

Gipsy family en route, 19 July 1837

Group of Bessarabian peasant women

Quarantine station of Scutari, 24 July 1837

Russian (Lipovan) fishermen

Street in Kisineff

Street scene in Noua-Sulitză

The Hotin Castle

The Kisineff Cathedral

The town and fortress of Soroca on the Dniester

The vintage

Windmills near Istriopol

View across Dniester from Hotin Castle

*


„O tăvăleşti în ou şi o presari bine cu pesmet”

*

Nr. 61. Friptură de spinare şi de but de căprioară

*

Iei butul sau spinarea spălată curat, şi o pui să şadă două ceasuri în sare, apoi pui oţet amestecat cu apă într-o ulcică şi pui două cepe întregi, vâră patru cuişoare în cepe, o ţelină şi un căţel de usturoi, două frunze de dafin, coajă de lămâie, vreo câteva fire de ienupăr şi puţin piper întreg; aceste toate se fierb cu oţet şi, fiind clocotit, pui butul în strachină şi torni oţet deasupra ca să-l cuprindă, şi-l laşi două sau trei zile, opărindu-l, în toate zilele, câte de două ori, tot cu acel oţet; apoi iei pieliţa cea vânătă de pe dânsul şi-l împănezi foarte des cu slănină, îl pui în frigare şi pui oţet de cel strecurat în tigaia cea de sub frigarea cu friptura, cât socoteşti ca să aibă salce; pui şi o lingură de smântână şi, frigându-se, să tot torni deasupra salce de aceea, până se va frige bine, apoi, punând pe farfurii, torni salcea deasupra şi-i gata.

Nr. 62. Pui prăjiţi cu unt

*

Puiul, grijit foarte curat şi tăiat în patru, îl sărezi pe cât trebuie şi îl laşi să şadă un ceas, apoi, punând unt mult în tigaie de lut, laşi să clocotească şi apoi, tăvălind bucăţile de pui în făină de grâu, le moi pe urmă în apă rece şi apoi, tăvălindu-le în pesmet de franzelă, le pui în tigaia cu unt şi, rumenindu-se bine pe o parte, le întorci pe ceea parte, ca să se rumenească deopotrivă, şi sunt gata.

Nr. 63. Miel prăjit friptură

*

Iei carne de miel şi tai tot felii, şi pe urmă o fierbi cu puţin unt, apoi, după ce se răcoreşte, o tăvăleşti în ou şi o presari bine cu pesmet, şi o prăjeşti în grăsime, apoi o pui în farfurii şi pune pătrunjel pe deasupra.

Nr. 64. Curcan umplut

*

Să iei un curcan, să-l grijeşti şi să-i tai pielea, de-a lungul, pe spate şi, apoi, cu un cuţit să-i tai ciolanele până la aripi şi picioare, ferind de a tăia pielea, apoi ia ca o jumătate ocă carne de viţel, un mai de gâscă şi puţină slănină şi le toacă, dar nu prea tare mărunt, ia şi câteva trufe sau ciuperci şi, asemenea tocate, le pune la un loc, de scad, cu puţin unt, pătrunjel verde, hagimă, sare şi piper, apoi le pune într-o strachină, punând un ou întreg şi un gălbenuş, şi le mestecă bine; cu aceasta umple curcanul şi îi coase pielea pe spate; după aceasta, taie felii de slănină tare subţiri, cu care înveleşti curcanul, şi-l leagă pe deasupra cu aţă, apoi îl aşează în tingire şi-i pune trei linguri de zeamă de vacă, jumătate de litră de vin alb, puţin pătrunjel verde şi hagimă, şi-l lasă încet de fierbe, şi, când îi curcanul destul de moale, îl scoate şi-l pune într-un loc să nu se răcească, apoi ia grăsime de pe sos şi-o strecoară printr-o sită şi-o lasă de fierbe până rămâne numai puţină, şi atuncea, dezlegând slănina de pe curcan, îl aşează pe farfurii şi-i toarnă deasupra acel puţin sos, şi prinprejurul farfuriei aşează cartofi mici prăjiţi.

Nr. 65. Pui prăjiţi

*

Să grijeşti puii şi să-i tai în patru, să-i sărezi, bate omătul de la două ouă, unge puii şi presoară cu pesmet, şi să-i prăjeşti frumos, şi le pune garnitură.


Pagina 659 din 1,501« Prima...102030...657658659660661...670680690...Ultima »