Pe urmele averilor mănăstireşti „regale” (I)
Mănăstirea Sinaia, “Boabe de grâu”, 1930, nr. 5, p. 300
*
Mănăstirea Sinaia
*
Zidirea mănăstirii. Inscripţiunile. Averea mănăstirii. O legendă.
Restaurarea bisericei. Darurile Suveranilor. Felurite podoabe.
*
Mănăstirea Sinaia este zidită, la 1695, de marele Spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, şi numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimului, şi mănăstirea Buceagul. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirii spătarul Cantacuzino, după cum se vede din actul de fundaţiune: „Am zidit din temelie şi am înălţat un schitişor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei celei mari şi după cum arată şi Patriarhul Ţarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o, bine făcând, îndemnându-sе de multă dragoste şi cucernicie ce avea către sfântul şi de Dumnezeu umblator muntele Sinai”.
*
Sub numirea de mănăstirea Sinaia înţelegem cetatea, cu biserica şi chiliile vechi. Iată inscripţiunea ce se găseşte, săpată în piatră, deasupra arcadei dinnăuntru: „Zugrăvitu-s-a această sfântă biserică, în zilele domnului Ioan Alex. Constantin Moruzi Voevod, fiind Mitropolit Dositei, şi s-a săvârşit prin toată osteneala şi cheltuiala părintelui egumenului Damaschin, 1795”. Nu este referitoare la zidirea mănăstirii, ci numai la unele reparaţii, făcute de egumenul Damaschin, căci inscripţia săpată în piatră şi pusă pe frontispiciul bisericii mari e următoarea: „La cursul anilor de la Mântuitorul nostru Christos, 1695, s-au zidit sfânta mănăstire Sinaia, de fericitul întru pomenire ctitorul Mihail Cantacuzino, marele Spătar, întru cinstea Adormirii Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare; iar la leatul 1848, s-a mai adăugat la aceasta sfântă biserică, în zilele Prea Luminatului nostru domn Grigore Dimitrie Bibescu Voevod, cu blagoslovenia casei şi din afiorosirile fericiţilor ctitori, în numele Prea Sfintei Treimi şi în cinstea Adormirii Prea Sf. Născătoare de Dumnezeu, s-a început zidirea acestei biserici de roşu, în stăriţia prea cuviosului Iosif, Archimandrit, întru care sus numitul a şi răposat în Domnul, şi s-a desăvârşit prin stăruinţa, osârdia şi osteneala Prea Cuvioşiei sale Părintelui Paisie Archimandritul acestui sfânt locaş… 1846”. Biserica cea nouă s-a început 1a 1843, de stareţul Iosaf, şi s-a terminat în 1846, de stareţul Paisie. Acum, de curând, s-a restaurat.
*
Cu privire la fondarea mănăstirii Sinaia, călugării de la mănăstire povestesc următoarele: îngrijitorul bisericei Sf. Nicolae, după Malomăţ, avea obiceiul, în privegherile sale de miezul nopţii, de-a ieşi pe culmea dealului, unde se află astăzi mănăstirea Sinaia. În noaptea de Sf. Maria Mare, acest călugăr, după săvârşirea rugăciunilor, fiind obosit, a adormit. Deşteptându-se, la auzul unor cântări armonioase, vede, în josul dealului, рe o poieniţă, lumină mai ca ziua şi două cete de tineri îmbrăcaţi în alb, cu lumânări aprinse, ce străluceau ca razele soarelui, şi-i aude cântând troparul Adormirii, iar după terminarea cântărilor, s-a pus iarăşi întunericul nopţii.
*
Despre cele văzute, îngrijitorul bisericii Malomăţului dădu ştire la Mitropolie. Spătarul Mihal Cantacuziao, auzind şi el de această vedenie şi dorind a-şi împlini făgăduiala dată, pe când, persecutat de turci, se afla în muntele Sinai, a început clădirea mănăstirii, înzestrând-o cu multe moşii şi bunuri. Eforia spitalelor civile a însărcinat, acum câtva timp, pe dl architect G. Mândrea să restaureze mănăstirea Sinaia. Se cerea ca această biserică să fie reconstruită în stilul bisericilor clădite sub domnia lui Ştefan cel Mare. În acest scop, dl Mândrea s-a dus prin Bucovina şi Moldova, unde a găsit adevărate comori de Artă Naţională.
*
Marea biserică este prevăzută cu calorifer, ventilaţie şi, în parte, cu lumină electrică. Toate decoraţiunile istorice, ca uşi, strane, tronurile regale, tronul mitropolitului, în Altar, sunt de marmură roşie, pictura interioară, amvonul, catapeteasma, candelele sunt executate în stil pur bizantin. La clopotniţele din faţă, pe șarpante de fier, s-au aşezat patru clopote, din care unul, cel mal frumos şi cu sunet sonor, este o donaţiune a M. S. Regelui. M. S. Regina, la rândul ei, a contribuit cu o Evanghelie ferecată, scrisă şi cu miniaturi, care este opera divinei poete Carmen Sylva. Perdeaua de la uşa împărătească a catapitesmei este o cusătură de fir de aur pe catifea, lucrată, cu multă dibăcie, în atelierul doamnei Both. Pictura interioară, distribuită în mod estetic pe pereţi şi bolţi, s-a executat de pictorul Age Exner, care a lucrat la toate restaurările mari ale biiericilor noastre. Sfinţii şi diferitele scene biblice sunt făcute cu uleiu, mai pe fund, de aur mozaicat. Toate chenarele (ornamentele) sunt în stil bizantic, iar poza şi execuţia sfinţilor sunt lucrate după maniera întrebuinţată la Muntele Athos şi în majoritatea bisericilor noastre.
*
La dreapta intrării principale, este portretul M. S. Regelui şi al Mitropolitului Primat, la stânga, M. S. Regina, cu Princesa decedată, şi Spătarul Cantacuzino. Aceste portrete au fost plătite de M.M. LL. şi sunt în totul asemănătoare (Tribuna poporului, Anul VII, Nr. 99, Arad, duminică 1/14 iunie 1903).
„Buciumul, în Nr. 274, descoperi, mai ieri niște hoţii ale renumiților călugări greci Evloghie și Policarp, care au fost egumeni la mănăstirea Mihai Vodă și ca unii ce au fost dați în judecată criminală, pentru hoţiile lor prea notorii, au fost dați și peste graniță și opriţi a mai veni în țar; el afirmă că aceşti călugări au intrat, acum, iarăși în țară și trăiesc încă lume albă pe moşiile care le furaseră, zidind case pe numele lor; descoperă că ei încă tot intrigă, în stânga și în dreapta, încredințând pe oameni că, nu peste mult timp, vine vestita Comisiune europeană să înapoieze mănăstirile și pământurile zise închinate iarăși vrednicilor călugări și alte din acestea.
