Dragusanul - Blog - Part 635

a plecat Roman Istrati!

*

rupt din lanţurile vremii,

Roman, Vodă prin ce-a scris,

a plecat să-adune ramuri

din promisul paradis

să-ncunune fruntea lumii

din înaltul univers

cu poemul cel din urmă

rătăcit, cândva, din mers

*

peste filele nescrise

din adânc şi din departe,

numai sufletu-i rămâne

să respire într-o carte

şi apoi că cate-n alta

dintre cele ce le-a scris

ca să-l regăsim aievea

şi să îl trăim drept vis,

*

însă astăzi totul doare,

totul este nedreptate:

ca-ntr-o punere pe cruce

a plecat Roman Istrati!


că legea pe pământ e lege, e leru-i ler

*

în zarea-n care ne cuprinde aleanul sfintei sărbători

stă pregătit să ne colinde arcuşul cosmicei viori

şi vor veni ninsori primare ca din castelul de omăt

să ascultăm cu-nfrigurare cum curge timpul îndărăt,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

şi pregătim de zor ospeţe, iar în pocalele cu vin

zăgăzuim din tinereţe prea plinul propriului destin

căci e nevoie de speranţă, de îmbătări cu viitor

şi-aud ninsorile pe clanţă cum se depun ca un zăvor,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

şi-aprindem stele cu migală deasupra sufletelor ninse

cu-ademenirile de gală dintotdeauna necuprinse,

căci aşteptăm încă sosirea risipelor de veşnicie

premeditând că răstignirea va bate cuie-n poezie,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

apoi ne vom întoarce iar în bezna zilelor curente

mutând zadarnicul zadar în filele tot mai absente

din calendarul cu poveşti care-au rămas pe veci nescrise

ca şi poemu-n care eşti atât de troienit de vise,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

cum scris stă în divina carte, cei însetaţi de veşnicii

le vom cunoaşte doar prin moarte şi, fascinaţi de poezii,

să aşteptăm să ne cuprindă arcuşul cosmicei viori

cu cântecul ce ne colindă numai în nopţi de sărbători,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler


A. Vlahoutza: La Roumanie pittoresque, 1903

*

A. Vlahoutza, La Roumanie pittoresque, Bucarest, 1903.

*

*


Români uitați prin cărțile lumii largi

Auguste Gérando: contele Emeric Teleki

*

Continuând să lucrez, când îmi rămâne timp, la o bază de date iconografice despre noi, românii și despre celelalte națiuni din această țară, revin cu niște imagini, adunate de prin cărțile:

*

James Caterly, Les Roumains, Tome premier, Paris 1908

Règne de Bibesco, Roumanie d’Andrinople a Balta-Liman (1829-1849), Paris, 1893,

Emmanuel de Martonne, La Valachie, esai de monographie géographique, Paris, 1902

Miron and Carola Grindea, Dances of Rumania / Edited by Violet Alford, New York

Auguste Gérando, La Transylvanie et ses habitants, Paris, 1850

*

Emmanuel de Martonne: Balta Brăilei

Emmanuel de Martonne: Casă din Bumbești

Emmanuel de Martonne Casă din Bumbești

Emmanuel de Martonne: Costume Curtea de Argeș

Emmanuel de Martonne: Galați, piața de pește

Emmanuel de Martonne: Kula din Oltenia

Emmanuel de Martonne: Ocna de la Slănic

Emmanuel de Martonne: Podu Dâmboviței

Emmanuel de Martonne: Salina de la Doftana

Emmanuel de Martonne: Stâna Lespezile, în Făgăraș

Emmanuel de Martonne: Stâna Mohoru, în Parâng

Emmanuel de Martonne: Valea Oltului

Emmanuel de Martonne: Valea Siriului

James Caterly: generalul Kisseleff

James Caterly: Ovidius, efigie

James Caterly: Ovidius, statuia din Constanța

Miron and Carola Grindea: Argeș

Miron and Carola Grindea: Beiuș

Miron and Carola Grindea: Învîrtita, în Maramureș

Miron and Carola Grindea: Sârba, în satul Dragoș Vodă din Transilvania

Règne de Bibesco

*


Americanii știu de Vifleimuri, nu și românii!

*

Se pregătesc, în întreaga Românie, spectacole de falsificat Datina, inclusiv prin concerte de „Colinde ale minorităților”, când o știu și curcile că minoritățile de pe teritoriul României nu au avut niciodată colinde, ci doar cântece bisericești fără nimic laic în ele. Noi, românii, avea ca tradiție creștină admirabilă cântecele de stea și vifleimurile, toate opere ale unor compozitori de prestigiu, răspândite în popor și, ulterior, adoptate, prin intermediul bisericii. Datina creștină trebuie și merită păstrată, dar fără confuzii și fără falsificarea datinii ancestrale, cea în care colindele, „muzica stelelor” – cum o numea Pytagoras, narau despre ivirea Soarelui prin constelații zodiacale, începând cu Leu și terminând cu Vărsător („omul cu ulciorul”, vestit de Iisus, urmând să fie „gazda” răsăritului de Soare în posteritatea generațiilor de astăzi.

*

Ceea ce nu știm noi, pentru că îmbrâncim Datina în circăiala electorală fără de sfârșit, știu chiar și americanii, care, aidoma altor neamuri mărturisitoare de pe mapamond, scriau, în urmă cu vreo șapte decenii despre obiceiurile de Crăciun din România (traducerea pe care o fac eu, poate șchiopăta, dar dumneavoastră, care stăpâniți engleza la perfecție, folosiți-vă de fotocopia textului original):

*

„Vicleimul, sau Betleemul, sau Irozii (de la Irod, adică Herod, guvernator al Iudeei, unul dintre personajele principale ale piesei), este o dramă religioasă, care sărbătorește nașterea lui Hristos, intercalată cu dansuri de caracter solemn. În Țara Românească, regele este acompaniat de un nebun, un ofițer și cincizeci de băieți, ca consilieri, iar în Moldova apar doi îngeri, un păstor și mulți servitori. Deoarece ceremonia durează mult timp și punerea în scenă este destul de scumpă, nu mai mult de două sau trei spectacole ale aceleiași trupe pot avea loc în ajunul Crăciunului și în următoarele nopți, astfel încât întregul sat urmează actorii, admirându-i cu privirile. Adesea, o echipă de artiști va vizita circa cincizeci de sate” (Dances of Rumania / Edited by Violet Alford, New York, 1952).


Pagina 635 din 1,501« Prima...102030...633634635636637...640650660...Ultima »