a plecat Roman Istrati!

*

rupt din lanţurile vremii,

Roman, Vodă prin ce-a scris,

a plecat să-adune ramuri

din promisul paradis

să-ncunune fruntea lumii

din înaltul univers

cu poemul cel din urmă

rătăcit, cândva, din mers

*

peste filele nescrise

din adânc şi din departe,

numai sufletu-i rămâne

să respire într-o carte

şi apoi că cate-n alta

dintre cele ce le-a scris

ca să-l regăsim aievea

şi să îl trăim drept vis,

*

însă astăzi totul doare,

totul este nedreptate:

ca-ntr-o punere pe cruce

a plecat Roman Istrati!