Călătorie în vremea Unirii Principatelor (I)

Închipuindu-mi eu că nu ar fi lipsită de interes lecturarea ştirilor de presă românească din ianuarie 1859 – admirabile prin obiectivitate, vă propun o călătorie în timp, din care să înţelegeţi singuri cum s-a făcut Unirea Principatelor, dar să şi aflaţi că, la propunerea lui Cogălniceanu, cel mai bun prieten al lui Cuza, alesul moldovenilor, Cuza Vodă, a depus, mai întâi, la obşteasca adunare (divan ad-hoc este un termen turcesc), cererea de abdicare în alb, care să intre în vigoare în clipa în care românii vor găsi un domn străin, care să le desăvârşească unirea. Sunt multe lucruri interesante în presa din vremea primei uniri, toată scrisă cu chirilice, inclusiv despre încercările ierarhilor ortodocşi de a o zădărnici sau despre turcizarea elitelor, care, pe lângă nume româneşti mai aveau şi câte unul de mare boier turc (paşă). Dar, cum vorba multă e sărăcia omului şi cum scopul meu este să vă ajut să aflaţi şi să judecaţi singuri, haideţi să trecem la mărturii:

*

MOLDOVA. Iaşi. După ce în Moldova atât alegerile deputaţilor pentru noua dietă a ţării, cât chiar şi alegerea Domnului a decurs în cea mai bună linişte, ar fi crezut oricine că acum situaţiunea politică, cum am zice, se va lumina şi că, totodată, ştirile şi faimele, contrazicătoare deocamdată, vor înceta cu totul, iar ţara va intra pe calea propăşirii şi a reorganizării practice liniştite. Este prea adevărat cum că „Monitorul” oficial din Franţa, în urma raporturilor trimise de la Iaşi de către consulatul francez, se arată cu decursul împăciuit şi regulat al tuturor alegerilor şi cu persoana Domnului ales; precum şi că jurnalele Vienei încă recunosc unanimitatea şi liniştea întru care se alese Domnul, de faţă fiind la alegere mai toţi consulii puterilor străine. Celelalte jurnale nu au publicat, până acum, nici atâtea ştiri autentice câte s-au văzut în cele sus atinse.

Alegoria “Unirea Principatelor”

De altă parte, însă, numeroasele procese verbale sau dispute ale Kaimacanilor au dat ocaziune, atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, ca mulţi din public să judece lucrurile cu totul altmintrelea şi să-şi închipuiască oareşcare mari intrigi şi nelegiuiri, între care ar fi decurs alegerile în ambele ţări. Lasă că nimeni nu poate fi judecător competent şi drept al noilor evenimente, care nu va cunoaşte, cum se zice, pe de rost, pe din afară Convenţiunea de la Paris, din 19 august 1858 (vezi foaia Nr. 2 şi 3 din anul curent), împreună cu adaosele aceleiaşi, apoi încă nici atâta nu e de ajuns, ci trebuie să se afle cineva la faţa locului, lăsând acasă toate patimile sau interesele în parte, cunoscând bine tot jocul ascuns al partidelor dinlăuntru şi străine, pentru ca să informeze despre starea de faţă acurată. Numai aşa va putea cineva judeca drept; iară la din contra, toate ştirile jurnalelor le citim numai pentru ca să ne ameţim capetele şi să nu mai ştim ce avem să credem.

*

Între asemenea ştiri, numărăm şi următoarea, reprodusă, nu ştim de unde, în „ Kronstädter Zeitung” din 29 ianuarie:

„Situaţiunea generală astăzi iarăşi este înnourată. Alegerea Domnilor în Moldova şi în Ţara Românească va da Franţei ocaziune de a face iarăşi pe mentorul (conducătorul) Europei. Se spune cum că Poarta ar avea de scop a disputa legalitatea alegerii Domnului în Moldova. Cuza fu ales pentru ca dânsul, cu cea dintâi ocaziune, să abdice din a sa demnitate, în favoarea unirii Moldovei cu Ţara Românească. Poarta este prea bine informată despre faptele despotice şi falsificaţiunile (?) Kaimacamiei din Iaşi, în cauza alegerilor, iar apoi aceeaşi Poartă se adresă, în această privinţă, la Paris, pentru ca să câştige învoirea puterilor ca dânsa ca dânsa să-şi poată susţine drepturile sale pe cale executivă (a armelor??). Ci cabinetul din Paris este bun către Moldova, iar consulul franţuzesc în Iaşi luptă în cea mai strânsă coînţelegere cu Kaimacamia, şi „Monitorul” salută pe nou alesul Domn cu cele mai amicale cuvinte, totodată guvernul francez întinse asupra lui protecţiunea sa.

Divanul ad-hoc

În Bucureşti iau lucrurile aceeaşi direcţiune ca şi în Iaşi. Ceea ce va face guvernul turcesc este însă necunoscut. Iară Austria va rămânea pasivă. La caz când Poarta nu va recunoaşte alegerea, va trebui să se convoace un congres (din cauză că Principatele stau sub garanţia europeană), unde apoi turcilor le va fi foarte cu greu a reuşi. Cum s-ar părea, scopul Franţei este de a degrada şi de a bucăţi Turcia. Toată întâmplarea este o măgărie pentru parizieni”.

*

Priceapă acest articol care cum îl taie capul; noi ne mărginim întru aşteptarea faptelor împlinite. Într-aceea, pe când scriem acestea, iată că unul din toate jurnalele Vienei, adică „Ost d. Post”, ne aduce o descriere pe larg şi cu totul interesantă a decursului alegerilor din Moldova, până în momentul în care Domnul Alexandru Cuza ocupă scaunul străbun al patriei sale. După aici numitul jurnal, toate au decurs în cea mai bună orânduială, cu atât mai vârtos căci partida sturzească (a fostului Domn Maihail Sturza şi a fiului său celui mai mare, Grigorie Sturzam alias Muhlis Paşa), văzându-se şi în minoritate, şi dezbinaţi între ei, a dat mâna şi s-a sărutat cu partida naţională cea mare; numai vreo cinci membri au părăsit adunarea înadins. Întru altele, tot ce s-a întâmplat mai extraordinar a fost cum că, la propunrea domnului Mihail Kogălniceanu, s-a decretat, prin adunare, ca noul Domn să subscrie un înscris, prin care să se îndatoreze că, la caz când Principatele s-ar uni sub vreun Domn străin, Măria Sa va abdica de bună voie. Din toate, deci, această întâmplare poate fi că va produce vreun protest din partea Porţii otomane.

*

Oricare alte faima (zvonuri – n. n.), răspândite prin alte jurnale, rămân, deocamdată, lipsite de adevăr, iar între acestea se enumeră şi aceea, împrăştiată după „Gazeta univ.” Nr. 29, ca şi cum adunării i s-ar fi făcut vreo silă, prin concentrarea de trupe, după care mitropolitul şi alţii ar fi protestat.

*

ROMÂNIA. Bucureşti. Citind cineva următorul articol, din „Naţionalul” Nr. 10, cu luare aminte, s-ar părea că, în Ţara Românească, a început a se face silă (forţare – n. n.) alegerilor tocmai din contra de ceea ce împărtăşirăm mai sus, după jurnalul nemţesc, adică cu asuprirea partidei naţionale. Acelaşi articol sună aşa:

„Bucureşti, 10 ianuarie vechi. La 8 ale lunii, au avut loc alegerile prin plăşi pentru alegătorii de întâiul grad; la 10, s-au făcut alegerile pentru deputaţii proprietarilor mari. Nu cunoaştem încă rezultatul din toată ţara. Acele ce cunoaştem din alegerile proprietarilor mari sunt acestea: la Ilfov s-au ales prinţul Alexandru Ghika şi prinţul Dimitrie Ghika; la Brăila, domnii Ioan Slătineanu şi Gregorie Filipescu; la Buzău, domnii Ion ;arghiloman şi Grigore Hrisoscole; la Focşani, domnii Ioan Cantacuzino şi Scarlat Fălcoianu; la Vlaşca, domnii Arsache şi Nicolae Tătăran; la Mehedinţi, domnii Dimitrie Filişanu şi Nicolae Bibescu; la Prahova, domnii Ioan Cantacuzino şi Constantin Filipescu.

Şedinţa Divanului boieresc

La 12 ale lunii acesteia, se vor face alegerile deputaţilor de oraşe. Până ce aceste linii (rânduri – n. n.) vor ajunge la cele mai multe districte, alegerile se vor şi face. Tot ce putem zice astăzi este mai ales pentru capitala noastră. Acei alegători să-şi aducă încă o dată aminte de importanţa misiunii lor; să nu uite că au să dea un mare exemplu ţării şi străinătăţii, că adică capitala a ştiut să aleagă pe bărbaţii ce sunt mai mult în stare de a servi ţara lor. Să bage de seamă că s-a introdus, nu ştim de cine, o tactică de a înnegri pe unii, alţii din oamenii naţiunii şi aceasta numai cu scop de a depărta de la dânşii încrederea publică. Dacă alegătorii noştri ascultă vorbele şi nu vor şti să examineze faptele şi trecutul, vor da în curs şi vor dovedi că sunt o societate primitivă, care nu are încă o adevărată opiniune publică. Se mai vede încă o sumă de nume figurând între aspiranţii la deputăţie. Acesta iarăşi poate contribui la a împărţi voturile şi a da majoritate la alţii, ce nu prezintă toate garanţiile cerute. Dacă, iarăşi, alegătorii vor urma astă tactică şi nu vor şti a-şi reuni voturile asupra unor nume numai, vor da iarăşi curs vor dovedi puţin tact politic. Fiecare alegător să aibă în vedere pentru alesul său trei condiţiuni: moralitatea, fără care orice patriotism este o minciună; învăţătură, fără care calitatea de deputat nu poate fi de nici un folos ţării; şi tăria de caracter sau curajul opiniunilor sale, fără de care deputatul devine o statuie pasivă, dacă nu un instrument complet al celor ce voiesc să facă rău. Dacă tot alegătorul se va convinge de aste trei calităţi, dacă fiecare le va căuta să le aibă deputatul său, este multă probabilitate că voturile nu se vor risipi şi se vor concentra asupra unor nume. Noi nu am voit a recomanda aceste nume; nici a le face cunoscute publicului; căci nu voim să impunem conştiinţei alegătorilor întru nimic. Voim numai ca fiecare să aibă o convingere curată şi luminată şi atunci suntem siguri de bunul rezultat al alegerilor.

Tot ce mai voim încă ca nici alţii să nu exercite o presiune asupra alegătorilor şi ca voturile să se dea în libertate şi cu toată legalitatea. Dar cu mare părere de rău aflăm că aceasta nu s-a urmat pretutindeni. Cel puţin, după câte ştim noi, aflăm că în districtul Buzău s-au întâmplat mai multe ilegalităţi, cu ocaziunea alegerilor de întâiul grad ale proprietarilor mici. Aşa, în plasa Pirscov, sala alegerilor a fost înconjurată de dorobanţi, dorobanţii au intrat chiar în sală şi au dat afară pe alegătorii ce aveau sentinţe judecătoreşti în favoarea lor şi care, după decretul de la 5 ianuarie, trebuiau să voteze; alte persoane, fără a fi înscrise de tribunal, ci de administraţie, după 31 decembrie, au fost vârâte în sală. Alegătorii au protestat şi au ieşit din sală.

La plasa Câmpului, domnul Dimitrie Tomescu, admis între alegători prin sentinţă judecătorească, s-a scos cu puterea din sală de către administraţie. Alegătorii au protestat.

La plaiul Slănic, trei alegători, admişi prin sentinţă judecătorească, s-au scos iarăşi cu puterea şi dorobanţii au năvălit în sală. Alegătorii au protestat şi nu au votat.

În toate aste protesturi, alegătorii zic că, dacă dreptate nu li se va face, ei vor veni în capitală, spre a protesta şi la reprezentanţii puterilor garante. Dacă alegerile se vor fi şi făcut tot în ăst chip şi la celelalte judeţe, apoi, zău, nu vedem unde este legalitatea şi sinceritatea lor”.

Comerţul Ţării Româneşti încă tot este lânced; iară criza politică europeană din zilele noastre apasă şi mai rău asupra daraverilor (afacerilor – n. n.). Afară de cele două falimente mari, publicate în zilele trecute prin jurnalele din Bucureşti, se mai întâmplă şi altele mai mici, care însă, între relele cele mai mari, nu se mai bagă în seamă.

*

Bucureşti, 14 ianuarie vechi. Aleşii capitalei sunt domnii:

Nicolae Golescu, 187 voturi;

1. A. Roseti, 184 voturi;

Vasile Boerescu, 151 voturi.

Numărul votanţilor de faţă era de 264; fiecare din aleşi a avut, de la întâia votare, o majoritate absolută.

*

Mai întâi, alegători s-au adunat, la 8 ore dimineaţa, în biserica Sfintei Mitropolii, spre a asculta un serviciu divin, făcut înadins pentru alegeri. E. S. părintele Mitropolit, împreună cu clerul său, se afla de faţă. Serviciul s-a făcut cu toată solemnitatea cerută. După citirea unei rugăciuni, înadins pentru alegeri, toţi alegătorii, pe la 10 ore, s-au retras în sala obşteştii adunări. Aci, s-a procedat, mai întâi, prin vot secret, la formarea biroului, compus din domnii C. A. Roseti – prezident, Vasile Boerescu şi Dimitrie Culoglu – secretari. După aceea, s-au început operaţiile votării. Fiecare alegător se striga anume spre a-şi primi buletinul său tipărit şi subscris (semnat – n. n.) de prezident; apoi, după ce-şi scria pe aleşi, şi-l depunea în urnă, iarăşi prin apel nominal. Cu toată complicarea acestei lucrări, aleşii s-au putut proclama, seara, la 7 ore. Cea mai mare regularitate şi ordine au domnit în tot timpul votării; şi oricine a fost impresionat de sentimentele de religiozitate, de patriotism şi de unitate ce se vedea pe feţele mai ale tuturor alegătorilor.

Din judeţe mai primim numele mai multor aleşi, pe care-i vom arăta într-o listă specială. Observăm însă că şi la alte judeţe nu s-a făcut alegeri, din cauza ilegalităţilor. Aşa, la Muscel, între proprietarii mari, deşi s-au ales domnii V. Velu şi G. Lenş de către proprietari; însă alegerea a căzut, că s-a oprit intrarea la doi, ce aveau sentinţe judecătoreşti.

Cuza Vodă şi sultanul Abdul Aziz – Le Monde illustré 23 iulie 1864

Deputaţia moldovenească, destinată a merge în Constantinopole, spre a cere învestirea Domnului, a ajuns în Bucureşti, la 14 ale lunii acesteia. Ea este compusă din domnii Dimitrie Negri, Nicu Catargiu şi colonel Mavrichi. Felicităm pe moldoveni de această idee fericită. Ea este conformă cu vechile noastre datine, când Domnii români nu mergeau în persoană la Constantinopole, spre a încerca un fel de umilinţă naţională, ci trimiteau o ambasadă spre a cere investitura. Dar, de când cu beii fanarioţi, obiceiul se schimbă; căci aceştia trebuiau să meargă înşişi, spre a săruta piciorul sultanului lor, care îi numise. De aceea, ca să înceteze acest abuz, convenţia din Paris, în art. 12, zice curat „că întărirea se va cere ca şi mai înainte şi va fi dată în timp de o lună sau ceva mai mult”. Fraţii moldoveni se conformară ăstui articol; căci ei cer ca şi mai înainte investitura, adică o deputaţie va merge Constantinopole, spre a o cere în numele naţiei / Naţionalul (Gazeta Transilvaniei, nr. 3, 22 ianuarie 1859).