Cârlibaba, superbă printre obuze

Felsensprengungen bei Kirlibaba, 1914

Aflată, timp de aproape 4 ani, în mijlocul celor mai cumplite lupte de pe aliniamentul obcinilor bucovinene, Cârlibaba a rămas, totuși, neatinsă, după cum o dovedesc fotografiile din „Österreichische Nationalbibliothek / Bildarchiv Austria”. În fond, și austriecii (mai bine de jumătate dintre ei erau bucovineni), și rușii aveau nevoie de locuințe pentru încartiruiri, dar mai era și speranța stăpânirii ulterioare a provinciei, care, din această perspectivă, trebuia păstrată cu cât mai puține distrugeri.

Rotunda bei Kirlibaba, 1914

Kirlibaba, 1917

Kirlibaba, Bahnhof, 1917

Blick von Kirlibaba gegen Prislop, 1917

Kirlibaba, Bukowina, 1917

Deutsche schwere Haubitze bei Kirlibaba, 1917

Deutscher Heldenfriedhof Kirlibaba, 1917

Lajosfalva und Kirlibaba, 1917

Motorfeldbahn Endstation Kirlibaba, 1917

Ort Kirlibaba, 1917

Rybak Drahtseilbahn bei Kirlibaba, 1917

Strassenbild Kirlibaba, 1917

1914-1918 Mărturii foto despre Bucovina No Comments Feb 5

Franz Joseph I – „drăguțul de Împărat”

Chiar și în anii comunismului, mai existau oameni vechi prin Bucovina, care păstrau cu sfințenie, în „casa cea mare” (odaia pentru oaspeți, din partea răsăriteană a casei), portrete frumos înrămate și împodobite cu ștergare și cu mănunchiuri de busuioc ale lui „Franz Joseph I., Kaiser von Österreich”, iar milițienii și securiștii, dacă nimereau din alte pricini prin acele case, rămâneau indiferenți, pentru că personajul le era fie necunoscut, fie indiferent.

Cum „drăguțul de Împărat” iubea Bucovina, poate că și datorită dascălului său de limba română, Eugeniu Hacman, care i-a stârnit interesul și simpatia pentru exotica provincie răsăriteană a provinciei, reproduc, din „Österreichische Nationalbibliothek / Bildarchiv Austria”, portretele lui Franz Joseph I din anii 1838, 1849, 1854, 1861 și 1887, cu simpatia pe care o port personajelor care s-au intersectat favorabil cu istoria neamului românesc.

1914-1918 Mărturii foto despre Bucovina No Comments Feb 5

Nameless Horizons

Click, pentru legătură directă!

Concurs BUCOVINA ROCK CASTLE 2018 No Comments Feb 4

Iacobeni, în bătăliile pentru Bucovina

Jakobeny, 1916

„Dintre toate regiunile locuite de români, Bucovina a suferit cel mai mult de pe urma războiului mondial. De două ori s-au revărsat oştile ruseşti peste jumătatea nordică, iar o dată, peste toată Bucovina, până la Iacobeni, în creasta munţilor” [1].

Jakobeny, 1916

În vreme ce în ţară se desfăşurau cu o evlavie fastuoasă sărbătorile Bobotezei, în Bucovina, după cum preciza o telegramă, transmisă din Vatra Dornei, în 7/20 ianuarie 1914, ziarului „Adevărul”, „avangărzile ruseşti au ajuns la o depărtare de 6 km de Vatra Dornei”, în vreme ce trupele austriece se poziţionaseră la doar 3 km de târgul de sub Ouşor. Năvala rusească ocolise Mestecănişul fortificat, dar pe care îl înconjuraseră, pe Valea Bistriţei, prin Colbu şi Ciocăneşti. Flancul drept austriac, după cum preciza o corespondenţă fălticeneană din aceeaşi zi, „nu s-a putut menţine în poziţiile Călineşti, Goliceni şi Rusca. Austriecii au fost siliţi a se retrage între punctele Sunători şi Osoi, în aşteptarea ajutoarelor, care să umple golurile. Aceste ajutoare au sosit astăzi, şi anume: un batalion din Regimentul 41 de infanterie (cu luptători bucovineni – n.n.), care, fiind decimat în luptele anterioare, nu poate fi alcătuit decât de elemente adunate din diferite alte regimente”. Curgea sângele tinerilor români prin Bucovina, generalul Lilelman bântuia între Dorna şi Candreni, căutând o altă poziţie strategică, cu care să apere Ardealul de o posibilă invazie rusească, trupele de cazaci săpând tranşee la Ciocăneşti. „Trupele ruseşti sunt desfăşurate astfel: grosul, în Valea Colbului; un batalion de infanterie, o baterie de munte, 400 de cazaci şi trupe de pionieri, în extrema stângă. Acest detaşament, după ce a atacat şi respins trupele austriece din Călineşti, a cantonat în acest sat, în noaptea de 6/19 ianuarie, iar astăzi a înaintat, ocupând poziţii între Sunători şi Rusca, în care timp, au fost continue încăierări între patrulele şi cercetaşii ambilor beligeranţi”. Comunicatul oficial rusesc menţiona ocuparea satului „Ianeşti, la 15 verste la nord de Vatra Dornei”, iar comunicatul austriac menţiona doar „împuşcături neînsemnate”. Prin Bucovina, se răspândise zvonul că austriecii ar fi furat, „cu sicriu, cu tot” osemintele lui Ştefan cel Mare (la ce le-ar fi trebuit?).

Jakobeny, 1916

Luptele ariergărzilor au continuat şi în 8/21 şi 9/22 ianuarie, pe frontul de la Sunători, Osoi şi Zugreni, iar în 10/23 ianuarie 1915, pe la ora 16, bătălia s-a înteţit, austriecii retrăgându-se în direcţia munţilor dinspre Pojorâta. La Iacobeni, Ciocăneşti şi Mestecani, luptele au fost încrâncenate, iar odată cu zvonul despre mari pierderi ruseşti, prin vecinătatea Mamorniţei au fost zărite, în 10 ianuarie, îndreptându-se spre munţi „două regimente de cavalerie şi un regiment de infanterie” ruseşti[2].

Jakobeny, 1916

Începute înainte de Crăciunul anului 1914 (7 ianuarie stil nou – n.n.), în Bucovina s-au dat lupte grele, la începutul anului 1915. „În noaptea de 3/16 ianuarie, o parte din trupele ruse, înaintând, din punctul Fundu Moldovei, şi ocolind localitatea întărită Mestecăniş, unde se aflau forţele austriece, au trecut muntele Colacul şi au înaintat până la Ciocăneşti, sat situat la 6 km spre nord de Iacobeni. Aceste trupe erau sprijinite de alte două coloane, una care se îndrepta spre muntele Giumalău şi alta, spre Valea Putnei, formând, astfel, un front pe întinderea liniei Ciocăneşti – Iacobeni – Valea Putnei. Înaintarea acestor trupe se face cu precauţie, pentru a păstra contactul cu restul armatei, ce soseşte din urmă, şi pentru a face faţă trupelor austriece de la Cârlibaba, care pot ameninţa flancul lor drept, în ipoteza că aceştia nu s-au retras spre Ungaria, după cum se zvonea. La rândul lor, trupele austriece, pentru a preveni o mişcare de învăluire, s-au retras din Mestecăniş, loc puternic întărit, spre Iacobeni, luând poziţia în faţa frontului rusesc, pe muntele Giumalău – Ciocăneşti – Iacobeni – Valea Putnei.

Jakobeny, 1916

Luptele au început din noaptea de 3/16 ianuarie şi au continuat, cu multă violenţă şi fără întrerupere, zi şi noapte, până azi, fără a se sfârşit nici acum. Au căzut, din ambele părţi, mulţi morţi şi răniţi, ofiţeri şi trupă. Astăzi, alte trupe austriece, în forţă de aproximativ o brigadă mixtă, primind două tunuri de calibru mare, au pornit, din Dorna Vatra, spre frontul de luptă. Rezultatul luptei, deşi nu-l am, pare a fi defavorabil austriecilor, judecând după faptul că generalul Silelman, comandantul suprem, cu statul său major, cu două batalioane de infanterie şi 600 de călăreţi, s-au retras din Dorna Vatra, prin Dorna Candreni, la Poiana Stampei”[3].

Jakobeny, 1916

Comunicatul austriac din 12/25 iunie 1916 preciza că, „în Bucovina, trupele noastre au stabilit noi poziţii, între Câmpulung-Iacobeni. Înălţimile de la sud de Berhometh-Viznitz au fost evacuate de noi, fără intervenţia duşmanului”[4].