Dragusanul - Blog - Part 468

1910: Trei ofiţeri ruşi, arestaţi în Cernăuţi, ca spioni

1915, februarie 27, La Revue hebdomadaire: Piaţa din Cernăuţi; foto Edme Vielliard

Dragostea nemărginită şi intere­sul cel mare, pe care îl manifestă Rusia faţă de monarhia noastră şi, în special, faţă de părţile răsăritene ale ei, Buco­vina şi Galiţia, a pus poliţia austriacă pe gânduri. De o bucată de vreme, se abat pe la noi, prin „Dulcea Bucovină” oaspeţi nechemaţi, ba chiar primejdioşi siguranţei statului austriac, veniţi din Rusia, care, cu o abilitate şi exactitate de nedescris şi cu o diligenţă demnă de alte scopuri, iau pla­nuri topografice a diferitelor regiuni şi cu deosebire a părţilor mărginaşe cu frontiera rusească, fac fotografii a feluritelor fortificaţiuni şi se interesează mai de aproape de toate aşezămintele, pe care armata noastră le are în Bucovina.

1915, februarie 27, La Revue hebdomadaire: Piaţa din Cernăuţi; foto Edme Vielliard

Arestările ce s-au făcut, până acum, de poliţia din Cernăuţi, ai cărei agenţi au dat strălucite dovezi că posed un spirit de observaţie foarte fin, au dovedit că aceşti vizitatori nu sunt simpli „sportmanni”, care numai ca să-şi satisfacă unei plăceri fac diferite colecţii de planuri to­pografice şi fotografieri, şi că nici nu sunt oameni de rând, ci că ei, aproape cu toţii, aparţin înaltului corp ofiţeresc rus şi că cu toţi stau direct în serviciul de spionaj al Rusiei.

Cernăuţi, Piaţa “Pajura Neagră” – fotografii din colecţia Bibliotecii Naţionale a României

De câteva zile numai, poliţia cernăuţeană a arestat trei indivizi, tocmai când se îndreptau spre ţara lor, cu acea mulţumire în suflet, pe care o are omul când şi-a împlinit, în mod conştiincios, datoria. Aceşti trei indivizi sunt trei ofiţeri din ar­mata rusească. Ei au fost încredinţaţi cu o misiune specială, din partea Rusiei, şi, din scrisorile aflate la ei, reiese că şi-au îm­plinit cât se poate de bine misiunea lor, umblând prin toată Bucovina. Ei aveau menirea să facă, aici, la noi, studii topogra­fice, în special aveau să studieze mai bine ţinuturile de la frontieră, pentru că, în caz de invazie rusească în Bucovina, ei aveau să servească de conducători ai armatei ruseşti prin aceste ţinuturi. Trebuiau, de departe, să cerceteze podurile din Bucovina, modul cum sunt eventual fortificate aceste poduri, poziţia şi depărtarea dintre olaltă, pentru ca, în caz de necesitate, să servească cu rapoarte cât de detailate. În fine, aveau îndatorirea să facă raport despre numărul magaziilor de pulbere, despre toate depozitele unde se vând sau se află arme, atât în  Cernăuţi, cât şi în provincie, precum şi despre brutăriile militare ş. a. În momentul arestării lor, s-a la ei o vastă corespondenţă, care atestă pe deplin că Rusia, în adevăr, zeloşi spioni şi-a aflat în persoanele acestor trei ofiţeri. Ei au fost predaţi imediat judecă­toriei criminale din loc, iar cu investigaţia a fost încredinţat judecătorul Dr. Preminer. Se aşteaptă încă multe amănunte, interesante de la această investigaţie.

*

Cam în acelaşi timp în care au fost arestaţi cei trei ofiţeri ruşi, poliţia a dat peste o nouă afacere de spionaj rusesc. În această afacere, de astădată, nu sunt implicaţi ofiţeri ruşi, ci un ofiţer din armata comună, cu numele Jovinalli, care are rangul de locotenent. Locotenentul Jovinelli se afla, de mai mult timp, în serviciul de spionaj al Rusiei şi centrul activităţii lui era oraşul Lemberg, în Galiţia,  unde respectivul era cantonat.

Cernăuţi, Casa germană

De vreo două zile, venise în Cernăuţi şi, sub nume fals, locuia într-un hotel. Aici, prin purtarea lui foarte suspectă, a atras atenţia poliţiei. Pe lângă aceasta, se mai adaugă o  înştiinţare  a poliţiei din Lemberg, către poliţia de aici, însoţită de o descriere personală. Această descriere personală se potrivea, întru toate, asupra persoanei locotenentului Jovinelli. Poliţia cernăuţeană nu a mai stat pe gânduri şi, atât în urma purtării suspecte a locotenentului, cât şi, în special, în urma avizului poliţiei din Lemberg, ieri a arestat pe numitul  locotenent.

Cernăuți, în Piața Unirii: vânzătorul de crenvurști

Se asigură că Jovinelli  a venit în Cernăuţi pentru ca să se  întâlnească cu trei ofiţeri ruşi. Norocul însă nu l-a favorizat, de astă dată, căci cei trei ofiţeri au fost arestaţi înainte de a se putea întâlni cu ei. Poate în temniţă să i se împlinească dorinţa de a vedea pe soţii săi, dacă în urmă a avut norocul acesta. Locotenentul Jovinelli în curând va fi transportat la Lemberg.

The New York Times, 25 noiembrie 1917: Împăratul Carolîîn Cernăuţi

 

Oare aceste descoperiri de spionaj în Austria să fie rezultatul înţele­gerii şi păcii diplomatice, pe care d1 Aerender a încheiat-o cu dl Iswolski şi, pe care, cu atâta emfază, a trâmbiţat-o ziarul „Politische Corespondenz” din Viena? (Gazeta Transilvaniei, LXXIII, Nr. 75, Braşov, duminică 4/17 aprilie 1910, p. 3).


pentru rana mea din coastă

spune psalmul unui rege

din vechimile cărunte

că doar soarele ni-i lege

în altarul unui munte

şi că stelele aprinse

de octombrie, pribeagul,

în frunzişuri zac prelinse

încercând să-mi treacă pragul,

*

eu le strâng, când vin duium,

şi le-adun din şapte zări

cu o aripă de fum

ca să-mi fie închinări

şi din cosmice frunzişuri

risipite-n lumea vastă

iarăşi împletesc fetişuri

pentru rana mea din coastă


în acelaşi nesfârşit

ruptu-m-au din ceruri sfinte

şi mi-au pus în jur veşminte,

şi mi-au dăruit cuvinte

să le iau şi să le dau

numai celor care n-au,

*

însă eu priveam ruptura

şi desferecam cu gura

ca să-mi oblojesc arsura

când din stelele prea sfinte,

când din vraful de cuvinte

*

şi-am uitat să ar, să pun

la rodit cuvântul bun,

ca să-l macin, să-l supun

până-o fi să mă amâne

în coltuc târziu de pâine

*

şi nici vinul n-am ştiut

cum să-l storc de la-nceput

şi să-l dau cu împrumut

celor ce-au uitat de ei

căutându-se în zei,

*

şi mi-am fost mie ocară

şi-am şi plâns în fapt de seară

cu cuvinte subsuoară,

până ce le-am risipit

în acelaşi nesfârşit


colbu-i cel care rămâne

omul răzbătea pe cale

vesel şi ademenit

de apusuri triumfale

care fierb în nesfârşit,

când, zărindu-şi urma vieţii,

a oftat şi-a tresărit

căci i-o spulberau drumeţii

şirului înşiruit

*

spre departe, spre niciunde

într-un fel de amăgire

care-n miezul ei ascunde

şi un strop de nemurire,

iar în vreme ce se plimbă,

omul zice înspre sine:

pe sub urme ce se schimbă

colbu-i cel care rămâne


trec dintotdeauna îngeri!

paşii, când mi-au fost cuvinte,

i-am purtat cu pelerinii

şi i-am dus spre înainte

să-mi zdrelească fruntea spinii

şi să-mi vindec doar cu soare

răni deschise şi popasuri

şi-am băut, pe la izvoare,

doar răcoarea de prin glasuri:

*

alelei, de când m-am dus

cu frunzişul toamnei ude,

am uitat unde am pus

doar clipitele zălude,

dar nu-mi pasă de clipite

şi de treceri, şi de stingeri,

peste pleoape ostenite

trec dintotdeauna îngeri!


Pagina 468 din 1,488« Prima...102030...466467468469470...480490500...Ultima »