pentru rana mea din coastă

spune psalmul unui rege

din vechimile cărunte

că doar soarele ni-i lege

în altarul unui munte

şi că stelele aprinse

de octombrie, pribeagul,

în frunzişuri zac prelinse

încercând să-mi treacă pragul,

*

eu le strâng, când vin duium,

şi le-adun din şapte zări

cu o aripă de fum

ca să-mi fie închinări

şi din cosmice frunzişuri

risipite-n lumea vastă

iarăşi împletesc fetişuri

pentru rana mea din coastă