Dragusanul - Blog - Part 448

Istoricul Almanahului

 

Cuvântul „almanah” e de obârșie persană. O mare enciclopedie franțuzească scrie că ar veni de la grecescul „almenakhon”, dar, în vastul dicționar al elenistului Planche, n-am aflat termenul acesta. Rămâne deci sigură obârșia persană. În marele lexicon francez-german Sachs Villatte se dă cuvântului origine arabă. Oricum, așadar „almanah” e o vorbă ce ne-a venit din vechiul Orient, ca și „șah”, „padișah”, „verandă” (verandah).

 

Până la născocirea tiparului, almanahul a fost numai o cronică a fenomenelor naturii, îndeosebi a celor cerești. Chinezii, egiptenii, asirienii, vechii perși au avut asemenea almanahuri.

 

După invenția tiparului, almanahul a devenit, încet-încet, ceea ce azi numim calendar. Cuprindea date referitoare la împărțirea timpului, evoluției perioadelor siderale, sfaturi practice, preziceri, întâmplările anului retrospectiv, higienă, medicină. Cel mai vechi, scrie enciclopedia, ar fi cel al lui Nostradamus, astronomul și prezicătorul Caterinei de Medicis, tipărit în anul 1550. Dar, cu vreo douăzeci de ani înainte, Rabelais, medic la spitalul (Hotel-Dieu) din Lyon, tipărise „Pantagrueline prognostication pour l’an perpetuel 1532”. Au urmat apoi o mulțime altele, dintre care cele mai vestite sunt „L’almanah de Liège”, „Le messager boiteaux de Strasbourg”, „Almanahul de Gotha” cu geanologia caselor domnitoare și nobile, „L’almanah Bottin” cu caracter mai mult comercial. Au venit apoi cele moderne, ale marilor edituri și ale diferitelor gazete europene.

 

La noi, nu vor fi fost asemenea tipărituri până pe la începutul secolului trecut (al XIX-lea – n. n.). Cam pe atunci, vestitul Lesviodaux scotea din teascul negru gromonice, trepetnice, chei ale viselor și alte cărți pentru poporul mult. / Zodieru (Almanachul ziarului Curentul 1940, p. 7).


Sărbătoritul Bucovina Rock Castle: Dodo Popovici

 

În urmă cu niște ani, când căutam o echipă, cu care să fac din premeditatul festival Bucovina Rock Castle un eveniment cultural de excepție și în continuă evoluție calitativă – chestie care ne-a reușit pe deplin, m-am văzut, undeva, pe lângă „Areni”, în mașina lui, cu Dodo Popovici și am pus țara la cale. Vreme de vreun ceas, dacă nu cumva mai mult. Apoi, an de an, profesorul de engleză de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava, dar și sutele de liceeni, cărora le-a încurajat dragostea pentru muzica și cultura lor, ne-au fost parte din sufletul nostru și din identitatea Bucovina Rock Castle.

 

Întotdeauna gata de sacrificiu, Dodo Popovici, publicist și profesor inconfundabil în peisagistica suceveană, este, ca și mine, ca și noi, ceilalți făptuitori de Bucovina Rock Castle, un fir de nisip în roțile ruginite ale ostilității talibane a inculturii.

 

La mulți ani, Dodo, și Dumnezeu să ni te ție

numai întru bucurie!


şi-mi răspunde că-nţelege

 

iar dincolo de omături

numai sufletele cântă

şi se-aud până în ceruri

drept vâslire de aripă:

hai şi-nfăşură-n lumină

taina veşnică şi sfântă

să-ţi rămână pentru suflet

o fărâmă dintr-o clipă

 

s-o trăieşti până la capăt

cu nesaţ şi bucurie

pe când caii în galopuri

tropotesc adânc pe zare

şi în cosmica risipă

de înalt şi armonie

te cuprinde şi te duce

şi te-aduce o ninsoare

 

să-mi fii sfeşnic şi speranţă,

şi nădejde, şi-mplinire

într-o lume răvăşită

de alunecări pribege!,

strigă-n largul meu copilul

dintr-o carte de citire

şi-l aud, fac semn cu mâna

şi-mi răspunde că-nţelege


Andi Drăguşanul: Mântuire / Redemption

 

 

Mântuire

 

 

Un pahar gol

Plin cu dezordine

Un strop de flux

Ce zdrobeşte umeri:

Acum sunt păcat

Şi am ucis,

Timpul s-a oprit

Din a mai înainta.

 

Simţul binelui

Mi se strecoară printre degete

Criminalul se hrăneşte

Cu visători inutili,

N-a mai rămas nimic:

Copilul a uitat să se roage,

 

Râurile pasiunii curg adânc.

 

Se spune ca mântuirea nu-i chiar atât de dulce,

Am auzit că nu ar mai fi loc şi pentru mine,

Îmi crestez iluziile în ochii străinilor,

Cuprins ca un orb la vânare de îngeri;

Am auzit că n-ar mai fi loc şi pentru mine.

 

Voi fi oare văzut?

Un vis de copil:

Oh copile, de ce nu te rogi?

Ţi-ai distrus uneltele

Pentru o lume de proşti,

Oh copile, merit eu să fiu salvat?

Râurile pasiunii curg adânc.

 

Se spune că mântuirea nu-i chiar atât de dulce

Am auzit că nu ar mai fi loc şi pentru mine,

Îmi crestez iluziile în ochii străinilor,

Cuprins ca un orb la vânare de îngeri;

Sunt sigur că nu mai este loc şi pentru mine!

 

 

Redemption

 

An empty glass filled with disorder,

A drop of tide, crushing shoulders.

Now I am sin, and I have murdered

The time has stopped from going further.

The sense of right, slips through my fingers,

The killer feeds on useless dreamers.

There’s nothing left, the child forgot to pray.

 

The rivers of passion are running deep,

They say that redemption, well it ain’t that sweet.

I heard there’s no more room for me…

I cut my illusions in the eyes of the strangers,

Engaged, like a blind man in hunting angels.

I heard there’s no more room for me…

 

Will I be seen?

A child’s dream?

Oh child, why aren’t you praying?

You broke your tools,

For a world of fools.

Oh child, am I worth saving?

 

The rivers of passion are running deep,

They say that redemption, well it ain’t that sweet.

I heard there’s no more room for me…

I cut my illusions in the eyes of the strangers,

Engaged, like a blind man in hunting angels.

I’m sure there’s no more room for me…

 

Ilustraţia: Mihai Pânzaru-PIM


Ion Drăguşanul: Purtătorul de feştilă / Candle Carrier

 

Purtătorul de feştilă

 

După anume semne presimt sosirea inorogului,

deja am pus lacăt la uşă aşteptând între somn şi trezire,

ieri noapte am umplut buncărele oraşului cu litere,

şapte ani vor pluti prin văzduh ca o pânză subţire;

sunt singurul care presimte sosirea inorogului,

deşi o recunosc numai în faţa maşinii de scris,

nu m-am confesat nici măcar purtătorului de feştilă,

i-am cântărit numai gesturile şi-am rămas într-o carte închis;

 

mi se pare ciudat că oraşul nu înţelege nimic

şi doar cuprinde pădurile şi le strânge în gheare,

stejarii calcifiaţi i-au sărutat tălpile cu un fel de evlavie

şi-a pierit în văzduh pasărea lui călătoare,

şapte ani o să-şi poarte cerul gol înspre păsări

într-un dans de făclii uriaş, într-o rugă,

va sosi inorogul, azi se-ncheagă cenuşile

şi oraşul începe dintr-odată să fugă!

 

 

Candle Carrier

 

By some signs I can tell that the coming of the unicorn

is close. I have already locked my door with the podlock, I’m waiting in between sleep and awareness,

the other night I filled the city bunkers with Latin, Latin-extended and special characters,

for seven years they’ll be floating like thin linen in the air;

I’m the only one who could foretell the coming of the unicorn,

Though I will only admit it before my typewriter,

I haven’t confessed to anyone yet, not even to the candle carrier,

I only have made a brief assessment of his movements

and then kept within a book, closed;

 

how strange that the city people won’t understand anything

but keep surrounding woods and strangling them in their claws,

calcified oaks kissed his feet with some kind of piety

and his wandering bird vanished in the haze,

for seven years he’ll be carrying his bare sky to the birds

in a gigantic dance of the torches, in a prayer,

there will be the unicorn; this very day the ashes start coagulating

and here’s the whole city running for their lives!

 

Traducerea în limba engleză: Ioana Carp

Ilustraţia: Mihai Pânzaru-PIM


Pagina 448 din 1,488« Prima...102030...446447448449450...460470480...Ultima »