şi-mi răspunde că-nţelege

iar dincolo de omături

numai sufletele cântă

şi se-aud până în ceruri

drept vâslire de aripă:

hai şi-nfăşură-n lumină

taina veşnică şi sfântă

să-ţi rămână pentru suflet

o fărâmă dintr-o clipă

s-o trăieşti până la capăt

cu nesaţ şi bucurie

pe când caii în galopuri

tropotesc adânc pe zare

şi în cosmica risipă

de înalt şi armonie

te cuprinde şi te duce

şi te-aduce o ninsoare

să-mi fii sfeşnic şi speranţă,

şi nădejde, şi-mplinire

într-o lume răvăşită

de alunecări pribege!,

strigă-n largul meu copilul

dintr-o carte de citire

şi-l aud, fac semn cu mâna

şi-mi răspunde că-nţelege