Intrarea armatei române în Cernăuţi, în 11 Noiembrie

Mitropolitul de Repta, uitând de jurământul din 6 august 1917, până în 10 mai 1919, între Ion I. Nistor şi Iacob Zadik

„Ca pe un mire dorit aştepta capitala Cernăuţi in­trarea falnicei armate române. Încă de duminică, multe edificii se împodobiseră cu steaguri tricolore. În piaţa principală, lumea mare adunată era febrilă în aşteptare. Dar, spre sca­ră, se vesti că intrarea armatei va urma a doua zi.

Luni, de dimineaţă, lumea se adună in piaţa prin­cipala, doamnele şi domnişoarele române, cu flori, tinerii cu steaguri tricolore, toţi cu căldura entuziasmului în inimi, pătrunşi de măreţia zilei.

Membrii Consiliului naţional, în frunte cu marele ro­mân Dr. Iancu Flondor, se adunară în sala de recepţiune din Palatul naţional român. Către ameazi, sosiră pri­mele patrule române, întâmpinate de urale şi ploi de flori.

Spre întimpinarea dlui general de divizie Zadic şi al statului major al diviziei, fură trimişi domnii Dr. V. Bodnarescu şi Dr. Georgian, însoţiţi de ofiţeri de onoare, dintre ofiţerii români bucovineni. Primite de un indescrip­tibil entuziasm, sosiră automobilele cu dl general Zadic şi colonelul statului major, dl. Rovinaru, însoţiţi de domnii trimişi spre întimpinare. Între ploi de flori şi entuziaste aclamaţii de „Trăiască Regele României Mari!”, „Trăiască România Mare!”, „Trăiască Armata Română!”, mult doriţii soli ai dezrobirii fură conduşi în sala de recepţiune din Palatul naţional.

Aici, urmară clipele celei mai mari înălţări sufleteşti, aşteptate cu dor, de aproape un secol şi jumătate. / Sublimă emoţiune pătrunse pe cei prezenţi şi dl Iancu Flondor vorbi:

„Domnule General!

Ca preşedinte al Consiliului naţional, am datorinţa să bineventez falnica Oaste Română, la intrarea ei în capitala Bucovinei, acestei ţări ce păstrează în sânul său sfintele moaşte ale marelui nostru Domn Ştefan.

Suntem pe cale să întregim iară moştenirea lui – România mare! Sufletul lui nemuritor e în mijlo­cul nostru!

Resimt un sfânt fior, ce trece prin inimile noa­stre!

Dară nu este dat fiinţei omeneşti de a fixa în grai viu o astfel de simţire. Numai o rugăciune fără cuvinte, care se înaltă la certuri, îi poate cores­punde întru câtva.

Domnule General!

Daţi-mi voie să vă bineventez aşa cum o fac doi fraţi iubitori, care, după o lungă şi dureroasă despăr­ţire, se întâlnesc spre a nu se mai despărţi niciodată!

O fac, deschizând braţele mele şi strângându-vă la piept”.

(Urmează înduioşătoarea îmbrăţişare între d1. Flondor şi dl general Zadic, care se sărută lung şi cu ardoare, iar jur împrejur ochii lăcrimează).

„Domnilor!

Acum să mulţumim, din adâncul inimilor noastre, celui mai mare şi mai bun român al veacului nostru: Maiestatea Sa, Regele nostru Ferdinand I. Tră­iască!”.

Frenetice strigăte de „Trăiască!” însoţiră afecţiunea, participanţii lăcrimau şi se îmbrăţişau de bucurie, iar corul „Armoniei”, condus de diligentul lui, dl. Constantin Şandru, execută Imnul Regal al României. Solemn şi sublim pătrundeau accentele imnului în inimi.

Domnul general Zadic răspunse:

„Onoraţi cetăţeni ai Bucovinei!

În urma dorinţei Comitetului naţional bucovinean, Maiestatea Sa Regele şi Ţara României au răspuns chemării şi au adus ajutorul armatei române, pentru ca liniştea acestei ţări să nu fie turburată.

Sosind, aduc salutul, cu iubire frăţească, şi pot să spun cu iubire de mamă al României libere către ţara Bucovinei!

În aceste momente, gândul meu se înalţă către Dumnezeu şi-i adresează mulţumirile României mari, că a scos sfânta dreptate la suprafaţă.

Pentru despărţirea Bucovinei a trebuit să curgă sânge şi să cadă un cap de Domn, pentru re-împreunarea ei, însă, n-a curs nici un pic de sânge.

Să strigăm cu toţii: Trăiască România mare! Trăiască Bucovina! Trăiască regele Ferdinand I!”.

Un torent de aplauze şi nezăgăzuite strigăte de „Trăiască!” întrerupseră şi însoţiră răspunsul dlui general Zadic.

Corul „Armonici” cxecută imnul „Salut armatei române”, imn nou, scris de Constantin Berariu şi compus de Constantin Şandru, ascultat cu sfinţenie do cei prezenţi.

Membrii Consiliului naţional, mai mulţi ofiţeri ro­mâni bucovineni de onoare şi şeful nou creatului birou al presei, dl Constantin Berariu, fură prezentaţi dlui general Zadic şi dlui colonel Rovinaru.

Apoi, dl general şi dl colonel, însoţiţi de persoane de distincţie şi ofiţeri bucovineni români de onoare, plecară în Palatul arhiepiscopal, unde, la invitarea I. P. S. Sale mitropolitului Vladimir Repta, fură instalaţi dl general, împreuna cu statul major al diviziei.

Consiliul naţional a expediat următoarea depeşă:

„Maiestăţii Sale Regelui României, Iaşi

Astăzi, la orele unsprezece din zi, intrând falnica Armată a Regatului României în capitala Cernăuţi, întâmpinată de entuziasmul general, aducem Maiestăţii Voastre, plini de credinţă şi iubire, omagiile Bucovinei eliberate. Trăiască Regele României mari!

Consiliul naţional din Bucovina

Iancu Flondor”.

Paralel, femeile române au expediat următoarea depeşă:

„Maiestăţii sate Regina Maria, Iaşi

În clipa înfăptuirii visului de unire, prin intrarea falnicei Armate române în Cernăuţi, femeile române din Bucovina aduc Reginei lor, către care gândul lor s-a îndreptat atât de adesea, în cursul acestui război, omagiul lor de dragoste şi devotament.

Elena de Popovici, prezidenta Societăţii doam­nelor române din Bucovina, Victoria Gaina, Olga Grigoroviţă, Dr. Aspasia Luţia, Veronica Procopovici, Eleonora Puşcariu, Pulcheria Tarnavschi”.

Armata română îşi făcu intrarea, prin piaţa princi­pală, în mod triumfal, între ploi de flori şi nesfârşite aclamaţii ale lumii adunate. Corul „Armoniei” execută, de pe peronul edificiului municipal, Imnul Regal român şi alte cântece naţionale.

După trecerea armatei, publicul a format spontan un impozant cortegiu, ce parcurse, cu cântări şi strigăte entuziaste, stradele principale ale oraşului; porni la Palatul arhiepiscopal, unde se făcură mari ovaţii înaintea generalu­lui Zadic şi colonelului Rovinaru, apăruţi pe marele balcon al palatului, însoţiţi de arhimandritul de scaun P. S. Sa Vorobchievici şi alte persoane distinse. „Trăiască România mare!”, „Trăiască Regele Ferdinand I!”, „Trăiască Armata română!” răsunau necontenit, pentru prima dată, între zidurile somptuoasei clădiri a Pala­tului arhiepiscopal.

Cortegiul se reîntoarse în piaţa principală, unde, la sunete­le unei muzici, se încinse o horă naţională, până în seară.

Astfel se sfârşi o zi mare, de pregătire pentru sub­lima luptă a unirii tuturor românilor într-o Românie mare![1].

Zadik, citind proclamaţia, la Cernăuţi, în 11 noiembrie 1918

[1] Monitorul Bucovinei, Fascicula I, Cernăuţi 14 noiembrie nou 1918, pp. 3, 4

Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (XIX)

Bergamtshaus Quartier des 12 JTD kommandos in Jakobeny, 1916

„Ioan a lui Toader Labiuc, născut la 1 iulie 1886, în Luca, ar fi murit, la 11 februarie 1916, în Munţii Alpi, Tirol, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Vasilena Labiuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Ioan a lui Alexandru Covaliuc, născut la 9 iunie 1883, în Revna, ar fi murit, cam la 15 faur 1920, în Italia, în Torento, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Eudochiei Covaliuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Toader a lui Pancratie Paulovici, născut la 16 faur 1887, în Cuciurul Mare, ar fi murit, la începutul lui ianuarie 1917, în Maroş Vasarhély, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Pancratie Paulovici, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Grigori a lui Mihai Sauciuc, născut la 25 februarie 1882, în Budeniţ, ar fi murit, la 18 septembrie 1918, în Wilersdorf, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Teodosiei Sauciuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Gheorghe a lui Dumitru Perciu, născut la 27 martie 1880, în Voca pe Ceremuş, ar fi murit, în toamna anului 1914, lângă Sotkicwcz, Polonia rusească, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Marfta Perciu, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Mihail a lui Vasile Cupceanco, născut la 22 mai 1883, în Berhomet pe Ceremuş, ar fi murit, la finea lui noiembrie 1914, în Polonia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Elisabetei Cupceanco, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Dumitru Cuciurean, născut la 30 octombrie 1874, în Pătrăuţii de Sus, ar fi murit, la finea toamnei anului 1916, în Cârlibaba, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Anei a lui Dumitru Cuciurean, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Dimitrie a lui Nistor Moroz, născut la 3 noiembrie 1877, ţăran, cu domiciliul ultim în Mahala, a intrat, cu ocazia mobilizării generale, în armata austriacă, în august 1914, a fost greu rănit, într-o luptă lângă Noua Suliţă, şi a fost transportat în spitalul din Cernăuţi. La prima invaziune a ruşilor, a fost dus de aici, la Turkestan, ca prizonier. În tabăra de la Aleaka, în Turkestan, ar fi murit el, în aprilie 1916, de oftică, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Domnica Moroz, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Ion a lui Lazar Tădor, din Frătăuţii Noi, a participat la război şi e dispărut din anul 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Reveca a lui Ion Tădor, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Franz Stark, din Iacobeni, a participat la război şi ar fi căzut la 23 august 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Mina Stark, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Vasile a lui Simion Bucevschi, din Pătrăuţi pe Suceavă, a participat la război şi e dispărut din anul 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Veronica a lui Vasile Bucevschi, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Andron a lui Ieremie Ionel, din Sadova, a participat la război şi şi să fi murit, în anul 1919, ca prizonier în Italia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Sanfira a lui Andron Ionel, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[1].

Jakobeny, 1916

„Rudolf Zankowski, născut la 28 mai 1886, în Şepiniţ, judeţul Coţmani, ar fi murit, în anul 1916, înecându-se într-un fluviu, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Paulinei Zankowski, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Ioan a lui Demeter Repei, născut la 3 iulie 1891, în timpul din urmă domiciliat în Doroşăuţi, a fost înrolat la oaste, cu ocazia mobilizării generale, şi a plecat, pe urmă, pe frontul rusesc. În noiembrie 1914, ar fi plecat el în spital, fiind bolnav. De atunci e dispărut. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Axeniei Repei, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Amros Palko, din Gura Putnei, a participat la război şi a căzut, în anul 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Melania Palko, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Ion Lungoci, din Horodnicul de Jos, a participat la război şi ar fi picat, în anul 1915, în Carpaţi, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Magdalena a lui Ion Lungoci, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Toader a lui Constantin Moroşan, din Cajvana, a participat la război şi ar fi murit, în anul 1919, în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ana a lui Toader Moroşan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Mihail Dancow, născut la 11 noiembrie 1877, în Tlumace şi, în timpul din urmă, domiciliat în Cernăuţi, a fost înrolat, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 22 Infanterie de Glotaşi şi a fost repartizat, pe urmă, spitalului rezerviştilor Stanislau No. 2, în Marmaroş-Siget. În locul acesta ar fi murit el, la 16 mai 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Palaghia Dancow, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Alexei a lui Ioan Grindei, născut la 12 martie 1877, în Zeleneu, ar fi murit, în iulie 1915, lângă Brest-Litowsk, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Elenei Grindei, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Teodosie a lui Ilie Zachariuc, născut la 1 martie 1884, în Petriceni, ar fi murit, la 31 decembrie 1915, în Pşemisl, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Veronicei Zachariuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Josef a lui George Rubisch, născut la 9 noiembrie 1868, în Roşa, a fost chemat la arme, la 1 mai 1915. De atunci, lipseşte orice ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Carolinei Rubisch, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Dumitru Moroşan, din Drăgoişti, a participat la război şi ar fi murit în anul 1915, ca prizonier în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Eufrozina a lui Dumitru Moroşan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Odochia a lui Toader Nedeloi, din Molid, la retragerea ruşilor şi înaintarea armatei austriece, fiind grav rănită de un glonț şi transportată într-un spital, e dispărută din anul 1917, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea surorii ei, Maria a lui Ioan Sfarghie, procedura pentru declararea morţii celei dispărute”.

„Anton Prelipcean, din Vicovu de Jos, a participat la război şi ar fi murit ca prizonier în Italia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Maria a lui Anton Prelipcean, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Dumitru a lui Todor Hâncu, din Rădăuţi, a participat la război şi ar fi picat, în anul 1914, pe frontul rusesc, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ana a lui Dumitru Hâncu, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Ioan a lui Petru Ceahorschi, născut la 5 iunie 1888, în Mihalcea, cu domiciliul din urmă tot acolo, a fost mobilizat, în anul 1914, şi ar fi picat, la 11 octombrie 1916, pe frontul italian. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Zoiţei  Ceahorschi, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Petrea a lui Ioan Moroşan, din Horodnicul de Jos, a participat la război şi ar fi murit, în anul 1919, în Italia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Titiana a lui Petrea Moroşan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Gheorghe a lui Nicolai Colotiuc, născut la 18 aprilie 1887, în Malatineţ, ar fi murit, la 23 octombrie 1916, lângă Iţcani, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Samfirei Colotiuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Teodor a lui Ioan Horbatiuc, născut la 8 martie 1870, în Gogolina, ar fi murit, în toamna anului 1915, la Boian, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Mariei a lui Toader Horbaniuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Vichenti Smereczinski, născut la 9 octombrie 1887, în Zwiniace, ar fi murit, în august 1914, în Rarancea, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Agrapinei Smereczinski, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”[2].

Jakobeny, 1916

[1] Monitorul Bucovinei, Fascicula 2, Cernăuţi 25 ianuarie nou 1921, pp. 18-21

[2] Monitorul Bucovinei, Fascicula 1, Cernăuţi 13 ianuarie nou 1921, pp. 6-10