Ziua Culturii Tradiţionale, la Centrul Cultural „Bucovina”

Inspirată şi spectaculoasă a fost manifestarea „Ziua Culturii Tradiţionale”, organizată, sub egida Centrului Cultural „Bucovina”, de Călin Brăteanu, şi încă pe proprie cheltuială, dacă tot nu i s-a aprobat proiectul de a pune temelia unei adevărate familii, constituită din toţi artiştii amatori, din slujitorii culturii din toate localităţile judeţului Suceava şi noi, angajaţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, de sub direcţia lui Călin Brăteanu, care a şi improvizat inspirat regia manifestării, care a fost, fără tăgadă, o splendidă expresie a bucuriei publice a celor care trăiesc arta românească până în adâncul cel mai tăinuit al fiinţelor lor.

Se împlineşte, astăzi, exact un an de la lansarea cărţii Doamnei Sofia Vicoveanca, „Din culisele sufletului”, iar Călin Brăteanu, el însuşi un inspirat interpret de folclor, a construit sub această aură sacră un eveniment care, de la an, la an, nu doar că ar putea ajunge pe deplin temeinic, dar ar şi solidariza, întru trăire proaspătă şi luminoasă, pe cei toţi care se adapă din acelaşi izvor cu apă vie, dar fără a-şi desluşi, prea des, urmele păşirilor. Manifestarea, amplă şi plină de duh, a început cu muzica fascinantă a „copiilor zicălaşi” din Moara, aflaţi sub bagheta lui Constantin Irimia, mici artişti, prin vârste, mari artişti prin vocaţie, care promovează o autenticitate modernă incredibilă a cântecului românesc şi, tocmai de aceea, noi, „Zicălaşii”, îi iubim şi preţuim fără rezerve.

S-a cântat, s-a vernisat expoziţia-eveniment a pictorului Doina Vianora Catargiu s-au lansat şi dăruit cărţi, s-au conferit diplome şi s-a petrecut în frăţietate, astăzi, 30 ianuarie 2020, la Centrul Cultural „Bucovina”. Putea fi ceva mai sincer şi mai frumos?

Cronici sentimentale No Comments Jan 30

EVENIMENT: Expoziţia pictorului Doina Vianora Catargiu

Când a primit prenumele Doina, în urmă cu şapte decenii, prenumele acesta a însemnat, probabil, şi o predestinare, şi o descifrare, dar şi o singularitate exemplară a artei sale. Cuvânt străvechi, cu o vechime atestată documentar de peste 5.000 de ani şi cu o răspândire, şi în ziua de astăzi, în toate limbile scandinave şi baltice, inclusiv în Germania Orientală, Doina exprima şi definea, în ceremoniile Calusar (Naşterea Libajului Credinţei), ca şi pictura Doinei Vianorei Catargiu, „perspectiva”, „deschiderea spre”, „iluminarea”, sensul şi mai vechi, în limbajul monosilabic totemic, fiind acela de „puterea ştiutorului de iubire”, care nu era şi nu este altceva decât intrarea în armonia universală prin artă-credinţă.

În peisajele şi în tablourile cu flori – splendide înveşniciri ale frumuseţii efemerului, Doina Vianora Catargiu izbuteşte şi o baudelaire-ană corespondenţă între „trăire” şi intimitatea privirii care ne cercetează din elemente vii ale compoziţiei platice. Ca şi la Baudelaire, în arta plastică a Doamnei Doina Vianora Catargiu, „Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc / şi scot adesea tulburi cuvinte ca-ntr-o ceaţă, / prin codri de simboluri petrece omu-n viaţă / şi toate-l cercetează cu-un ochi prietenesc”. Şi sunt rare exemplele, în istoria mondială a artelor plastice, când tablourile se transformă în concreteţea vie a Sinelui Universal, deci în Dumnezeire, doar pentru a te cerceta pe tine, privitorul, cu o „privire familiară” – cum a spus Baudelaire în franceză, iar Philippide a adaptat inspirat, în română, drept „cercetare cu-un ochi prietenesc”, ceea ce, în fond, şi la Baudelaire, şi la Doina Vianora Catargiu, este, de fapt, o intimitate cosmică, o expresie a „perspectivei”, „iluminării” şi a „deschiderii spre” intimizarea în cosmicitate şi în netimp.

Stăpânind o tehnică plastică ireproşabilă, în care transparenţele parcă ar consacra teribila complementaritate a luminii şi umbrei din luna mai, pictura Doamnei Doina Vianora Catargiu nu o defineşte, aşa cum scriam în însemnările plastice anterioare, doar ca „prinţesă a florilor”, ci şi ca pe un veritabil sacerdot al iluminării, aşa precum o dovedeşte expoziţia-eveniment de astăzi, 30 ianuarie 2020. Tocmai din aceste pricini, şi eu, şi directorul Călin Brăteanu, am convenit, la unison, că arta Doamnei Doina Vianora Catargiu nu poate fi umilită prin lustruiri publice ale instituţiei pe care o slujim, ci trebuie omagiată, responsabil şi demn, printr-un album, pentru care amândoi ne vom bate, din datoria de a ajuta vremurile noastre să se mărturisească, aşa cum sunt cu adevărat, şi viitorimii.