Dragusanul - Blog - Part 302

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Berchişeşti

Drumul spre Berchişeşti

 

BERCHIŞEŞTI. Satul inconfundabilului cărturar bucovinean Procopie Jitariu, pe care l-am descoperit, recent, şi readus în memoria locurilor datorită prieteniei lui Viorel Varvaroi, are rădăcini străvechi, în vremea ocupaţiei tătare asupra Moldovei, când, în apropierea castrului tătar de la „Ymor (Homor) filius Molda” (confluenţa Repedei cu Valea, deci a Humorului cu Moldova, cum nota un călugăr italian, în 1286), îşi întremase sălaşul, pe locul numit, astăzi, Seliştea, câţiva tătari agricultori, conduşi de Berkîş. Tătarii aceia au fost spulberaţi de vremuri, dar numele cneazului a rămas, aşa cum a rămas şi numele altui tătar, Kutlu-Buga (Bourul Norocos), în toponimul Cătlăbuga, dar şi în Ciuca-Buga din urătură. Oricum, pe moşia întinsă a actualului sat Berchişeşti au trăit şi români, şi ei deveniţi, peste vremuri, doar toponime, memoria locurilor înveşnicind nume precum cele ale lui Goga, Hasniş, Vlaşin, Lupoaia (văduva lui Lupu), Boldea sau Todereştii.

 

Dincolo de legendă şi de dreptul nostru la imaginaţie, stă documentul. Nu un început, ci o confirmare a ceea ce exista şi care, după întemeierea statului feudal al Moldovei, consemnează doar schimbările regimurilor de proprietate, menţionând, uneori, şi o hotarnică, aşa cum s-a întâmplat, în 13 septembrie 1473, când Ştefan cel Mare confirma lui „Corlat ocinile sale, satul Berchişeşti pe râul Moldova, ţinutul Sucevii, o topliţă cu moară pe ea şi poiana Muncelului, cu mănăstirea ce se afla acolo”. Nu mai reproduc hotarnica, pentru că a făcut-o, cu o teribilă pasiune a amănuntului explicat, Procopie Jitariu, cărturarul care a făcut parte din comitetul executiv al Societăţii pentru cultură şi literatură română în Bucovina până în 1946, când toate cele care meritau să dureze au fost spulberate.

 

Din 11 aprilie 1533, când Corlat vinde Berchişeştii lui Petru Rareş, pentru 480 zloţi tătăreşti, iar voievodul dăruieşte satul mănăstirii Moldoviţa, încep veacurile neguroase, bântuite de certurile pentru pământ între călugării de la Moldoviţa şi cei de la Voroneţ. Tocmai de asta, în 1783-1786, când averile mănăstireşti au fost secularizate şi din ele s-au constituit pădurile, izlazurile şi fâneţele obşteşti, sătenii beneficiind şi de o primă reformă agrară, fiind împroprietăriţi cu exact suprafeţele de pământ pe care le aveau în lucru, berchişeştenii au săpat şanţuri adânci, întărite cu palisade de lemn, în jurul moşiei lor, gândind să le apere pentru totdeauna de lăcomia călugărească. Dar şi întâmplarea aceasta e povestită în amănunt de Procopie Jitariu, în monografia folclorică a satului bucovinean, pe care a închina-o satului natal, satului veşniciei sale.

 

1546: „Petru, voievodul Moldovei, confirmă mănăstirii Moldoviţa posesiunea satului Berchişeşti şi a unei mori de acolo”[1].

 

Recensământul lui Rumeanţev[2], din 1772-1773, înregistrează la Bercheşeştii, în Ocolul Siretului de Sus, fără alte precizări, „23 – toată suma caselor”, însemnând 5 femei sărace, 3 panţiri isprăvniceşti şi 15 birnici.

 

1709: Călătorul străin Johann Wendel Bardili, care trece prin Suceava, venind de la Bender, unde se întâlnise cu Carol al XII-lea, în drumul spre Câmpulung, „la o moară veche (socotind după descriere, la Berchişeşti – n.n.), într-o vale, în pădure, unde am petrecut noapte în tufăriş, lângă foc, deoarece nimeni nu s-a încumetat să intre în odăile de locuit, care erau locuite doar de o femeie bătrână. Ploaia, de care am suferit în ziua şi noaptea aceasta, m-a stânjenit foarte mult, pe lângă frigul de peste noapte”[3].

 

În 1774 şi în 1775, satul Berchişeşti din Ocolul Moldovenesc avea 1 popă şi 25 ţărani, toţi emigranţi transilvăneni, numărul familiilor ajungând, în 1784, la 63.

 

La Berchişeşti s-au stabilit vornicul Vasile HORGA (venit din Leşu Ilvei, în 1764), vatamanul Cristian NEGRU (Ruşii Bârgăului, 1773), Lupu RUSU (St. George, 1761), Simion IONAŞ, Filimon BOIAN, Ion a lui GEORGE, Petru ONIGĂ, Mihail ANDRIAŞ, Mihai ANTON, Gavril ONIGĂ, Nicolae BOERIU, Tanasă ONIGĂ, Vasile BUZDOAIE, Ion CĂLUGĂRUL, Ion CĂRBUNE, Teodor IANUŞ (plugari din St. George, 1765), Lupu UNGUREAN (plugar din St. Iacob, 1765), Maria GAVRILEANA (St. George, 1773), Ion CORUZ (St. Iosif, 1772), Gavril BOERIU (Lunca Vinului, 1763), Gavril ŢĂRAN (Ilva Mică, 1765), Ştefan a POPEI (Ilva Mică, 1774), Manole MUNTEAN (Boian, 1771), Savu MUHAI (Budacul Mic, 1772), Gavril PUŞCARIU, văduva Nastasia GLIGORAŞ (Sân Gieorgiu, 1763), Teodor RUSU, a lui ANDRIEŞ, a lui ŞTEFAN, Ion BLOŢIU, Teodor ŞTEFAN, Axentie BUGA (Sân Gieorgiu, 1765), Ştefan ALBOIŢĂ (Sân Gieorgiu, 1773), Axente MOLDOVAN (Periş, 1768), Constantin MOLDOVAN (Beclean, 1772), Mihai MOLNAR (Moiseiu, 1775) şi ţiganul Toader BORGHEAN (Bârgău, 1777).

 

În 1843, biserica din Berchişeşti avea 740 enoriaşi, iar postul de paroh era vacant. În 1876, paroh era Mihai IEREMIEVICI, care păstorea 1.739 suflete. Ieremievici, născut în 1826, preot din 1850, paroh din 1865, era paroh şi în 1907, când, în parohia cu 2.243 enoriaşi, era ajutat, din 1900, şi de cantorul Anania VELEHORSCHI, născut în 1873.

 

O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Suceava: Gura Humorului (tribunal districtual), Băişeşti cu Stănileşti sau Cornu Luncii, Berchişeşti, Braşca, Drăgoieşti cu Lucăceşti şi Folowanik, Gemenea cu Slătioara şi Ostra pe Graniţă, Ilişeşti, Joszeffalva, Capu Câmpului, Capu Codrului cu Păltinoasa, Mănăstirea Humorului cu Bori, Pleşca şi Buchenhain sau Poiana Mikuli, Corlata, Măzănăieşzi cu Stejăroaia, Stulpicani cu Plutoniţa, Doroteea, Voroneţ cu Bucşoaia şi Frasin”[4].

 

În Berchişeşti funcţiona o şcoală cu 4 clase din 1894[5].

 

În 1890, comuna Berchişeşti îl avea primar pe Georgie Coca, paroh fiind Mihail Ieremievici, iar cantor bisericesc – Nicolai Velehorschi.

 

1898: Prin decizia nr. 6100, din 3 mai 1898, a Instanţei de district (preşedinte: Dr. de Stremayr, procuror: Dr. Gertscher), împotriva stomatologului Josef G., judecat şi condamnat, iniţial, de instanţa districtuală Gura Humorului, care a pronunţat sentinţa nr. 1402, din 22 iunie 1897, motivul procesului fiind… un dinte, extras coaforului Chaje F., din Berchişeşti, căruia i-a cerut, pentru tratament, 1 florin, iar sentinţa vizând „practica profesională neautorizată”[6] şi nu plata sau neplata acestui serviciu.

 

Însoţirea raiffeisiană din Berchişeşti şi Corlata a fost înfiinţată joi, 1 august 1901, de directorul Michail Jeremievici, vistiernic fiind Dionisie Vlad. Cabinetul de lectură „Cometul” funcţiona, în casa lui Grigore Vacariuc, din 1897, cu 34 membri, 35 cărţi, 2 abonamente la gazete şi 18 florini şi 15 creiţari avere. În comitetul de conducere al acestei prime biblioteci săteşti din Berchişeşti activau preotul Mihai Ieremievici Berar, Dimitrie Ianoş şi Constantin Velehorschi.

 

Adunând „cântece populare româneşti din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[7], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor şi de la berchişeştenii Vasile PANŢÎRI (22 ani în 1908), Ioana ZBÂRCEA (41 ani în 1908) şi Rachila a lui Nichita IANUŞ (ţărancă oarbă, 42 ani în 1908).

 

1907: Din Comitetul districtual Umor pentru alegeri, fac parte şi „Ioan Pohoaţă, paroh, Dumitru Buta – Berchişeşti”[8].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Berchişeştii, comună rurală, districtul Gura-Humora, aşezată pe par­tea stângă a râului Moldova, între cele 2 pâraie: Stoeneasca şi Corlata. Suprafaţa: 11,65 km p.; po­pulaţia: 1.265 locuitori români, religia gr. or. Se află lângă drumul districtual Suceava – Gura-Humora, din care se desprinde, în Berchişeşti, o ramură spre Cornul Luncii. Are o şcoală populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Sf. Nicolae”, de care ţine şi biserica filială din Corlata. La 1553, Petru Rareş a cumpărat această localitate, cu moşia atenenţă, de la poseso­rul ei, Corlat, şi a dăruit-o mânâstirii Moldoviţa. Pe atunci, Berchişeştii, pe lângă vatra satului, mai cuprindea şi satul de azi Corlata. Numele comunei vine, proba­bil, de la cel al muntelui învecinat, Berchisăul. Populaţia, formată din locuitori originari, peste care au venit colonişti transilvăneni, se ocupă cu agricultura şi creşterea vitelor. Comuna posedă 526 hectare pâmânt arabil, 151 hectare fânaţuri, 24 hectare 80 ari grădini, 273 hectare izlazuri, 6 hectare 51 ari păduri. Se găsesc 64 cai, 585 vite cornute, 366 oi, 429 porci şi 10 stupi. Berchişeştii, moşie, ţine de corpul moşiei cu administraţie specială Capul Codrului, districtul Gura-Humora. Are 3 case şi 21 locuitori români”[9].

 

1911: „Curtea cu juraţi din Suceava: Miercuri s-a judecat o seducere a unei fete din Berchişeşti, al cărei autor a căpătat două luni de temniţă”[10].

 

1912: „Se aprobă schimbarea de posturi de învăţători între domnii Nicanor Bumbu din Berchişeşti şi Adran Cernăuşan din Capu Codrului”[11].

 

1913: „În 12 martie 1912, a răposat protopresviterul şi parohul din Berchişeşti Mihail Ieremievici-Berariu, decorat cu Medalia de Onoare pentru serviciu credincios de 40 de ani şi cu Crucea de Aur cu coroană pentru merite. Răposatul ajunsese vârsta de 87 ani”[12].

 

În anii Primului Război Mondial, s-au jertfit pentru Bucovina: „La propunerea doamnei Minodora Dancu, din Berchişeşti, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Andrei a lui Ioan Dancu. Doamna Minodora Dancu susţine că soţul ei, Andrei a lui Ioan Dancu, a picat, în anul 1915, la Lemberg” şi „La propunerea domnului Irimie Varvaroi, din Berchişeşti, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii lui Ioan a lui Costan Varvaroi. Domnul Irimie Varvaroi susţine că Ioan Varvaroi a căzut, în anul 1914, la Rarancea”[13]. Au mai vărsat sânge pentru Bucovina: „legionarul (aşa se numeau voluntarii – n. n.) Petru Bucur, Berchişeşti, Compania 3, rănit” şi „infanteristul Roman Gogian, Berchişeşti, Regimentul 22, rănit” [14].

 

În 1919, din Comisiunea agrară de ocol Gura Homorului făcea parte şi Locţiitor: Ştefan Velehorschi, învăţător, Berchişeşti”[15].

 

În Monitorul Oficial, Nr. 264 din 13 noiembrie 1946, pp. 11909 şi următoarele, sunt înregistrate următoarele cooperative săteşti de credit: Cooperativa „Frăţia”, comuna Berchişeşti, judeţul Suceava.

 

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului ţcolae regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[16], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Rădăşanu Olga, de la Berchişeşti, la Baiaşeşti.

 

Pe o cruce discretă din cimitirul Berchişeştilor, se află fotografia cărturarului şi o mărturisire de pe urmă: „Sub această sfântă cruce aştept învierea morţilor”. Când am citit mărturisirea, împreună cu Viorel Varvaroi şi, apoi, cu ziaristul Tiberiu Cosovan, mi-am amintit spusa lui Leca Morariu, de la Stupca, în 4 iunie 1933: „Ciprian Porumbescu zace în două morminte: un mormânt este cel pe care îl vedeţi la Stupca, iar celălalt este mormântul uitării, în care zace opera lui”. Şi tocmai de asta am şi hotărât noi ca, în anul 555 al Berchişeştilor, să-l reînviem pe Procopie Jitariu, cu voia bunului Dumnezeu, măcar din cel de-al doilea mormânt, cel al uitării. Şi am făcut noi, cei de la Centrul Culturii Tradiţionale Suceava, cartea legendarului cărturar, întregind-o, după putinţă, cu alte texte, aflate, sub semnătura lui Procopie Jitariu, prin vechile gazete bucovinene. Apoi, în cea de-a doua zi a Sfintelor Paşti, ne-am înfăţişat la Berchişeşti, aşa cum conveniserăm cu primăriţa Violeta Ţăran, acest argint viu berchişeştean, ca să dăruim cărţile mărturisitoare celor care au ales să fie lângă Procopie Jitariu, în acea sfântă zi. Veniserăm, de la Centru, un întreg comando (Viorel Varvaroi, Corina Scîntei, Dan Lungu, Marcel Horodincă, Gheorghe Senciuc şi Aurel Alexa), venise şi cântăreţul folk Cornel Angelescu, pentru a atenţiona, pe versuri de Ana Blandiana, că „se-aude, se-aude, se-aude, / din vecii, din adânc, din mereu, / murmurul, sângele, glasul / poporului meu”,  cântecul trezind rădăcinile ierburilor în plămada veşnic generoasă a ţărânii.

 

Apoi, în alte zile, în alte ceasuri, am dus cărţile lui Procopie Jitariu şi prin alte localităţi bucovinene, vestind despre învierea din mormântul uitării şi îndemnând şi pe alţii la săvârşirea de miracole întru memorie, miracole nespus de lesnicioase, pentru că-s şi pe placul bunului Dumnezeu.

 

 

[1] Hurmuzaki, Eudoxiu de, Documente privitoare la Istoria Românilor, Volumul II, Partea 4, Bucureşti 1894, p. 387

[2] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 345

[3] Călători, VIII, pp. 280-282

[4] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[5] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 51, 1876 p. 53, 1907 p. 94

[6]Verordnungsblatt des k. k. Justizministeriums , XIV Jahrgang 1898, Wien 1898,  pp. 111, 112

[7] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940

[8] Apărarea Naţională, Nr. 23, Anul II, joi 28 martie stil nou 1907, p. 4

[9] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 10, 11

[10] Revista Politică, Nr, 18, Anul VII, 12 februarie 1911,  p. 8

[11] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. 11, Anul II, 7 noiembrie 1912, p. 175

[12] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovinani, Nr. 16 şi 17, Anul II, 27 martie 1913,  p. 267

[13] Monitorul Bucovinei, Fascicula 19, Cernăuţi în 5 Aprilie nou 1919, p. 4

[14] Viaţa Nouă, IV, nr. 182, 4 iunie n. 1916, p. 8

[15] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 1, bilunar – proprietar şi editor: Prof. Dr. Iancu cav. De Cuparencu; redactor responsabil: Teofil cav de Manescul; tipografia lui E. Kanarski, Cernăuţi, 18 noiembrie 1910, pp. 4-7

[16] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657


Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Benia

Doi munteni cu desagi – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)

BENIA. Vatra lui Duma Benea, tatăl Ilincăi, amintită, în 15 martie 1490, pe hotarul braniştii mănăstirii Putna („apoi la casa lui Benea, şi apoi iarăşi pe obcină la Arsuri şi, pe obcină, la Dealul lui Timotei şi, pe obcină, la Runcul lui Berchez”), a fost, până după anul 1800, o risipire de case ale câmpulungenilor pe coamele munţilor.

 

Branişte bine definită a mănăstirii Putna („braniştea Benia şi obcina până la poiana lui Ivan, la Făgeţăi” – e vorba de toponimul din Dorna Candreni, nu de cel din Breaza), cuprinsă în hotarnica lui Ştefan Rareş, din 9 august 1551, satul Benia, de pe apa Moldovei, va intra în colecţia de documente câmpulungene abia în 23 martie 1792, când Gligorie şi Timofte Sărghie din Benia cumpără, cu 220 lei, „o parte din moşia Benia, pe care o au moştenire… Ştefan şi Gavril”, fiii lui Ioniţă Şandru, de la bunicul lor, popa Gavril.

 

Ioniţă Şandru trăia la Câmpulung, deşi îşi înzestrase copiii şi păstra şi alte moşii pentru sine în Benia, dovadă fiind tranzacţia din 15 mai 1802, prin care el zălogeşte, pe timp de 10 ani, pentru un împrumut de 122 lei, moşia lui din Benia, care se mărginea „cu apa Moldovei şi cu moşia lui Nicolae, popa din Sadova”, aceluiaşi Gligorie (Grigorie, în acest document) Sărghe. După câţiva ani, în 1 ianuarie 1807, Ioniţă Şandru va vinde moşia zălogită creditorului Grigorie Sărghe din Benia, în document Benia fiind considerată ca parte a comunei Fundu Moldovei.

 

Iată, deci, dovada că satul Benia îşi poate revendica istoria atestată începând din 14 aprilie 1411, data atestării Câmpulungului, pentru că, în fond, Benia este unul dintre satele câmpulungene, mai întâi ca moşie directă a câmpulungenilor, apoi prin „intermediarii” lor urmaşi din Sadova şi din Fundu Moldovei.

 

În 26 februarie 1813, alţi câmpulungeni, Andrei şi Ioana Mândrilă, vând lui Mihai Pîntiul (Pinte, Pintea) din Benia o grădină în Benia, pentru 200 lei.

 

Colonizarea masivă cu huţani, începută de mănăstirea Putna, în 20 mai 1762, cu „nişte ruşi din Putila” şi continuată, sub stăpânire austriacă, până în 1818, când se înfiinţează comuna Breaza, amestecă neamurile şi la Benia. Astfel, în 1 noiembrie 1838, surorile Ileana Porcuţan şi Marian Andronic vând tatălui lor, Grigori Droniuc din Benia, 2 fălci şi 16 prăjini de moşie, primite zestre, pentru „8 lei bani de argint, 5 lâni întregi, 3 lei, 20 heleri, 2 miţe, 24 heleri, care, legându-se în bani, fac 11 florini şi 44 heleri”, plus o juncă pentru Ileana şi 12 florini şi 48 heleri, bani de argint, pentru Maria.

 

În 1839, Gavril şi Axinia Butnaru vând huţanului Neculai a lui Vasile Droniuc din Breaza o bucată de moşie în Benia, „peste deal, lângă apa Moldovii”, în suprafaţă de 2 fălci şi 40 prăjini, pentru 64 lei, bani de argint.

 

În 1 mai 1840, Gheorghe Sărghie din Breaza cumpără „un vad de moară, la starea locului, unde se numeşte părăul Benei”, de la Vasile Florea, din… Ilişeşti, vad moştenit de Florea de la socrul său, preotul Vasile Şandru din Fundu Moldovei.

 

În 3 noiembrie 1840, câmpulungenii Nicolai şi Nastasia Mândrilă vând huţanului Niculai a lui Vasile Droniuc (din Benia, cum e menţionat de această dată), o moşie de 3 fălci şi 17 prăjini, în Benia, la Răpa Roşie, lângă muntele Porşescul, pentru 200 lei, bani de argint.

 

Nicolae Droniuc va continua achiziţionarea de moşii în Benia, în 9 iulie 1846 cumpărând, de la Simion Şandru din Fundu Moldovei, cu 196 lei şi 40 creiţari, o moşie de 9 fălci, mărginită de pământurile lui Vasile şi Dănilă Droniuc, iar în 19 aprilie 1848, de la Grigore Şandru din Fundu Moldovei, o moşie de 3 fălci şi 40 prăjini, cu 64 lei, învecinată cu pământurile lui Iuruga, Ignat, Sărghie, Simion Şandru şi Grigorie Şandru.

 

Biserica din Benea funcţionează din 1901, deservită de preotul din satul Breaza, al cărui cătun era, pe atunci, iar din 1906 funcţiona, în sat, şi o şcoală cu o clasă[1].

 

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Benia, cătun, pendinte de comuna rurală Breaza, districtul Câmpulung. Are 189 locuitori români, gr. or”[2].

 

Fiind un sat mic, adesea confundat cu comuna din care a făcut parte, Benia beneficiază de rare menţionări, precum cea din 1929, a generalului Alexandru Lupaşcu-Stejar: „Ieşind din satul Moldova-Suliţa, privesc, spre răsărit, muntele Găina, împă­durit cu brad, mai puţin înalt decât Găina munţilor Apuseni. Tra­versez cătunul Benie, apoi frumosul sat Breaza, la ieşirea de miază-zi a căruia, în punctul numit „Podişul”, munţii, îmbrăcaţi cu frumoase păduri, se apropie, valea, pe fundul căreia, alături de şosea, şerpuieşte limpede, învolburată şi frumoasă apa Moldovei, se strâmtează foarte mult şi, într-amurg, când soarele, aruncându-şi înapoi cele din urmă raze, scaldă în lumină valea cu apa, coastele, coamele şi măgurile munţilor învestmântaţi cu brad, ajung la marele şi frumosul sat Fundul Moldovei”.

 

„Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[3], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Radu Gheorghe, de la Moldova Suliţa- Benia, la Dorna-Sunător” [4].

 

 

[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 61

[2] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 10

[3] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

[4] Lupaşcu-Stejar, Alexandru, general, Paradisul Românesc, Bucureşti 1929, pp. 323-330


Dumitru Teodorescu – numai ce-am văzut că nu-i!

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

 

Dumitru Teodorescu, senior de drept al gazetăriei bucovinene, înseamnă pentru mine un înger călăuzitor, datorită căruia am ajuns să trăiesc din scris. Am fost şi vom fi prieteni şi dincolo de omenesc, de vremelnicie, de eternitate. Ne-am văzut rar, dar ne-am simţit întotdeauna împreună sau poate că şi împreunaţi într-o anume licărire, menită puterii de a trăi, de a fi. Când s-a aruncat pe nedrept cu pietre în el, chiar din tabăra din care făcea parte, cea a presei, am explodat aşa cum mi-i ursit să o fac, şi s-a bucurat teribil, atunci şi după aceea, când s-a dovedit că am avut dreptate, Dumitru Teodorescu fiind unul dintre gazetarii demni şi frumoşi ai Sucevei, căreia nici măcar injustiţia politică nu-i pot întina aura.

 

Viorel Varvaroi, înmânându-i Diploma OPERA OMNIA lui Dumitru Vinţilă, în vreme ce Dumitru Teodorescu îşi pregăteşte cuvântul de autor

 

A lăsat după sine o singură carte, un tulburător studiu despre viaţa şi opera cărturarului martir Em. Grigorovitza. Celelalte cărţi, toate nescrise, le-a luat cu sine. A plecat împovărat de cărţile care i-au rămas nescrise, Dumitru Teodorescu robotind şi irosindu-se în gazetărie, adică în misiunea de a alina, atunci când nu poţi dobândi dreptatea, şi a face cunoscut adevărul, atunci când minciuna copleşeşte totul. Avea condei de scriitor şi rigoare de om de presă înnăscut, iar tabletele lui literare, risipite prin filele de o zi ale presei, pot alcătui, oricând, câteva cărţi de atitudine şi de înţelepciune.

 

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

 

Despre plecarea lui Dumitru Teodorescu nu vreau să scriu. E o nedreptate cosmică, de care are parte, printre atâtea alte nedreptăţi, e o ofensă cu care soarta îl împovărează. Dar s-au rupt lanţurile amarului, s-au frânt beznele şi Mitică, prietenul atâtor existenţe reale şi făptuitoare, străluceşte în lumină. E liber şi plin de viaţă precum odinioară. Pentru rănile lui nedrepte, va şti să ierte ceea ce este de iertat, aidoma lui Radu Gyr. Pentru bucuriile făcute altora, cu forţa cuvântului scris, aura lui triumfă asupra vremurilor. Eu aşa ştiu, aşa simt, aşa gândesc.

 

Dumitru Teodorescu şi Roman Istrati


1929: Paradisul românesc din Bucovina (I)

Berhomet pe Siret

 

Valea şi regiunea Siretului, către obârşia lui: De la gara Hliboca, cu trenul sau cu trăsura, pe valea superioară a Siretului, trecând prin oraşului Flondoreni, fost Storojineţ, se ajunge la Berhomete, sat mare şi frumos, aproape târguşor, cu vreo 8.000 locuitori, între care foarte mulţi evrei, aşezat la poalele munţilor. De la Berhomete, cu trenul forestier – se poate merge şi cu trăsura pe şoseluţă – în sus, pe frumoasa vale a Siretului superior, acum mărginită de frumoase şiruri de munţi, împăduriţi cu fag şi brad, foarte asemănătoare cu valea Argeşului, între cetatea lui Radu Vodă şi Cumpăna, şi cu valea Sabaşei. După 25 km de drum, ajung la satul Şipote sau Bursucău, aşezat pe un platou de terase, într-o frumoasa expansiune a văii, aşternută cu fâneaţă şi păşune.

 

După cum Jiul, Oltul, Buzăul, Trotuşul şi Bistriţa Mare ne-au adus nouă, celor din România Mică şi liberă, mai bine de 1.000 ani, dragostea, suspinele şi lacrimile de durere şi umilinţă, precum şi dorul de eliberare şi unire ale fraţilor bănăţeni, ardeleni şi mara­mureşeni, de sub nedreapta şi tiranica stăpânire maghiară de tristă memorie, tot astfel Siretul, cu Suceava şi Moldova, ne-au adus, timp de 151 de ani, dragostea, lacrimile de suferinţă şi dorul de eliberare şi unire ale fraţilor bucovineni, căzuţi pradă nedreptei şi umilitoarei stăpâniri austriece, dispărută, odată cu cea ungurească şi pentru vecie, de pe meleagurile noastre strămoşeşti !

 

Siretul izvorăşte mai sus de Şipote, de sub muntele Zezeu, din locul numit Suha Varşic, şi curge limpede, frumos, susurând şi şer­puind printre brazi, arini şi răchite. Spre apus de Şipote, munţii, îmbrăcaţi exclusiv cu bătrâni codri de brad, se înalţă în forme rotunde, frumoase şi armonioase, în toată măreţia şi splendoarea lor, deschizând văi strâmte şi adânci, prin fundul cărora curg mici pârâiaşe cristaline, afluenţi ai Siretului, ca şi cum frumosul şi iubitul râu ar avea mai multe izvoare. E frumoasă, măreaţă şi splen­didă această privelişte a munţilor Frunca Stângă, Ciuchilca, Vauţen (?) Şurdiu, Pleaşa, Măgura, Zezeu, Lungul, Rotundul, Ciomirna, Lişniţa, Tomnaticul, Bucova şi Marerca, ce se leagă între ei, profilându-se pe albastra bolta cerească, de la stânga, la dreapta. De pe vârful Măgurei, înalt de 1.500 m, cel mai înalt şi mai majestos dintre toţi, privind peste culmi şi peste codrii verzi, se vede, prin atmosfera albăstruie-violetă şi transparentă, întreaga regiune colinară şi de şes a Bucovinei, precum şi Cernăuţul. De la Şipote, urmând cu trăsura ori călare, în sus, pe drumul spre valea Siretului – pe care o părăseşte aproape de obârşia lui – ridicând şi apoi scoborând munţi, în aspră serpentină, prin vastele şi frumoasele păduri de brad, se poate trece în valea superioară a Sucevei, la Seletin. La nord e oraşele Rădăiţi, Siret şi localitatea Hliboca, în valea Prutului, se găseşte oraşul Cernăuţi, centrul cultural şi economic al Bucovinei, aşezat pe un teren uşor reliefat, în care se remarcă Palatul administrativ, frumoasa grădină publică, biserica catedrală şi, mai cu seamă, palatul-reşedinţă mitropolitană, demn de toată admiraţiunea noastră. Toate clădinle acestui frumos palat sunt zidite în cărămidă aparentă, cu ornamentaţiuni şi ciubuce de ceramică şi acoperite cu teracotă. Biserica, cu plafoanele şi cupola în sculpturi şi frescă de mare artă, are o prea bună acustică. În interiorul palatului se remarcă sala de şedinţe, paraclisul şi, cu deosebire, sala sinodală, care este toată în marmoră, cu sculpturi artistice şi având pe pereţi, pictate în ulei, următoarele splendide tablouri: 1). Sinodul I ecumenic din Niceea, prezidat de împăratul Constantin cel Mare, în anul 325 d. H.; 2). Trimiterea, de către Iisus Hristos, a apostolilor în toata lumea, pentru vestirea evangheliei; 3). Împăratului Constantin cel Mare i se arată pe cer semnul crucii, în care va învinge; 4). Adu­cerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou, de la Cetatea Albă, la Suceava; 5). Condamnarea confesiunii lui Ciril Lucariş, la Sinodul din Iaşi, în anul 1641; 6) Jurământul de credinţă al bucovinenilor, după răpirea Bucovinei şi alipirea ei la Austria, în anul 1175! (12 octombrie 1777 – n. n.). Acest tablou constituie, astăzi, după 10 ani de la unire, o ruşine naţio­nală, pe care cei în drept şi, în special, I. P. S. Mitropolitul Bu­covinei, au datoria s-o şteargă fără întârziere, înlocuind tabloul cu un altul, care să reprezinte marele şi gloriosul act al unirii şi realipirii scumpei provincii româneşti la ţara mamă, sub gloriosul rege Ferdinand I, în anul 1918! (barbarismul generalului, care viza distrugerea unei opere şi, totodată, a unei mărturii, trebuie trecut cu vederea – n. n.); 7) Proclamarea mi­tropoliei Bucovinei şi Dalmaţiei, în biserica catedrală din Cernăuţi, şi instalarea mitropolitului Teofil, în anul 1784; 8). Creştinarea locuitorilor din Dacia; 9). Înfiinţarea mitropoliei Moldovei şi Sucevei, sub voievodul Alexandru cel Bun; 10). Înfiinţarea epicopiei Rădăuţilor, tot sub Alexandru cel Bun; 11). Arătarea, de către Ştefan cel Mare, a locului pe care trebuia să se zidească biserica mânăstirii Putna.

 

În sala de şedinţe, se află portretele în ulei şi în mărime naturală, ale celor 5 mitropoliţi ai Bucovinei, îmbrăcaţi în odăjdii, cel din urmă fiind mitropolitul Vladimir de Repta. Frumosul parc. Din dosul palatului, completează admirabil frumuseţea reşedinţei motropolitane din Cernăuţi.

 

Plec din Cernăuţi cu trenul – se poate merge şi cu trăsura –prin satul şi gara Grigore Ghica Vodă (rebotezări specifice neinspiratei perioade de „românizare”, pe care autorul-general o reprezintă exponenţial – n. n.), spre apus, pe valea Prutului, până aproape de Văşcăuţi şi, apoi,  pe valea Ceremuşului, afluent drept al Prutului, care, în parte, constituie frontiera dintre România şi Polonia, şi ajung la orăşelul Vijniţa, admirând, în drum, trecerea plutelor în jos, pe apa limpede şi verzuie a Prutului, a cărui luncă se aseamănă, pe aici, foarte mult cu a Siretului în Mol­dova. Frumoasa şosea, mai cu seamă pe valea Ceremuşului, este plantată, pe ambele laturi, cu pomi roditori: cireşi, vişini, pruni, meri şi peri.

 

Orăşelul Vijniţa, aşezat pe dreapta Ceremuşului, în fata satului polonez Cuti, de pe stânga pârâului, la poalele fru­moşilor munţi, frământaţi şi acoperiţi cu păduri de fag şi de brad, are o situaţiune dintre cele mai simpatice, cu climă dulce şi aer plăcut, de care se bucură însă numai evreii galiţieni, care locuiesc, în masă compactă, şi acest mic şi nenorocit orăşel, în care te crezi ca în Palestina! Apropiindu-mă de Vijniţa, mi se părea că mă apropii de Călimăneşti, venind dinspre Râmnicu Vâlcea, atât e de mare asemănarea ca natură şi pitoresc; dar, odată ajuns, crudă şi dureroasă decepţiune!… În orăşel, văd mulţi ţărani, veniţi de prin satele mai apropiate, care se cred ruteni, vorbind ruteneşte, dar cu figura, privirea şi portul curat româneşti. Bărbaţii, cu iţari albi de pânză, strâmţi, lungi şi încreţiţi jos, cu cămeşile încreţite, purtate în afară şi încinşi cu chimire de piele, mai înguste decât ale maramureşenilor, cu ledunci de lână de culoare în general roşie, frumos ţesute şi lucrate, cu pălării negre şi mici în bordură, iarna purtând căciuli, cojoace şi sumane. Femeile şi fetele, mai toate îmbrobodite, poartă catrinţe ca în Moldova, iarna cojoace. Numai garniturile cămeşilor, atât la bărbaţi, cât şi la femei, se deosebesc de ale românilor bucovineni. Sunt, fără îndoială, românii bucovi­neni ai lui Ştefan cel Mare, rutenizaţi sub perfida stăpânire aus­triacă. Statul nostru are sacra datorie de a lua măsuri ca această populaţiune înstrăinată să revină la matca ei românească, mai cu seamă că este de religie ortodoxă.

 

De la Vijniţa, pe o frumoasă şosea, ce ridică dealul, cu direcţiunea sud-est, străbătând un vast platou, acoperit cu fâneţe şi culturi, apoi o frumoasă pădure de brad amestecat cu fag, prin care se trece, ridicând şi scoborând, într-o uşoară serpentină, se ajunge, după un parcurs de 20 km, la Berhomete, în valea superioară a Siretului. Defilând pe acest frumos drum, prin faţa ultimilor ramificaţiuni ale munţilor de pe dreapta Ceremuşului, mi se părea că merg pe drumul de la Turnu Severin, la Curtea de Argeş, sau pe acel de la Piatra Neamţ şi mănăstirea Neamţ, prin Băltateşti.

 

În dimineaţa unei frumoase zile de septembrie, părăsind Vijniţa, iar, pentru un moment, şi apa Ceremuşului, mă îndrept, cu trăsura, în sus, pe strâmta, frumoasa şi pitoreasca vale a pârâia­şului Vijnita, afluent drept al Ceremuşului, ce curge printre coas­tele înalte şi frumos împădurite cu fag şi cu brad ale munţilor Ceremuşului, care fac parte din sistemul Carpaţilor Păduroşi, întinşi pe stânga lui. Traversez Vijnicioara, sat lung, ce se întinde pe apă, în sus, a cărui parte nordică constituie o foarte modestă, dar drăguţă şi simpatică staţiune climatică pentru lumea din apropiere. Ieşind din acest sat, şoseaua părăseşte apa Vijnicioarei, aproape de obârşia ei, o ia la dreapta şi ridică, prin pădure, într-o foarte aspră serpantină, muntele Nincici, din vârful căruia se descoperă, la vreo 2 km spre apus, iarăşi splendida şi încântătoarea privelişte a Ceremuşului, îndoindu-se pe la poalele frumoşilor munţi, înveşmântaţi, în mare parte, cu frumoase păduri de fag, amestecat cu brad şi mesteacăn. De aici, şoseaua scoboară, tot prin pădure, într-o serpentină încă şi mai aspră, în satul Răstoace, de pe malul drept al Ceremuşului, care, pe aici, constituie încă frontiera între România şi Polonia. Regiunea este foarte populată de veveriţe. De la Vijnicioara, până aici, am întâlnit cinci, traversând drumul, cocoţându-se prin crengile arborilor, pe care se leagănă, sărind de pe una, pe alta şi chiar dintr-un copac în altul. Valea Ceremuşului, lăguţă şi populată, este foarte frumoasă şi plină de pitoresc, apa limpede-verzuie, cu reflexe solare de argint şi diamant, şerpuind repede printre arini, plopi şi răchite, pe patu-i prundos. Pe malul sâng al Ceremuşului, întins şi pe poalele muntelui, se vede lucind, în raze de soare, frumosul sat polonez Bila Beresca. Este un peisaj de toată frumuseţea. Urmând mereu pe malul drept al Ceremuşului, şoseaua traversează, pe rând, frumoasele sate Răstoace, Pătrăşeni şi Marinişeni, de unde trece imediat în satul Gura Putilei, situat la confluenţa Ceremuşului cu afluentul său drept, Putila, ce izborăşte din vârful Lucava. De la Gura Putilei, o mică şoseluţă în proastă stare, continuând, în sus, pe valea Ceremuşului, duce la Iabloniţa şi mai departe, pe valea Ceremuşului Alb, oferind privelişti şi peisagii dintre cele mai frumoase şi mai încântătoare. Şoseaua principală, pe care am venii de la Vijniţa, o ia în sus, pe valea Putilei, o vale frumoasă, mai strâmtă decât a Ceremuşului, strânsă între munţi mai înalţi, acoperiţi cu frumoase păduri de brad, traversând satele de un remarcabil pitoresc, Dihteniţi, Chişeliţeni, Toroceni, Putila, Foşca, Sârghieni şi Plosca, de unde, părăsind cursul Putilei, aproape de sorgintea ei, scoboară la Seletin, în valea superioară a Sucevei, distanţă de 48-50 km, de la Vijnita. Cam în dreptul satului Chiseliţeni şi spre răsărit, se înalţă fumosul şi falnicul munte Racova, mamelonat şi îmbrăcat cu brad, din vârful căruia, pe timp frumos şi senin, se vede oraşul Cernăuţi. În faţa muntelui Racova, pe stânga Putilei, se înaltă muntele ceva mai mic, dar tot frumos, Grebenul. De la Dihteniţi, înainte, munţii sunt mai mici, în pante mai dulci şi mai puţin împăduriţi. Această regiune muntoasă, întinsă de-a lungul văilor Ceremuşului Mare, Ceremuşului Alb şi Putilei, este în mare parte locuita de „huţani” sau munteni. Aceşti huţani, ca şi moţii, locuiesc răzleţi, împrăştiaţi pe văi şi pe coastele munţilor, însă, prin deosebire de moţi, ei sunt, în general, bine înstăriţi, au pământuri de păşune, vite, oi şi mănâncă bine unt, brânză, carne şi, mai cu seamă, lapte acru – „busling”, cum îi zic ei –, pe care-l pun într-o doniţă (bărâbânţ), din care mănâncă toţi ai casei, cu mămăligă şi cu „pită” de făină de grâu amestecată cu cartofi. Huţanii, ca şi rutenii dinspre şes, vorbesc cam aceeaşi limbă, având aceeaşi fizionomie şi acelaşi port, cu deosebire că ei, ca şi moţii, poartă cioareci, iarna mai mult roşii, iar vara albi, pre­cum şi un fel de jambiere largi, de pâslă roşie, căzând deasupra opincilor – ca bănăţenii – cojoace fără mâneci, pălării verzi sau olivii şi cămeşi cusute cu arnici roşu. Huţanele, femei şi fete, îm­brăcate cu catrinţe, cămeşi înflorite, cojoace şi ghete sau opinci, cu jambiere, ca şi bărbaţii, fiind îmbrobodite cu tulpane roşii cu flori. Sunt foarte sprintene, călărind bărbăteşte în aliurile cele mai vii, bând şi fumând în cârciumi, laolaltă cu bărbaţii şi deopotrivă cu ei!… În zilele de târg, huţanii scoboară în Vijniţa, Berhomete şi Seletin şi vând tot ceea ce au de vândut evreilor, care le cumpără la preţuri mult sub valoarea lor reală, reţinându-i, apoi, la băutură alcoolică otrăvită orin cârciumile lor, o zi, două, trei, astfel ca să se întoarcă la casele lor cu organismele otrăvite, cu capetele bolnave, năucite şi cu pungile goale. Ce perfectă asemănare cu ceea ce se întâmplă în Maramureş!

 

Dimineaţa, pe o vreme splendidă, plec, cu trăsura, mai departe, din Seletin, spre satul Fundul Moldovei. După un parcurs de 9 km, ridicând, pe şosea, în sus, pe strâmta şi frumoasa vale superioară a Sucevei, printre şirurile de munţi nu prea înalţi şi mai puţin despăduriţi, ajung în frumosul sat Şipotele Sucevei, situat la confluenţa celor două mici pârâiaşe, care formează, de aici, în jos, cursul Sucevei; cel dinspre apus, izvorând de sub muntele Tomnaticul, înalt de 1567 m, numit Cubilioara, iar cel dinspre răsărit, izvorând cam de sub muntele Lucinei, înalt de 1597 m., numit Isvor. Satul este, în mare parte, locuit de huţani. Chiar în momentul sosirii mele acolo, întâlnesc o huţană voinică, frumoasă şi bogată, bine şi curat îmbrăcată în costumul ei naţional, care, mi s-a spus, ţinuse, până atunci, trei bărbaţi… gonind bărbăteşte, perfect aşezată în şea, dreaptă şi cu privirea mândră, pe un mare şi frumos cal, într-un trap săltat, ce putea face gelos pe orice bărbat dintre cei mai buni călăreţi.

 

Din Şipotele Sucevei, urmând pe pârâiaşul Isvor în sus, dau în cătunul Izvor, întins de-a lungul apei, cu casele foarte răspândite pe vale şi pe dealuri. În dreapta şi în stânga şoselei şi a pârâului, păşune şi fâneţe cosite, pline de flori violete de brânduşe, semn de toamnă lungă şi frumoasă, aşa cum de fapt a şi fost. Trecând şi de cătunul Isvor, las munţii Papaica şi Rebenul spre răsărit, părăsesc şi pârâul Isvorul, aproape de obârşia lui, ridic dealul, pe o mică şi uşoară serpentină, şi trec, prin „pasul Isvorul” sau „Plaiul Moldovei”, din valea superioară a Sucevei, în valea superioară a râului Moldova, şi chiar pe la izvorul lui, la satul Moldova-Suliţa, după ce, mai întâi, de pe culmea dealului, admir, spre apus, frumoşii munţi Lucina şi Ţapul, cei mai înalţi şi mai măreţi din această regiune, iar spre răsărit, munţii mai puţin înalţi ai râului Moldova. Ieşind din satul Moldova-Suliţa, privesc, spre răsărit, muntele Găina, împă­durit cu brad, mai puţin înalt decât Găina munţilor Apuseni. Tra­versez cătunul Benie, apoi frumosul sat Breaza, la ieşirea de miază-zi a căruia, în punctul numit „Podişul”, munţii, îmbrăcaţi cu frumoase păduri, se apropie, valea, pe fundul căreia, alături de şosea, şerpuieşte limpede, învolburată şi frumoasă apa Moldovei, se strâmtează foarte mult şi, într-amurg, când soarele, aruncându-şi înapoi cele din urmă raze, scaldă în lumină valea cu apa, coastele, coamele şi măgurile munţilor învestmântaţi cu brad, ajung la marele şi frumosul sat Fundul Moldovei. Satul este întins pe o lungime de vreo 15 kn, pe marginile apei Moldovei, bucurându-se de un remarcabil pitoresc şi de o climă foarte dulce şi plăcută, ceea ce-l face propriu şi ca staţiune climatică, fiind, mai cu seamă, capul liniei ferate ce vine dinspre Vatra Rornei şi dinspre Câmpulungul Bucovinei. În general, drumul de la Vijniţa, la Fundul Moldovei, are vreo sută de kilometri. Între Seletin şi Fundul Moldovei sunt 50 km, iar drumul este foarte frumos şi plăcut, străbătând de-a lungul apelor vii, limpezi şi murmurătoare, o regiune muntoasă dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai variate“[1].

 

1899: Berhometh am Sereth; Ruthene

 

[1] Lupaşcu-Stejar, Alexandru, general, Paradisul Românesc, Bucureşti 1929, pp. 323-330


1943: Învăţători şi învăţătoare din Bucovina

Cernăuţi, Piaţa “Pajura Neagră” – fotografii din colecţia Bibliotecii Naţionale a României

 

„Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[1], următorii învăţători şi învăţătoare:

 

Crijanovschi Lidia, comuna Doroteea, jud. Câmpulung, media 7,50.

Scutelnicu Emilia, comuna Frasin-Bucşoaia, jud. Câmpulung, media 7,06.

Tudoraş Tatiana, comuna Gemenea, jud. Câmpulung, media 7,11.

Huştiuc Eugen, Mănăstirea Humor, jud. Câmpulung, media 9,00.

Petroşcă Grigroe, comuna Negrileasa Vadul, jud. Câmpulung, media 7,33.

Macovei Domnica, comuna Stulpicani, jud. Câmpulung, media 7,50.

Cotoran Constantin, comuna Valea Seacă, jud. Câmpulung, media 7,00.

Cotlarciuc Artemiza, comuna Argel, jud. Câmpulung, media 7,50.

Niţchi Ioan, comuna Ciumârna, jud. Câmpulung, media 7,00.

Ciubtoaru Viorica, comuna Valea Boului, jud. Câmpulung, media 8,11.

Ciubotarencu Cordelia, comuna Valea Stâncii, Vatra Moldoviţei, jud. Câmpulung, media 7,00.

Selişcanu Gavrilescu Elena, comuna Fundul Moldovei, Nr. 2, jud. Câmpulung, media 8,72.

Grama Ioan, comuna Pârâul Breaza, jud. Câmpulung, media 7,00.

Romacia Vasile, comuna Breaza, jud. Câmpulug, media 8,33.

Popovici Maria, comuna Fundul Moldovei Nr. 2, jud. Câmpulung, media 7,83.

Timu Victoria, comuna Capu Satului, jud. Câmpulung, media 7,22.

Valachi Dimitrie, comuna Frumosul, jud. Câmpulung, media 7,66.

Ciurea Maria, comuna Dorna Candrenilor, jud. Câmpulung, media 7,16.

Glinescu Sabina, comuna Dorna Candrenilor, jud. Câmpulung, media 7,89.

Coveşan Elvira, comuna Sunători, jud. Câmpulung, media 8,30.

Borcea Ilie, comuna Ciocăneşti, jud. Câmpulung, media 8,50.

Belţa Silvia, comuna Dărmăneşti, jud. Suceava, media 7,25.

Bâcu Ana, comuna Părhăuţi, jud. Suceava, media 8,17.

Căpitan Ioana, comuna Reuseni, jud. Suceava, media. 7,92.

Craiu Florica, comuna Udeşti, jud. Suceava, media 7,28.

Cruşcă Elena, comuna Dărmăneşti, jud. Suceava, media 7,03.

Ivanciu Zoiţa, comuna Poeni-Suceava, jud. Suceava, media 7,63.

Mâţă Maria, comuna Sf. Ilie, jud. Suceava, media 7,11.

Munteanu Sandu, comuna Soloneţ, jud. Suceava, media 7,36.

Pavel Domniţa, comuna Ipoteşti, jud. Suceava, media 7,47.

Patache Gheorghe, com. Bosanci Podeni, jud. Suceava, media 7,03.

Rotaru Alexandrina, comuna Plavalar, jud. Suceava, media 8,08.

Romanschi Aurelia, comuna, Ruşii Moarei, jud. Suceava, media 7,17.

Sezerman Nicanor, comuna Mihoveni, jud. Suceava, media 7,42.

Sezerman Elena, comuna Todireşti, jud. Suceava, media 8,14.

Sofian Constantin, comuna Costâna, jud. Suceava, media 7,17.

Stan Vladimir, comuna Călineşti Vasilache, jud. Suceava, media 7,06.

Bunea Maria, comuna Poeni-Solca, jud. Suceava, media 7,61.

Câmpan Ana, comuna Comăneşti, jud. Suceava, media 7,00.

Ciuruşniuc Aspazia, comuna Stupca, jud. Suceava, media 7,72.

Dan Elena, comuna Pârteştii de Sus, jud. Suceava, media 7,72.

Hopu Maria, comuna Pârteştii de Jos, jud. Suceava, media 8,83.

Hrincescu Elisabeta, comuna Botoşana, jud. Suceava, media 7,83.

Ionel Gheorghe, comuna Măzănăeşti, jud. Suceava, media 7,61.

Moţoc Silvia, comuna Ilişeşti, jud. Suceava, media 7,17.

Netea Vera, comuna Arbore, jud. Suceava, media 7,28.

Popadiuc Domnica, comuna Clit, jud. Suceava, media 7,00.

Smoleninov Mihail, comuna Baiaşeşti, jud. Suceava, media 7,00.

Sauca Alexandru, comuna Corlata, jud. Suceava, media 7,33.

Stoleru Ana, comuna Botoşana, jud. Suceava, media 7,67.

Tudose Vasilica, comuna Vorniceni, jud. Suceava, media 7,56.

Şusca Ioan, comuna Vorniceni, jud. Suceava, media 7,33.

Stan Manea, comuna Moara Mică, Bosanci, jud. Suceava, media 7,06.

Anaticiuc Anatasie, plasa Cernăuţi, jud. Cernăuţi, media 7,45.

Babiuc Ştefania, comuna Mihalcea Spasca, judeţul Cernăuţi, media 7,08.

Bălan Ioan, comuna Şerăuţii de Jos, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Bilec Domnica, comuna Mihalcea Spasca, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Boghian V. Maria, comuna Horodnic, jud. Rădăuţi, media 7,33.

Bohatir Maria, comuna Cuciurul Mare Selişte, jud. Cernăuţi, media 7,04.

Bosânceanu Maria, comuna Gura-Solcii, jud. Suceava, media 7,20.

Bucur Eugan, comuna Boian Centru, jud. Cernăuţi, media 9,80.

Ciobotea Ioan, comuna Jurcăuţi, jud. Cernăuţi, media 8,12.

Ciornei Galina, comuna Ostriţa, Cotu1 de Jos, jud. Cernăuţi, media 8,20.

Ciornei Gheorghe, comuna Ostriţa, Cotul de Jos, jud. Cernăuţi, media 766.

Croială Tatiana, comuna Cernauca, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Dănciulescu Veronica, comuna Plaiul Cosminului, jud. Cernăuţi, media 8,37.

Dereneţchi Artemizia, comuna Cuciurul Mare, Selişte, jud. Cernăuţi, media 7,45.

Diaciuc Ioan, comuna Boian Centru, jud. Cernăuţi, media 7.54.

Dragomirescu Ecaterina, comuna Vrânceni, jud. Cernăuţi, media 7,70.

Dragomirescu Vladimira, comuna Vrânceni, jud. Cernăuţi, media 8,58.

Urhan Melania, comuna Şerăuţii de Sus, jud. Cernăuţi, media 7,58.

Fochi Eusebie, comuna Jucica Veche, jud. Cernăuţi, media 9,37.

Ghiuţă Silvia, comuna Bila, jud. Cernănţi, media, 8,45.

Giosu Elisabeta, comuna Dumbrava de Sus, jud. Cernăuţi, media 7,41.

Grigore Rusu Ana, comuna Cernauca, jud. Cernăuţi, media 7,12.

Hânguleşteanu Ana, comuna Cotul Ostriţei, jud. Cernăuţi, media 8,45.

Hotinceanu Miroslava, plasa Cernăuţi, jud. Ceratuti, media 7,25.

Hristea Octavia, Şcoala Nr. 8 Cernăuţi, detaşată de la Hunedoara, media 8,45.

Irimescu Viorica, comuna Cuciurul Mare, Hadilău, jud. Cernăuţi, media 7,08.

Istrate I. Gheorghe, comuna Corovia, jud. Cernăuţi, media 8,83.

Jiglău Eufrosina, comuna Plaiul Cosminului, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Leviţchi Levescu Vladimir, comuna Rohozna, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Lupu Elvira, comuna Buda, jud. Cernăuţi, media 7,79.

Mihălcean Dumitru, comuna Boian Centru, jud. Cernăuţi, media 7,58.

Negraru Felicia, comuna Rarancea, jud. Cernăuţi, media 7,12.

Pita Olga, comuna Boianceni, jud. Cernăuţi, media 8,20.

Prisăcăreanu Nicu, comuna Boian Mehăceni, jud. Cernăuţi, media 8,45.

Stoica D. Elisabeta, comuna Mahala, jud. Cernăuţi, media 8,24.

Tănase Ioan, comuna Lehăcenii Teutului, jud. Cernăuţi, media 7,66.

Toacă Aurora, comuna Arbore, jud. Suceava, media 7,00.

Turliuc Silvia, comuna Doroşăuţi, jud. Cernăuţi, media 7,29.

Herlea Ioan, comuna Cuciurul Mare, Adâncaţi, jud. Cernăuţi, media 8,25.

Alexandrescu Ioan, comuna Clivodin, jud. Cernăuţi, media 8,16.

Blaga Elena, comuna Plaiul Cosminului, jud. Cernăuţi, media 7.08.

Calistru Sergiu, comuna Suhoverca, jud. Cernăuţi, media 7,20.

Cenuşă Ştefania, comuna Deleni, jud. Cernăuţi, media 7,25,

Diaconescu Cornelia, comuna Jujineţ, jud. Cernăuţi, media 7,45.

Făgărăşanu Silvia, comuna Văleni, jud. Cernăuţi, media 8,12.

Grama Lucreţia, comuna Clivodin, jud. Cernăuţi, media 8,20.

Iordache Maria, comuna Bordei, jud. Cernăuţi, media 740.

Lişman Frosa, comuna Malatiniţa, jud. Cernăuţi, media 7,08.

Păuş Alexandrina, comuna Suhoverca, jud. Cernăuţi, media 8,79.

Popescu N. Maria, comuna Jujineţ, jud. Cernăuţi, media 7,71.

Popescu Maria Trifu, comuna Jujineţ, jud. Cernăuţi,, media 7,16.

Stoleru Gheorghe, comuna Vitileauca, jud. Cernăuţi, media, 7,62.

Teodoroiu Maria, comuna Lujeni, jud. Cernăuţi, media 7,33.

Barbu Suzana, comuna Onut, jud. Cernăuţi, media 7,21.

Bejan Maria, comuna Jurcăuţi, jud, Cernăuţi, media 7,66.

Burcă Constantin, comuna Văslăuţi, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Calamaz Petre, comuna Pârâul Negru, jud. Cernăuţi, media 8,29.

Comănescu Alexandrina, comuna Schit, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Crijanovschi Aspazia, comuna Cadobeşti, jud. Cernăuţi, media 7,01.

Cuţer Gheorghe, comuna Boianceni, jud. Cernăuţi, media 7,95.

Enache Clara, comuna Verbouţi, jud. Cernăuţi, media 7,50.

Lazăr Octavia, comuna Cadobeşti, jud. Cernăuţi, media 7,25.

Mănescu Veronica, comuna Dobronăuţi, jud. Cernăuţi, media 841.

Marinaş Maria, comuna Vrânceni, jud. Cernăuţi, media 7,70.

Nistor Maria, comuna Tăuteni, jud. Cernăuţi, media 7,75.

Pătruţiu Luca, comuna Răpujeni, jud. Cernăuţi, media 7,85.

Poiană Constantin, comuna Pohorlăuţi, jud. Cernăuţi, media 8,91.

Săbău Letiţia, comuna Cuciurul Mic, jud. Cernăuţi, media 8,33.

Tinca Ana, comuna Culeuţi, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Toma Victoria, comuna Răpujeni, jud. Cernăuţi, media 7,95.

Luca Ştefan, comuna Crisceatec, jud. Cernăuţi, media 7,41.

Damian Virginia, comuna Iabloniţa Centru, jud. Rădăuţi, media 8,70.

Mina Iaroslava, comuna Iabloniţa, Coniatin, jud. Rădăuţi, media, 7,11.

Vulpe Ecaterina, comuna Sălăveni, jud. Rădăuţi, media 8,54.

Chiriac Vasile, comuna Bădeuţi, jud. Rădăuţi, media 8,12.

Egher Constantin, comuna Volcineţ Noi, jud. Rădăuţi, media 7,37.

Hofman Vilhelm, comuna Bălcăuţi, jud. Rădăuţi, media 8,08.

Cojocaru Ana, comuna Grăniceşti, jud. Rădăuţi, media 8,37.

Flerea Livia, comuna Grăniceşti, jud. Rădăuţi, media 8,18.

Nimigean Emilia, comuna Tereblecea, jud. Rădăuţi, media 7,16.

Orendovici Viorica, comuna Văşcăuţi, jud. Rădăuţi, media 7,33.

Botezat Elena, comuna Horodnicul de Sus, Est, jud. Rădăuţi, media 7,41.

Cârstian Ioan, comuna Vicovul de Sus, Centru, jud. Rădăuţi, media 7,66.

Coniac Elena, comuna Bilca, jud. Rădăuţi, media 7,20.

Farcaş Petru, comuna Putna, jud. Rădăuţi, media 7,45.

Fedarciuc Filaret, comuna Straja, jud. Rădăuţi, media 7,37.

Ghinea Dumitru, comuna Straja, jud. Rădăuţi, media 9,41.

Hotinceanu Ştefania, comuna Vicovul de Sus, jud. Rădăuţi, media 8,12.

Ioachimciuc Elena, comuna Secăuţi, jud. Rădăuţi, media 7,37.

Munteanu Petru, comuna Vicovul de Sus, Bivolărie, jud. Rădăuţi, media 7,50.

Opaiţ Artemizia, comuna Marginea I. jud. Rădăuţi, media 8,00.

Percec Varvara, comuna Horodnicul de Sus, Est, jud. Rădăuţi, media 7,66.

Rusu Octavia, comuna Volovăţ, jud. Rădăuţi, media 8,41.

Spânu Aritina, comuna Straja, şcoala de fete, jud. Rădăuţi, media 7,20.

Spânu Teofil, comuna Straja, şcoala de băieţi, jud. Rădăuţi, media 7,79.

Teczeşiu Teodor, comuna Vicovul de Sus, Est, jud. Rădăuţi, media 9,04.

Vlasie Dumitru, comuna Frătăuţii Vechi, jud. Rădăuţi, media 7,91.

Neamţu Elena, comuna Putna, jud. Rădăuţi, media 7,50.

Acatrinei Nicolae, comuna Sadova Dumbrava Română, jud. Storojineţ, media 8,55.

Cernat Adelina, comuna Igeşti, Ursoaia, jud. Storojineţ, media 8,75.

Cerlincă Petru, comuna Davideni, Zrud Nou, jud. Storojineţ, media 7,08.

Chima Elena, comuna Bănila pe Siret, Poeni, jud. Storojineţ, media 7,16.

Dugan Aurelia, comuna Cireş, jud. Storojineţ, media 8,37.

Ilică Paraschiva, comuna Broscăuţii Vechi, Centru, jud. Storojineţ, media 7,91.

Iliuc Ecaterina, comuna Pătrăuţii de Sus, Centru, jud. Storojineţ, media 7,12.

Eremia Victoria, comuna Sadova, Centru, jud. Storojineţ, media 7,66.

Moscalie Maria, comuna Prisăcăreni, Sălişte, jud. Storojineţ, media 7,12.

Negruţiu Victor, comuna Crasna-Traian, jud. Storojineţ, media 7,16.

Pelcer Regina, comuna Panca, Centru, jud. Storojineţ, media 7,00.

Pintilie Marioara, comuna Sadova, Maidan, jud. Storojineţ, media 7,75.

Popescu Octavian, comuna Broscăuţii Vechi, Tăbărişte, jud. Storojineţ, media 8,20.

Popescu Constantin, comuna Pătrăuţi, Cracaua, jud. Storojineţ, media 7,62.

Popescu Victoria, comuna Storojineţ, Maidan, jud. Storojineţ, media 8,08.

Tanasiciuc Profira, comuna Broscăuţii Vechi, Tăbărăşti, jud. Storojineţ, media 7,08.

Truşcă Zainfir, comuna Igeşti, Centru, jud. Storojineţ, media 7,91.

Tudoran Ioan, comuna Sadova Nouă, jud. Storojineţ, media 7,08.

Ucraineţ Nistor, comuna Bobeşti, Căzăceni, jud. Storojineţ, media 7,25.

Ungurean Zenovia, comuna Sadova, Dumbrava Germani, jud. Storojineţ, media 8,08.

Vasilescu Ştefan, comuna Banila pe Siret, Mesteceni, jud. Storojineţ, media 7,91.

Vasiu Leontina, comuna Suceveni, jud. Storojineţ, media 7,50.

Antochi Eusebie, plasa Vijniţa, jud. Storojineţ, media 745.

Bărbulescu Maria, plasa Vijniţa, jud. Storojineţ, media 9,00.

Buleandră Mircea, comuna Lucavăţul de Jos, Centru, jud. Storojineţ, media 7,91.

Cojocaru Eugenia, comuna Berhomet, Centru, jud. Storojineţ, media 7,16.

Lupaşcu Aristeia, comuna Mihova, Centru, jud. Storojineţ, media 7,29.

Meran Alecu, comuna Milie, Chibochi, jud. Storojineţ, media 7,37.

Pătraşcu Ştefan, comuna Mihova, Cotul de Sus, jud. Storojineţ, media 8,08.

Popescu Ion, comuna Soloneţ, jud. Storojineţ, media 7,58.

Racocea Roman, comuna Lucavătul de Jos, jud. Storojineţ, media 8,33.

Săhleanu N. Claudia, comuna Berhomet, Darie, jud. Storojineţ. Media 8,04.

Ursache Maria, plasa Vijniţa, judeţul Storojineţ, media 9,12.

Vizanti Ioan, comuna, Ispas, Dumbrava, jud. Storojineţ, media 7,54.

Caroeru Gheorghe, comuna Dracineţ, Centru, jud. Storojineţ, media 7,50.

Danciu Marin, comuna Cabeşti, jud. Storojineţ, media 7,41.

Gheorghiu Lucia, comuna Pleşniţa, jud. Storojineţ, media 7,87.

Ivanciu Sofia, comuna. Bărbeşti, judetul Storojineţ, media 7,50.

Moisi Ana, comuna Bănila pe Siret, Centru, jud. Storojineţ, media 8,58.

Prodan Olga, comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, media 7,70.

Sturz Petru, comuna Stănestii de Jos, Bruşniţa, jud. Storojineţ, media 7,54.

Scraba Ipolit, comuna Zamostea, jud. Storojineţ, media. 7.00.

Seiciuc Ştefan, comuna Valea Luncii, jud. Storojineţ, media 7,12.

Vulvară Valeriu, comuna Slobozia Banilei, jud. Storojineţ, media 8,15.

 

 

[1] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552


Pagina 302 din 1,488« Prima...102030...300301302303304...310320330...Ultima »