1945-1948: Întâia ardere a cărţilor românilor

Începând din 2 mai 1945, cărţi semnate de Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ion Simionescu, Constantin Loghin, Alexandru Bocăneţu, Gheorghe I. Brătianu, Onisifor Ghibu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ştefan Ciobanu, Simion Mehedinţi, Ion. I. Nistor, Şt. O. Iosif şi aşa mai departe capătă statut de cărţi interzise, deci se confiscă şi se depun la prefecturi, apoi sunt date la topire. Abia în 1952, din prea mare grabă, cărţile interzise, din ce în ce mai multe, aveau să fie arse în curţile interioare ale închisorilor, ba chiar şi prin grădinile oamenilor, cum s-a întâmplat cu cele ale lui Toader Hrib.

Doina lui Mihai Eminescu era atât de prigonită, încât era scoasă chiar şi din antologiile de poezie patriotică. Muzica în Basarabia, a lui Boldur, ba chiar şi cărţile de geografie ale lui Ion Simionescu, ba chiar şi monografia Cernăuţilor, lucrată în ani îndelungaţi de Alexandru Bocăneţu, sunt condamnate la moarte. Prima condamnare a scrisului românesc a fost decisă de Regele Mihai, Paul Constantinescu-Iaşi şi Teohari Georgescu, fiind pusă în practică de nişte funcţionari anonimi, care nu au lăsat nimic după ei, precum „doamnele Basta Zoe, Rizescu Maria şi domnii Samara Nicolae, Chimirea Nicolae, Ţopa Leon, Topală Constantin, Wilner Carol, Saftu Nicolae, Florente Ghinescu, şefi de serviciu temporari la acest Departament pentru verificarea materialelor (cărţi, broşuri, hărţi etc.), care urmează a fi scoase din circulaţie”.

Toate cărţile care puteau aminti de statutul românesc al Bucovinei şi Basarabiei sau de istoria onestă a Neamului Românesc căpătaseră stigmatul morţii, „din cauza cuprinsului lor dăunător”. Unele s-au salvat prin bibliotecile lumii sau pitite de ţărani pe sub streşini, cum s-a întâmplat, de pildă, cu Istoria oraşului Cernăuţi, pe timpul Moldovei, altele au dispărut pentru totdeauna.

Din listele pe care le-am găsit, publicate în Monitorul Oficial, am selectat doar autori şi cărţi din spaţiul culturii române, ignorându-le pe cele străine şi, mai ales, pe cele de propagandă fascistă. Nu am găsit toate listele şi nici nu am vreme să le mai caut, pentru că, din listele de mai jos, vă puteţi face o părere despre un capitol tragic al istoriei recente româneşti, ţinut sub oblon de istoricii care servesc un regim sau altul.

„Nr. 5.335 / 1945, Aprilie 16 // MINISTERUL PROPAGANDEI // Legea Nr. 364 // MIHAI I // Prin graţia 1ui Dumnezeu şi voinţa Naţională, Rege al României, / La toţi de faţă şi viitori, sănătate”. Regele decretează şi „înfiinţează, pe lângă Ministerul Propagandei, sub preşedinţia împuternicitului acestuia, o comisie formată din delegaţii: Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Artelor, Societăţii Scriitorilor Români şi Academiei Române”, care „va întocmi liste de toate publicaţiile periodice şi neperiodice, apărute de la 1 Ianuarie 1917, până la 23 August 1944, cuprinzând idei legionare, fasciste, hitleriste, şoviniste, rasiste sau pasagii dăunătoare bunelor relaţii ale României cu Naţiunile Unite”, apoi, „pe măsura publicării listelor de către comisiune în Monitorul Oficial, editurile, tipografiile, librăriile, întreprinderile comerciale de orice fel, debitele, anticăriile, chioşcurile, autorii în editură proprie, bibliotecile de împrumut, bibliotecile publice, precum şi toate instituţiunile publice care deţin publicaţiunile specificate în aceste liste, le vor preda Prefecturii judeţului respectiv / … / Dat în Bucureşti la 2 Mai 1945 // MIHAI // Ministrul propagandei, P. Constantinescu-Iaşi / Ministrul afacerilor Interne, Teohari Georgescu”[1].

„MINISTERUL PROPAGANDEI / În vederea executării dispoziţiunilor ce decurg din art. 16 al Convenţiei de Armistiţiu şi ale legii Nr 364, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a, Nr. 102 din 4 Mai 1945, se aduce la cunoştinţa generală, lista Nr. 21 a publicaţiilor pe care Comisia de pe lângă Ministerul Propagandei a decis a fi retrase din circulaţie, din cauza cuprinsului lor dăunător bunelor relaţii dintre România şi Naţiunile Unite.

LISTA NR. 21:

01). Protopop maior I. D. Croitoru, Forţa noastră morală de-alungul veacurilor şi Războiul contra Bolşevismului, Bucureşti, Tip. Ministerului de Război.

02). Ilia Ivanof Salabaşeff, Mă întorc din „raiul bolşevic”, ed. II, Bucureşti 1944, Imprimeriile Româneşti, ed. I, 1942.

03). Mihail Spătaru, Războiul nostru, Bucureşti 1943 (Biblioteca Politică).

04). Gr. Sturzu, În Răzoiul Sfânt cu Vânătorii de Munte. Note de campanie, Bacău, Editura „Moldovei”, 1943.

05). Spre a-ţi aminti Războiul Sfânt, Bucureşti 1941, Tip. Bucovina (Regimentul 1 Artilerie Grăniceri).

06). Al Ciorănescu, La Roumanie vue par les étrangers, 1944, Ed. „Luceafărul”. Se vor elimina pag. 92, 126, 130 şi 131.

Notă: se revine asupra lucrării „Către o nouă educaţie a tineretului – Pedagogia Comunităţilor de muncă” a dlui prof. Ilie Popescu Teişan, publicată în Lista Nr. 12 a publicaţiilor interzise, din 3 septembrie 1945, întrucât Comisia a constatat, examinând din nou cartea, că nu era cazul să fie retrasă din circulaţie”[2].

LISTELE NR. 23, 29, 30, 31, 32 – numai cărţi germane de propagandă[3]. LISTA Nr. 33:

Băgulescu, Căpitanul G., Zile de energie. Impresii şi povestiri de pe front, 1916-1917, ed. II (cu o scrisoare de N. Iorga). Bucureşti 1919, Inst. de arte grafice C. Sfetea.

Basilescu Aristide, prof. la Fac. de Drept din Buc., Corporatism în Romania?, Bucureşti 1943, Tip. Federaţiei naţionale cooperative de librărie.

Botârlă Alexandru, Pagini de război. Culegere prezentată de…, Bucureşti 1943, ed. Universul.

Cobrac A., Pericolul roşu, Bucureşti 1930.

Constantinescu-Princiar, Generalul Franco şi războiu1 civil spaniol, Bucureşti 1937, ed. Intelect.

Eminescu Mihail, Bucovina şi Basarabia, Studiu istorico-politic, prezentat de prof. I. Creţu.

Ionescu Serafim, Negustorii noştri, Piesă în trei acte, ed. a 3-a, Bucureşti 1930, Cartea Românească.

Ionescu-Siseşti, G., Probitate, Craiova 1935, Scrisul Românesc.

Loghin Constantin, Chestiuni generale de limbă şi literatură română (genuri literare, influenţe străine, curente literare ş. a.). Ed. a 7-a revăzută. Timişoara, ed. Mitropolitul Silvestru.

Panaitescu, General Scarlat, Aspecte economice şi sociale din Basarabia (1920-1926). Vol. I, Chişinău 1926, Tip. Eparhială, Cartea Românească.

Patriciu Stela V., Cu clasa mea la drum nou; Comunităţi de muncă şcolară, Bucureşti 1944, ed. Tiparul Românesc.

Petrovici Ion, Momente solemne, Ediţie îngrijită, Bucureşti 1943, ed. Casa Şcoalelor.

Prundiş Alexandru, Botezul de sânge. Icoane din războiul nostru, Tr. Măgurele, Tip. Niculescu-Dodu.

Salcia Constantin, Cântece de luptă, Bucureşti 1942, Tip. Cultura.

Schutzack Franz, Comunismul (Basarabia sec. XX), Bucureşti 1941, Tiparul Românesc, ed. Lumina Românească.

Simionescu Ion, Ţara Românească, Bucureşti 1919, Tip. Jockey-Club, I. C. Văcărescu.

Taşcă Gh., România în urma conferinţei de la München, Extras din rev. Analele industriei şi Comerţului, Nr. 11-12, Dec. 1938. Bucureşti.

Teodorescu Dumitru Gh., Naţional-Socialismul. Doctrine. Aspectul social. Statul totalitar. Colectivitatea. Führerul. Partidul, Bucureşti, Tip. Bucovina.

Vasilescu, General rez. Petre I., În ritmul vremii şi slujba neamului. Frânturi de suflet şi de gândire din epoca de sbucium 1940-1941, Bucureşti, ed. Universul.

LISTA NR. 33:

Petre V. Hanes, Tinereţe…, Bucuresti, Editura Socec. Se elimină: pag. 52 rând, 14-15, pag. 68 rând 10-26, pag. 70, 71 şi 72 (afară de ultimele trei rânduri).

V. V. Hanes, Cartea serbărilor şcolare, Bucureşti, Editura Publicom.

Wolf Hirth, Sborul fără motor, prelucrat de Căp. av. Petru Mircea şi instructor de zbor Cernescu Eugen, prefaţa de dl gral de escadră av. Jienescu, subsecretar de Stat al Aerului, Bucureşti, Editura Gorjan.

D. Iancovici, Societatea Naţiunilor, Bucureşti, Ed. Fund. Regale Principele Carol, (Cartea Vremii), colecţie enciclopedică îngrijită de Nichi for Crainic.

Serafim Ionescu, Voluntara, piesă naţională într-un act (Teatrul şcolar), Bucureşti, Ed. Cartea Românească, ed. I (1925), ed. II (1927), (din publicaţiunile Casei Şcoalelor).

Ernest Junger, Prin furtuni de oţel, Carnetul unui Comandant de detaşament de asalt, Tradus de locot. Victor Timcu, cu o introducere de gral Iacobici Iosif, Şeful Marelui Stat Major.

LISTA NR. 34 – cărţi italiene:

G. I. Brătianu, professore all’Università di Bucarest, La missione storica dell’Ungheria, Bucureşti 1942, Imprimeria Naţională.

Alessandro Ciorănescu, La tradizione storica e le origini del popolo romeno, Bucureşti 1942. Epurarea parţială: pag. 5, rândurile 3-4-5.

LISTA NR. 35:

Ion Agârbiceanu, În România Mare, Tâlcuiri şi sfaturi în trei conferinţe poporale, Bucureşti 1929, Ed. Casei Şcoalelor.

Corneliu Albu, De la Bobâlna la Alba Iulia. Lupta Transilvaniei pentru dreptate şi libertate, Bucureşti, Ed. Dacia Traiană, Epurare parţială: pag. 135, rândurile 3-4 de jos în sus.

Virgiliu P. Arbore, Anuarul liceului Gh. Şincai din Bucureşti, pe anii 1892-1942, întocmit sub îngrijirea dlui…, Bucureşti 1942, Tip. Remus Cioflec. Epurare parţială: pag. 41, rândurile 1-29 inclusiv.

August Beranek, Mareşalul Mannerheim al Finlandei,1867, Craiova, Ed. Scrisul Românesc.

Nicolae Bogdan, Carol al XII-lea, Regele Suediei, prototipul eroului modern, Bucureţti 1939, Ed. Cugetarea.

A. Boldur, Muzica în Basarabia, schiţă istorica, Bucureşti 1940, Institutul de arte grafice Marvan.

G. I. Brătianu, La questione romena nel 1940 (Memoriale I, II), Bucureşti 1940-1942, 2 vol., inclusiv versiunea franceză şi germană, Ed. Imprimeria Naţională.

Dimitrie D. Borcea, Politica preţurilor în Germania naţional-socialistă, 1933-1943, Bucureşti 1943, Ed. Muscelul.

Carabella, A. D., Cum stăm cu agricultura la începutul anului 1923, Bucureşti 1923, Adevărul.

Radu Cosmin, Românii la Budapesta, vol. I, II; Desrobitorii (vol. I); În capitala lui Béla Kuhn (vol. II), Bucureşti 1920, Ed. Librăriei Stănciulescu.

Octav Dessila, Ciclul iubim, roman, Vol. I – Început de viaţă; Vol. II. – Sfârşit de viaţă; Vol. III – Uităm prea repede. Toate ediţiile. Bucureşti, Ed. Cartea Românească.

Romulus Ioan Fodor, Deşteptarea valahă, studiu de psihanaliză politică asupra conştiinţei valahe şi a naţiunii. Conferinţă făcuta pentru „Cercul de studii valahe al Frontului Românesc”, Bucureşti 1935, Ed. Vasile Nicola.

Radu A. Florescu, Dogme, rasă, naţiune, Stat, Bucureşti 1931, Institutul de arte grafice „Eminescu”.

Alessandro Marcu, Solitudine romena, Bucureşti 1942.

Ilie Marinescu, Problema echilibrului economic românesc, Bucureşti 1941, Tip. Ardealul.

Theodor Martas, Viaţa amoroasă şi genială a lui D’Annunzio, Bucureşti 1938, Ed. Cugetarea. Epurare parţială: pag. 231, rândurile 9-12, fotografia de la pag. 225.

Vasile Netea, De la Petru Maior la Octavian Goga, Bucureşti 1944, Ed. Cugetarea. Epurare parţială: cap. Octavian Goga în întregime (pag. 299-321); pag. 271, strofa I, din poezia „La Arme”; pag. 272: strofa 11-a din poezie; înlocuirea copertei.

Paul I. Papadopol, Un sol al biruinţei: poetul Şt. O. Iosif, Bucureşti 1930, Ed. Cartea Românească. Epurare parţială: pag. 77 în întregime, pag. 78, până la cap. „Câteva din părerile lui Iosif”.

Pietrari, I. D., Ne fac dojană grea străbunii, poeme, Bucureşti 1940. Tip. „Bucovina” I. E. Torouţiu.

Lucian Predescu şi Ion Dinulescu, Manual de bacalaureat, Bucureşti 1943. Ed. Cugetarea.

Prigoana religioasă în Spania, cu poem-prefaţă de Paul Claudel, în româneşte de Constantin Stelian, Bucureşti. Ed. Cugetarea.

LISTA NR. 36:

Sandu, Z., Umbre măreţe, Bucureşti 1935. Ed. Cartea Românească. Epurare parţială: cap. Mihai Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu (pag. 47-52 inclusiv, pag. 127-129 inclusiv).

Preda Savu, Poeme de pe front, Craiova 1943, Gând şi slovă oltenească.

Romulus Seişanu, Ideia unirii în Ţările Române. Când s-a născut şi cum a evoluat ideia înfăptuirii României Mari, Bucureşti 1933, Ed. Universul.

Călin Serdaru, Dunări de vis şi de sânge, poeme, Bucureşti 1944. Imprimeria Curentul.

Ion Simionescu, Popasuri prin Ţară. Dinspre Tisa până-n Nistru, Bucureşti 1930. Ed. Casei Şcoalelor (Biblioteca de popularizare a Casei Şcoalelor). Se epurează în forma actuală, urmând să se pună de acord cu actualele date internaţionale.

Ion Simionescu, Ţara românească, toate ediţiile. Se epurează în forma actuală, urmând să se pună de acord cu actualele date internaţionale.

LISTA NR. 37:

Ştefan Ciobanu, La Bessarabie. Sa population, son passé, sa culture, Bucureşti 1941. Imprimeria Naţională (Académie Roumaine, Etudes et Recherches, XII).

Nichifor Crainic, Elogiul lui Octavian Goga, rostit la 22 Mai 1941, în şedinţa solemnă, cu răspunsul lui Lucian Blaga, Bucureşti 1941. Imprimeria Naţională (Academia Română. Discursuri de recepţie).

Tudor Eracle şi Gh. Neguriţă, Cărţi poştale militare. Versuri, Bucureşti, Tiparul Românesc.

Onisifor Ghibu, Cu gândul la Basarabia, Arad 2926. Ed. Librăriei Diecezane (Biblioteca Semănătorul).

Radu Gyr, Femeia în eroismul spiritual, moral şi naţional, Bucureşti 1936, Ed. Cetăţuia legionară,

Radu Gyr, Studenţimea şi idealul spiritual. Conferinţă ţinută în cadrul ciclului cu acelaşi nume, organizat de Cercul Studenţesc Doljan, Bucureşti 1935. Tip. I. N. Copuzeanu.

Anastase Iftimie, Pe frontul de Est, Bucureşti 1941. Imprimeria.

Ştefan C. Ioan, Din revoluţia rusească. Zile trăite, Bucureşti 1923, Tip. România Nouă.

Radu Petre şi I. Săndulescu, România în imagini, album de geografie pentru toţi şcolarii, Bucureşti 1925. Ed. Cartea Românească. Epurare parţială: pag. 4, 18, 44 (hărţile); pag. 35, Cernăuţi-vedere; pag. 45, Tighina-vedere; pag. 46, Suceava-vedere; pag. 62, ţăran basarabean, ciobănaş basarabean.

Mihail Polihroniade, Tineretul şi politica externă, Bucureşti 1940. Ed. Mişcării legionare (Serviciul propagandei legionare).

Generalul R. Rosetti, Războiul pentru reeliberarea Bucovinei şi Basarabiei, Bucureşti 1942. Imprimeria Naţională (Analele Academiei Române. Memoriile secţiunii istorice, seria III, tomul XXIV, mem. 16)[4].

„MINISTERUL INFORMAŢIILOR. Prin decizia ministerială Nr. 809 din 9 Iunie 1947, doamnele Basta Zoe, Rizescu Maria şi domnii Samara Nicolae, Chimirea Nicolae, Ţopa Leon, Topală Constantin, Wilner Carol, Saftu Nicolae, Florente Ghinescu, şefi de serviciu temporari la acest Departament pentru verificarea materialelor (cărţi, broşuri, hărţi etc.), care urmează a fi scoase din circulaţie, contravenind art. 16 din Convenţia de Armistiţiu, retribuiţi fiecare cu diurna brutto lunară de lei 2.490.000, în care se include impozitul, se menţin în continuare de serviciu, cu începere de la data de 1 Mai 1947. Plata diurnelor se va face în conformitate cu dispoziţiunile art. 18 din legea Nr. 122 din 1947.

Idem Nr. 810 din 9 Iunie 1947, se primeşte, pe data de 31 Mai 1947, demisia dlui Ţigojanu Radu, şef de serviciu în acest Departament”[5].

„Dos. Nr. 5/1.105/1947 / MINISTERUL INFORMAŢIILOR // În vederea executării dispoziţiuni lor ce decurg din art. 16 al Convenţiei de Armistiţiu şi ale legii Nr. 364, publicată În Monitorul Oficial, partea I-a, Nr. 102 din 4 Mai 1945, se aduce la cunoştinţa generală că listele Nr. 40 şi 41, ale publicaţiilor interzise, pe care comisia de pe lângă Ministerul Informaţiilor a decis să se retragă din circulaţie:

LISTA Nr. 40

01). Breaz Ion şi Chinezu Ion, Poezii patriotice, Sibiu, Astra 1938; Epurare parţială: se elimină poezia „Doina” (lui Eminescu, iar manuscrisul a fost ars – n. n.), de la pag. 18, şi ultima strofă din poezia „Patria Română”.

02). Mehedinţi Simion, Rumuniia; perevod rumânscqovo, dètia 4-vo Klassa (România), mare geografie, traducere din româneşte pentru clasa IV. Odessa 1943.

03). Nistor Ion I., Protagonişti români pentru drept şi dreptate, Bucureşti 1943, Biblioteca politică.

04). Nistor Ion I., Basarabia, pivotul politic al Moldovei voevodale, Bucureşti 1944, Imprimeria Naţională.

05). Nedzelkaia E., Vestrane ujasov i nejidanostei (În ţara groazei şi a asupririi).

06). Procopovici Al., Basarabia noastră, Sibiu 1941, Ed. Dacia Traiană.

07). Petrovici Ion, Al doilea volum de impresii din Italia, Bucureşti 1938, Ed. Casei Şcoalelor.

08). Roiban G., Stepe-n vâlvătaie. Stihuri de pe front, Turnu Severin 1943.

09). Roiban G., Peste Nistru, Bug, Crâm, Turnu Severin, 1942.

10). Sângeorgiu Ioan, Aspecte literare, Sibiu 1938.

11). Sima Horia, Iaşii. Oraşul mişcării legionare. 8 Noemvrie 1940, Bucureşti 1940.

12). Şoiman C., Cele mai noi cântece de zonă (4 broşuri), Bucureşti 1942. Ed. St. Kiriţescu, apoi Librăria Românească.

14). Stamatu Horia, Acatistul Moţa-Marin, Bucureşti 1937, Ideia Românească, Tiparul Universitar.

l7). Tambur Alex., Alb şi Roşu (Povestiri din viaţa sovietică), Bălţi 1938.

18). Tambur Alex., Bandiţii. Povestire din viaţa sovietică, Bălţi 1938.

19). Tambur Alex., Osândiţii la moarte, Bălţi 1938.

20). Tambur Alex., Povoljanca. Povestire din viaţa sovietică, Bălţi 1938.

21). Tambur Alex., Probujdenie. Poviest iz jizni russkovo naroda (Deşteptarea. Poveste, viaţa poporului rus), Bucureşti 1943, Ed. Izdatelstvo Gazetâ Bukarester Tageblatt.

22). Topologeanu Preotul N. N, Încercarea Ruşilor de a desnaţionaliza Basarabia prin biserică, R. Vâlcea, Tip. „Cozia”.

23). Turcescu Gh. N., Concepţia comunistă doborâtă de biserică, Piteşti 1938, Tip. Liga Poporului.

24). Vaida-Voevod Dr. Alexandru, Cuvântarea către Naţiunea Română, Cluj, Ofensiva Română.

25). O manevră sovietică de ultimă oră. Ideologia bolşevică în pragul falimentului.

26). Regimentul 9 vânători de Gardă: Am biruit în Răsărit, Bucureşti 1943, Ed. Torouţiu.

27). Revista Teologică, anul XX, Ian., Febr., Nr. 1-2, Sibiu 1930.

28). Teatrul Naţional din Odessa 1943, Imprimeria Guvernamentală.

LISTA NR. 41

01). Badea Buzău Nic., Politica monetară a Germaniei, Bucureşti 1940, Ed. „Bucovina”; I. N. (corect: E. – n. n.) Torouţiu.

02). Bădăuţă Al., Icoane Argeşene, Bucureşti 1944, Ed. Luceafărul.

04). Balamace Ep., Cooperaţia în România întregită şi ţările vecine, Chişinău 1924, Ed. „Glasul Ţării”.

10). Bocăneţu Al., Istoria oraşului Cernăuţi, pe timpul Moldovei, Cernăuţi 1933, Ed. Glasul Bucovinei.

11). Boldur A. V., Contribuţiuni la studiul Istoriei Românilor. Istoria Basarabiei, Vol. III., Sub dominaţia rusească (1812-1918), Chişinău 1940, Tip. „Tiparul Moldovenesc”’

13). Chicoş Dr. Ştefan, Bogăţiile miniere ale României.

14). Codreanu Dr. Florin, Capitalurile germane în România, Bucureşti 1941. Graiul Românesc.

15). Constantinescu N. A., Renovaţia Istoriei Românilor de N. Iorga, Extras din „Revista istorică”, Vălenii de Munte 1940, Tip. „Datină Românească”. Epurare parţială. Se elimină rândul 2-3, de la pag. 185.

16). Constandache General Gr. N., Problema şefului, Bucureşti 1938-1939. România militară.

17). Cumpănaşu G., La colloration economique dans le cadre et l’ésprit de l’espace vital (Text şi în limba germană); Extras din revista Correspondance Economique Rou.maine, Nr. 3, 1941, Bucureşti 1941.

19). Dragomirescu Căp. Eduard Buzne şi Lt. Alex. Vasilovici, Artileria în războiul actual, Prefaţă General I. Şteflea, Bucureşti 1941. Tip. M. A. N.

20). Drăgoi Ovidiu, Relaţiile economice ale României cu Germania, Bucureşti 1939. Rotativa.

21) Economu General Div. Virgil, Războiul care vine, Bucureşti 1939. M. St. M.

25). Ghenzul V., Cooperaţia de consum din Basarabia, Chişinău 1921. Tip. Centralei Cooperativelor.

26). Ghenzul V., Din istoricul cooperaţiei de credit din Basarabia, Chişinău 1921. Tip. Centralei Cooperativelor.

28). Lupaş Prof. Ion, Trecutul nostru românesc. Scurt manual de istorie naţională, Sibiu. Bibl. populară a Asociaţiunei „Astra”.

29). Maior Iosif, Problema românizării economiei naţionale, Buureşti, Inst. de arte grafice. Tiparul românesc.

30). Manoilescu Mihail, Românism şi Ortodoxie, Caransebeş 1936, Tip. Diecezane.

31). Manoilescu Mihail, Secolul corporatismului, Bucureşti, Ed. „Naţională” Ciornei.

33). Manoilesco Mihail, Les antagonismes matérieles et l’unité spirituelle de l’Europe, Roma 1933, Ed. Regale Academia d’Italia.

34). Manoilesco Mihail, La régime préferéntiel, Bucureşti 1930. Ed. Bucovina.

36). Nicoresco Paul, La Roumanie nouvelle, Bucureşti 1924, Imprimeriile Globus.

33). Pienescu Mircea V., Cooperaţia şi statul totalitar, Bucureşti 1940. I. N. C. O. P.

39). Popesco Georges, Le relevement économique de la Roumanie, Paris 1922. Lib. Felix Alcan.

40). Rădulescu Dr. Ilie, Tabele statistice pe naţionalităţi în comerţ şi industrie, Extras din „Porunca vremii”, Bucureşti 1937, Lupta.

43). Savin Gh. Ioan, Creştinismul şi gândirea contemporană, Bucureşti 1940, Tip. Fântâna darurilor.

44). Sofronie George, La positión Internationale de la Roumanie, Bucureşti 1938. Centre de Hautes Etudes Internationales.

47). Strat George, Problema elitelor sociale (Comunicare făcută la Academia de Ştiinte Morale şi Politice, în ziua de 10 Aprilie 1940); Bucureşti 1942. Tip Universul.

48). Strat Georges, La situation économique des classes sociales en Roumanie, Bucureşti 1930. Ed. Socec.

49). Teodosiu Prof. Virgil, Pro Italia, Ploieşti 1936. Unirea.

55). La Roumanie Economique en 1926: Union des Chambres de Comerce et d’industries de Roumanie, Bucureşti Impr. de la cour Royale”[6].

[1] Monitorul Oficial, Nr. 102, 4 mai 1045, pp. 3701, 3702

[2] Monitorul Oficial, Nr. 17, 19 ianuarie 1946, pp. 405, 406

[3] Monitorul Oficial, Nr. 42, 25 iunie 1947, pp. 5196-5199

[4] Monitorul Oficial, Nr. 169, 26 iulie 1947, pp. 6615-6617

[5] Monitorul Oficial, Nr. 134, 16 iunie 1947, p. 4860

[6] Monitorul Oficial, Nr. 218, 22 septembrie 1947, pp. 8546-8548

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments May 13

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Falcău

FALCĂU. În uricul pentru Braniştea Putnei din 15 martie 1490, „Începându-se hotarul acei Branişte din obârşiile Laurei, opcina până la Falcău şi prin muntele Falcăului, până la potica unde-i vadul lui Alexie”, se face menţiune, deci, şi de toponimul Falcău, dar şi de locuire „până la poteca lui Alexie”, utilitatea braniştei fiind, conform aceluiaşi document, „de prins peşte şi ca să-şi pască vitele, iar altul nimene, fără voia egumenului, ca să nu îndrăznească întru acea Branişte nici a prinde peşte, nici vitele a paşte, nici alt orice lucru a lucra”[1]. În aceste condiţii, „fără voia egumenului”, Falcăul este recunoscut ca o localitate relativ recentă, care, în 1785, avea doar câteva case huţăneşti, risipite pe coaste de munte. Simion Florea Marian povesteşte, într-una din celebrele sale „tradiţii”, că la Falcău ar fi văzut rămăşiţele de ziduri ale unei „cetăţi dacice”, îngropată, încet, încet, în pământ de rădăcinile copacilor.

În 1787, câteva din cele optzeci de familii, venite în Bucovina din Renania, Bavaria şi Baden-Württemberg, s-au stabilit la Falcău.

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Rădăuţi – Rădăuţi (Târg cu tribunal districtual) cu Vadu Vlădichii, Andreasfalva cu Mitoca, Bădeuţi, Bilca, Burla, Frătăţii Vechi, Frătăuţii Noi, Fűrstenthal, Horodnicul de Sus, Horodnicul de Jos, Karlsberg, Marginea, Milişăuţii de Sus, Putna (cu mănăstirea), Satulmare, Straja, Suceviţa, Vicovu de Sus cu Bivolăria, Vicovu de Jos, Voitinel, Volovăţ, Seletin cu Frasin, Tomnatic, Rusca, Paltin, Plosca Camerale, Ulma, Ropoţel, Nisipitu, Bistriţa cu Cârlibaba, Izvor cu Iaroviţa, Sărata, Moldova, Şipot Camerale”[2].

1872, Hacquet: „În pragul munţilor, acolo unde izvorăşte Suceava, am găsit ţinutul de la Straja şi Frasin, îmbrăcat tot cu mesteceni. În pădure se ardea coaja acestor copaci, pentru a se face catran. Pentru aceasta, se procedează în felul următor: Locuitorii, ce se îndeletnicesc cu aceasta, cojesc copacii cei mai bătrâni, dar totuşi plini de sevă, până la tulpină sau îi cioplesc împrejur… Într-un cuptor încap zece care mici de coajă, care dau douăzeci de vase de catran, a zece ocale vasul. Ocaua din Moldova are vreo doi funţi şi jumătate, socotiţi după greutatea de Viena. O asemenea oca de catran curat se vinde cu treisprezece, până la paisprezece parale sau douăzeci, până la douăzeci şi unu de creiţari, iar cea de catran brut, cu şapte parale”[3].

1889: „Fondul religios are, de asemenea, gatere proprii în Falcău (fierăstrău cu aburi), în Brodina și în Rus pe Boul (ferăstrău cu apă), care sunt totuși închiriate”[4].

1908: Direcţia bunurilor fondului religionar gr. or din Bucovina scotea la licitaţie „exploatarea unei suprafeţe de 1.551,39 hectare în cercurile silvice de exploatare Straja şi Bodina, de 9 ani”, cu angajamenul ferm: „Cumpărătorului i se pune la dispoziţiune gratuit ferestreul cu vapor din Falcău”[5].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Falcăul, localitate, cu fabrică de scânduri, pendinte de moşia Seletin, atenenţă a moşiei cu administraţie particulară Isvor, districtul Rădăuţi. Are 6 case şi 94 locuitori de diferite naţionalităţi. Falcăul, cătun, pendinte de comuna rurală Selelin, districtul Rădăuţi. Este aşezat pe pârâul cu acelaşi nume. Are 4 case şi 42 locuitori huţani. Falcăul, târlă, pendinte de vatra comunei Straja, districtul Rădăuţi. Falcăul, afluent, pe stânga Sucevei, izvorăşte din partea de Nord-Est a şirului muntos Tomnaticul şi, cu grind peste Poidna de Sus, se varsă în Suceava, aproape de tot de gura pârâului Tomnaticul, mai jos de cătunul Frasin, districtul Rădăuţi. Falcăuţul, afluent mic, pe stânga Sucevei, izvorăşte de sub muntele Petruşca şi se varsă în Suceava, gură în gură cu pârâul Falcăului, mai jos de cătunul Frasin, districtul Rădăuţi”[6].

1921: „Se acordă fabricii de cherestea ce societatea anonimă „Bucovina” din Bucovina doreşte să înfiinţeze în comuna Falcău, judeţul Rădăuţi, înlesnirile şi foloasele legii pentru încurajarea industriei naţionale, specificate mai jos: 1). Scutire de vamă pentru maşini, părţi de maşini şi accesoriile necesare… 2). Reduceri de transpot pe C. F. R. 3). Scutire de orice impozit direct către stat”[7].

1922: Într-un ordin al Ministrului secretar de Stat la Departamentul Economiei Naţionale, referitor la crearea de stocuri pentru CFR de către fabricile de cherestea din România, aflăm numele fabricilor din Bucovina[8] şi a proprietarilor lor: „Fabricile din Falcău, jud. Rădăuţi, Putna, jud. Rădăuţi, şi Moldoviţa, jud. Câmpulung, proprietăţi ale Fondului Bisericesc Ortodox-Român din Bucovina, cu sediul în Cernăuţi”.

1929: „. E frumoasă, măreaţă şi splendidă această privelişte a munţilor Frunca Stângă, Ciuchilca, Vauţen (?) Şurdiu, Pleaşa, Măgura, Zezeu, Lungul, Rotundul, Ciomirna, Lişniţa, Tomnaticul, Bucova şi Marerca, ce se leagă între ei, profilându-se pe albastra bolta cerească, de la stânga, la dreapta… Tomnaticul, înalt de 1567 m, numit Cubilioara”[9].

1937: „Una din vechile mele dorinţe se îndeplineşte astăzi. E o dimineaţă dulce de iulie în Seletin şi mă pregătesc să pătrund în Ţara Huţulilor… Pornisem de ieri, de la Falcău, cu marile lui fierăstraie. De aici şi de la Brodina vecină, oamenii aceştia ai muntelui încep să fie întâlniţi”[10].

1940: „Tablou de cărţile de capacitate (atestate de meserie – n. n.) eliberate de Oficiul Rădăuţi, anulate de minister prin decizia Nr. 66.017 din 1940”[11]: Winstein Iacob, morar, domiciliat în Falcău.

1942: „În tradiţiile culese de Simion Florea Marian se vorbeşte de vagi cetăţi dacice, de tainice ruine ascunse undeva, în coclauri păduratice, pe la Lucina, pe la Falcău”[12].

1941: „Luţiac Ilie, functionar, cu ultimul domiciliu în comuna Falcău, jud. Rădăuţi, născut în comuna Brodina, jud. Rădăuţi, în anul 1912, condamnat de Tribunalul Militar al Corpului IV Armată, pentru rebeliune, la 2 ani închisoare corecţională, conform art. 259, 260 c. p., combinat cu 258 c. p., combinat cu art. 58, 59 c. p., I. D. Nr. 856 din 1938”[13].

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[14], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Duduman Viorica, de la Gălăneşti, la Falcău”.

1948: „Personalul notat mai jos, se numeşte, în baza art. 118 din Statutul funcţionarilor publici, pe data de 1 August 1948, în bugetul servicillor exterioare (Corp pază) ale acestui departament – Ocolul silvic Falcău: Cotos Gh. Maftei, pădurar cl. I; Juravle Nic. Vasile, pădurar cl. I; Pitic Leon a Gheorghe, pădurar cl. I; Juravle Vasile a Teofil, pădurar cl. I; Cârciu Toader a Petru, pădurar cl. I; Vilcinschi Vasile a Gheorghe, pădurar cl. I; Bobiuc Vasile a Gavril, pădurar cl. I; Cărciu Ioan a Vasile, pădurar cl. I; Cârdei Toader a Ion, pădurar cl. I; Goian Nicolae, brigadier silvic cl. a 4-a; Cimant Gheorghe, brigadier silvic cl. a 4-a; Usaciuc Ghorghe, brigadier silvic cl. a 4-a; Chira Gheorghe, brigadier silvic cl. a 4-a; Cârciu Valer, brigadier silvic cl. a 4-a; Prelipcean Aurel, brigadier silvic cl. a 4-a; Schitcu Vasile, pădurar cl. I; Stolerciuc Adalbert, pădurar cl. I; Hetca Gheorghe, pădurar cl. I; Obeziriuc Alexandru, pădurar cl. I; Văcăreanu Vasile, pădurar clasa I; Usaciuc Ilie, pădurar cl. I”[15].

[1] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1905, p. 22

[2] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[3] Călători, X, II, pp. 816-820

[4] Engel, Alexander von, Österreichs Holz-Industrie und Holdzhandel, I Theil, Wien 1907, pp. 196-202

[5] Apărarea Naţională, Nr. 49, Anul III, duminică 23 august stil nou 1908, p. 6

[6] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 95

[7] Monitorul Oficial, Fascicula 10, 22 martie nou 1921, pp. 36, 37

[8] Monitorul Oficial, Nr. 133, 11 iunie 1942, pp. 4872-4874

[9] Lupaşcu-Stejar, Alexandru, general, Paradisul Românesc, Bucureşti 1929, pp. 323-330

[10] Bucuţa, Emanoil, Pietre de vad, vol. I, Bucureşti 1937, p. 23

[11] Monitorul Oficial, Nr. 58, 10 martie 1941, pp. 1197-1208

[12] Revista Bucovinei, Nr. 8, Anul I, august 1942, p. 318

[13] Monitorul Oficial, Nr. 119, 22 mai 1941, p. 2786

[14] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

[15] Monitorul Oficial, Nr. 213, 14 septembrie 1948, p. 7605

POVESTEA AŞEZĂRILOR BUCOVINENE REVĂZUTĂ No Comments May 12

România, chipuri şi vederi în 1926

Un superb album de artă şi de artă fotografică, apărut în 1926, la Bucureşti, „este o încercare de a reda sintetic imaginea cea mai fidelă a ţării noastre, cu tot ce are ea mai caracteristic”, în primii ani ai statului de România Mare. Un album lucrat de mari personalităţi ale culturii europene, pe care îl puteţi răsfoi doar făcând click pe imaginea copertei, eu comiţând, de fapt, doar o simplă redustribuire.

CĂRȚILE MEMORIEI ROMÂNEȘTI No Comments May 12

doar cântecul trăieşte şi se-aude

iar mâna e detaliul unei frunţi

şi fruntea e un cer din cele şapte

un bucium în vibraţie prin munţi

ce se-nfăşoară ostenit în noapte

şi-n jurul lui, meu descătuşare

şi viaţa vieţii în uşor balans

şi-aud prin ceruri focurile care

se spulberă sub paşii unui dans

în vreme ce lăutele se sparg

şi-s călători bezmetici lăutarii

de-odată-nspăimântaţi de-atâta larg,

de vămile cereşti şi de fruntarii,

căci lor nu le-a rămas nimic de dat

ca ispăşiri tenace şi zălude,

iar prin văzduh discret înaripat

doar cântecul trăieşte şi se-aude

Poezie de ion dragusanul No Comments May 12

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Eisenau sau Prisaca Dornei

EISENAU sau PRISACA DORNEI. Capătul dinspre Câmpulung Moldovenesc al satului Vama, în lunca împădurită de sub culmea Hurghiş, de la Prisaca Dornei, a fost colonizat, în 1807-1808, cu mineri germani din Grundler (Slovacia), în noua lor colonie, Eisenau, stabilindu-se, ulterior, până pe la 1848, şi alţi colonişti, mineri sau muncitori pentru fabrica de cherestea. În 1810, se înregistrau 38 familii de ţipteri în Eisenau.

1821: Prima biserică din Eisenau a fost ridicată în 1821, comunităţile luterană şi catolică (doar 10 %) convenind, în 1825, s-o folosească în comun.

1851: „O broşură, lucrată de Franz Raffelsberger şi publicată în 1851, la Viena, cuprindea „Itinerariile sau directorul tuturor rutelor poștale din k. k. Statele austriece“, menţionează şi următorul segment de drum de poştă: Din Vama, până la Pojorâta, cale de o poştă şi jumătate, repere importante erau Eisenau (Prisaca Dornei), râul Moldova şi Câmpulung Moldovenesc[1].

1855: „Minele cele mai însemnate sunt, însă, cele de la Prisaca şi de la Iacobeni, unde se exploatează nemăsurate cantităţi de fier. De când s-a aşezat în Prisaca o colonie de nemţi, numele acesta a fost schimbat în Eisenau şi pare tot aşa de curios de a găsi, în mijlocul unei ţări şi a unui popor exclusiv român o denumire de oraş nemţesc, precum ar părea deşănţat de a afla, în munţii din Germania, oraşe numite Câmpu-Lung sau Prisaca. Asemenea colonizări şi prefaceri cereau, însă, sistemul de deznaţionalizare, prin care îşi menţine Austria, atâta timp, într-unu mod artificial, prestigiul său politic”[2].

1857: „Apoi șoseaua care trece prin Vama, după „o înclinare blândă”, duce „spre satul Eisenau, unde se află o topitorie de fier. Acest sat este situat într-un defileu de munte, pe piciorul unui munte abrupt, de înălțime considerabilă, care a delimitat locul ca un zid și pe lângă care trece râul Moldova, prin gâtuitura văii dintre lanțurilor de munte, care stau aplecate ca streșinile unui acoperiș spre marginea drumului. După o puternică curbură a șoselei, ajungi în valea Câmpulungului, care desface aglomerarea munților și oferă o priveliște minunată. De îndată ce intri în această vale, mici dealuri se ridică din drum și, treptat, el se transformă în altele mai mari, și iarăși, câștigând înălțimile alăturate, formează munți înalți, care, în funcție de grupul lanțului muntos, care se alătură până spre Transilvania și Maramureș; întunecatul Rareu, împânzit cu stânci, domină peisajul”[3].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Câmpulung – Câmpulung (Târg cu judecătorie) cu Breaza, Gropana, Frumoasa, Fundu Moldovei şi Luisenthal, Pojorâta, Rus pe Boul cu Freudenthal şi Vatra Moldoviţei, Rus Moldoviţa cu Ciumârna şi Argel, Sadova (Ulma), Valea Putnei, Vama cu Eisenau”[4].

1870: Laminorul lui Manz din Eisenau a continuat să funcţioneze şi după anul 1870, producţiei iniţiale (cuţite de plug, lopeţi, târnăcoape, ceainice, variate tipuri de tablă şi de oţel-balot, precum şi sârmă) alăturându-i-se producţia de şine de cale ferată, pentru liniile Lemberg-Cernăuţi şi Burdujeni-Iaşi.

În 1880, după darea în funcţiune a liniei ferate, au sosit şi lucrători italieni, din Tirolul de Sud, precum Battista, Borduzzo, Giacomelli, sau Stefanelli. Cioplitori în piatră talentaţi, ţipterii din Eisenau au lucrat ornamentele de piatră şi monumentele funerare din toate oraşele Bucovinei, ba chiar şi din Moldova (Iaşi, Botoşani), cei mai renumiţi meşteri pietrari fiind Battista, Dürner, Gartner, Handl, Oberländer, Petri, Schmegner, dar şi mai vechii Adolf Nowak, Ambrosius Katani, Adolf Gotsch, Albin Borduzzo, Ferdinand Awram şi Johann Spiske.

1886: „La început, valea Moldovei pare destul de largă, şi începe de la un oraș românesc, amestecat cu germani, apoi ajungem la Eisenau, prin Vama românească. Coborârea în micul târg este minunată. Munți împăduriți și întunecați se ridică pe trei laturi, râul aleargă în fața noastră. Clopotul sună pentru închinare, iar drăguții credincioşi se pregătesc de slujbă. Și avem un preot german în fața noastră, care predică cu glas puternic, cu rostiri energice, vorbind despre curățenia casei și a curții, care dezvăluie gospodarul! Nu puteți vedea o rochie națională în Eisenau. Fetele se înfășoară în haine de sun roșu pal, albastre sau gri, frumusețea lor fiind cu mult inferioară porturilor din România. Ţipterii din Eisenau nu sunt singurii care întrerup temelia românească a populației locale, întâlnim şi în alte locuri câteva așezări cu locuitori ţipteri, în Balta Poienii, în Schwarzthal, în Luisenthal, Freudenthal, Pojorâta, Iacobeni și Cârlibaba. Majoritatea acestor coloniști germani au fost aduși de un anume Manz, pe moşiile Fondului religiei greco-orientale, care a luat moşii întinse în arendă și a hrănit mii de meseriaşi,dar care, datorită investiţiilor uriaşe, avea să dea faliment şi, complet sărăcit, s-a împușcat. Se spune că situația materială a coloniștilor este destul de bună, deși depinde, în mod ciudat, de Fondul religios greco-oriental. Cu toate acestea, casa de locuit este proprietatea oamenilor, dar terenul le este acordat numai cu plata impozitelor. În vremurile anterioare, au funcționat cuptoare de cupru la Pojorâta, Iacobeni și Eisenau şi s-a extras fierul pe scară largă. Astăzi mai funcţionează doar cel din Pojorâta, iar populaţia din Schwarzthal îşi asigură traiul din exploatarea forestieră, făcând plute și lucrând la construcții de drumuri; ţipterii din Iacobeni își continuă activitatea tradițională, dar într-o manieră modestă. Eisenau oferă o imagine minunată, cu râul plin de viață, care curge prin ea. Fiecare dintre case are o grădină, în care, pe lângă legume, sunt cultivate plante ornamentale, semn sigur al existenței germanismului”[5].

În 1890, Eisenau avea 786 locuitori şi doi învăţători, Eduard Kohler şi Sabina Holzstein.

1902: Şcoala din Although school instruction in German took place shortly after the establishment of the „Work Colony of Eisenau“ at the beginning of the nineteenth century, it was not until 1902 at the instigation of Franz Neuhauser, that a „modern school system“ began to take shape.Eisenau a fost dată în folosinţă abia în 1902, la îndemnul lui Franz Neuhauser, cu profesorii Heinrich Frambach, Johann Hawelka, Wilhelm Hehn, Josef Sachelan şi Robert Ziehaus. Un tabel larg al familiilor mai noi şi mai vechi din Eisenau ar cuprinde, pe lângă vechile familii, Significantly, in the course of time the “Eisenau Zipsers” assimilated numerous newly arrived people, a characteristic trait of the German-speaking population groups of Bukovina.Adam, Awram, Brandauer, Christofori, Dürner, Gartner, Geitz, Gollner, Götsch, Gundl, Hönig, Jung, Keil, Knoblauch, Kripinsky, Köhler, Koller, Kretschmader, Kuchar , Lerch, Loy, Luka, Müller, Nowak, Petri, Sawetzky, Schmegner, Schneider, Selitzky, Spitzschuh, Steinbach, Theiss, Tomaschek, Wagner şi Wojkowsky, pe coloniştii veniţi din nordul Bucovinei, Dutschak, Lukeniuk, Neumohr, Ruschak, Ruszcinjak şi Skrikuljak, pe emigranţii galiţieni Frambach, Hochhauser şi Ripsky), pe şvabul Oberländer, pe boemienii Hawelka, Materna, Zehatschek, Bartsch, pe tirolezii amintiţi, dar şi pe ţipterii Brandauer, Hennel, Müller şi Wagner. Şi-ar mai fi germanii veniţi din Suceava, Lasarowitsch, Laufensweiler, Mitsch şi Mitschka.

1904: „Pe vale, casele satului Prisaca mărginesc drumul, şi vederea se coboară, fermecată, asupra şerpelui de oţel ce se iveşte în vale şi care e Moldova. Apoi nu mai sunt sate. Drumeţii se întâmpină rar, în cară ce lunecă şterse, ca nişte umbre”[6].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Eisenau (sau Prisaca), moşie, cu administraţie specială, districtul Câmpulung, între Vama şi Câmpulung. Suprafaţa: 3,39 kmp; populaţia: 786 locuitori germani, de religie evanghelică, şi puţini români catolici. Este lângă drumul principal Gurahumora-Câmpulung; haltă de drum de fier a liniei Hatna-Câmpulung: are o şcoală şi o casă de economie a coloniştilor germani”[7].

1914-1918: În timpul Primului război mondial, la Eisenau au fost cazate ba armate ruse, ba austriece, într-o alternanţă înspăimântătoare, încrustând cu adânci tranşee dealul Hurghiş.

În anul şcolar 1923-24, învăţământul, la Eisenau, s-a desfăşurat numai în limba română.

Pe la 1930, Prisaca Dornei îşi căpătase porecla „Rosendorf”, deci „Satul Trandafirilor”, datorită superbelor grădiniţe din faţa casei localnicilor.

În 1940, Baronul von der Goltz ordonă repatrierea germanilor din Eisenau, iar mai bine de jumătate dintre săteni urcă în tren, cu o brumă de bagaje şi, după un drum chinuitor, cu escale în Budapesta, Bruck, şi Viena, ajung în Bavaria, fiind adăpostiţi în mănăstirile St, Magdalena, în Altötting, St. Ottiliensis şi Algasing, lângă Dorfen. Vocaţia de cioplitori în piatră a meşterilor din Eisenau s-a păstrat până în timpurile noastre, statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare, amplasată în Suceava, fiind executată de meşterii pietrari din Prisaca Dornei, Nowak, Katani şi Spiske.

1945: „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina de Sud arendează, în ziua de 18 Decemvrie 1945, ora 10, atât în localul Administraţiei Centrale a Fondului Bisericesc din Bucureşti, strada Biserica Amzei Nr. 10, cât şi în localul Administratiei Locale a Fondului bisericesc din Câmpulung-Bucovina, prin licitatie publică cu oferte închise şi sigilate, în conformitate cu dispoziţiunile L. C. P., pe timp de 3 ani, carierele sale de piatră arătate mai jos, şi anume: Hasniş (Prisaca Dornei), Ocolul silvic Vama”[8].

1947: „Act de dizolvare şţi lichidare a unei societăţi: Între subsemnaţii dr. Heinrich Rachmuth, domiciliat în Bucureşti, Intrarea Armaşului Nr. 12, şi Moise Adolf zis Lessner, domiciliat în Fălticeni, s-a încheiat prezentul act de lichidare: 1). Societatea în nume colectiv dr. Heinrich Rachmuth şi Moise Adolf zis Lessner, cu emblema „Molibrad”, având de obiect exploatarea fabricii de cherestea din Prisaca Dornei, jud. Câmpulung (registrul societăţii, Tribunalul Câmpulung, sub Nr. 3 din 1946, Registrul Comerţului Suceava, 393/1.721 din 1946), este dizolvată, pe ziua de 10 August 1947, ne mai putând procura buşteni, devenind astfel imposibilă realizarea. / 2). Tot activul şi pasivul societăţii trece asupra asociatului dr. Heinrich Rachmuth. / 3). Asociatul Moise Adolf Lessner declară că a primit suma de lei 45.000.030, de la dl Heinrich Rachmuth pentru lichidarea drepturilor în societate. / 4). Asociatii convin ca dl dr. Heinrich Rachmuth să fie lichidatorul societăţii, conformându-se dispoziţiunilor codului de comerţ şi nu va întreprinde nici o operaţiune nouă de comerţ. / Câmpulung-Mold., la 10 August 1947”[9].

1947: „Prin Decizia Nr. 11.761 din 14 Octomvrie 1947, următorului personal temporar din administraţia centrală şi serviciile exterioare ale Oficiului Naţional al colonizărilor, i se fixează, cu începere de la 15 August 1947, până la sfârşitul exerciţiului bugetar, diurnele lunare, specificate în dreptul fiecăruia: Ciornei Nicanor, în funcţiunea de administrator de imobil, oraşul Vama, Prisaca Dornei, Moldoviţa şi Vatra Moldoviţei, cu o diurnă lunară de 1.500 lei, Câmpulung-Bucovina”.

1948: „Se înfiinţează, pe data publicării prezentei deciziuni în Monitorul Oficial, Centrala Industrială a Lemnului… Fac parte din Centrala Industriei Lemnului, următoarele întreprinderi industriale: „Oficiul Naţional de Colonizare (Onac)”, Statul Român, cu sediul în Prisaca Dornei”[10].

1949: A fost numit „Tudan Casian, director la Şcoala elementară Vama, Prisaca”[11].