Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Davideşti

DAVIDEŞTI. Satul din Ţinutul Coţmanilor, din vecinătatea Stăucenilor, Clivodinului, Suhovercăi şi Gavrileştilor, a fost atestat documentar în 6 iulie 1413, atunci când soacra lui Alexandru cel Bun, Anastasia, primea de la voievod uric pentru „Coţmanul Mare cu toate cătunele ce ţin de el, anume Suhoverhul, Hliveştii, Davidăuţii, cu toate locurile ce ţin de ele”.

1503: După moartea Anastasiei, Davideştii au trecut în stăpânirea Episcopiei de Rădăuţi, care beneficiază de întăriri şi, deci, de noi menţionări documentare ale satelor respective, în 26 august 1503, în 6 octombrie 1520 şi aşa mai departe, istoria satului fiind indisolubil legată de cea a călăraşilor de Coţmani.

1772: Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Davideşti „57 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Dumitru şi Iacob, 1 dascăl, Costandin, 2 jidovi, Elesii şi Nusân, 6 văduve, Maria, Todosia, Marka, Odochia moscăliţă, Aiţa şi Palaghia, 4 case pustii şi 42 birnici, adică: Onofrei vornic, Cozma OLKSA, Ion SUHAR, Vasile COZLUC, Toader SUHAR, Mihail RUSĂSCHII, Neculai RUSĂSCHII, Ivan vătăman, Vasile COŞLIAN, Vasile PILAT, Costia, Ivan CRAVIUC, Hrihor scripcar, Fedot STROGI, Hrihor pânzar, Ivan BABIUC, Ştefan BABIUC, Mihai nepot popii, Michita LECA, Constandin zet popa, Vasile BELCIUC, Andrişka, Ilii VELCIUC, Hrihor dascăl, Matei sin ROMAN, Toader STRĂCHICI, Simion CIORNIC, Neculai ILCIUC, Pale BELCIA, Hrihor ANDRIICIUK, Vasile ZAZULĂ, Ianchii văcar, Hrihor FLĂCĂU, Andrei COBINSKI, Ivan CIORNE, Vasile BABICIUK, Toader VODOVEZ, Ivan morar, Onofrei PETRENCU, Ivan MAMICIUK şi Petro IVANCIUK.

În 1843, biserica Sfântul Mihail din Davideşti, înălţată, în 1781, de presviterul Dimitrie, Constantin şi Iacov TOMASCIUC, restaurată în 1824 şi în 1881, când a fost dotată cu un nou iconostas, hramul fiind sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cu 801 enoriaşi, îl avea paroh pe Constantin TOMASCIUC. În 1876, paroh era Mihail HNIDEI, numărul enoriaşilor ajungând la 1.074 suflete. În 1907, paroh era Ioan CARPIUC, născut în 1843, preot din 1876, paroh din 1897, cantor fiind, din 1900, George ZURKANOWICZ, născut în 1840.

1866: În Davideşti funcţiona, din 1866, o şcoală cu două clase[2].

1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Coţman (judecătorie de district), Berhomet pe Prut, Bordei sau Burdigeu, Davideşti, Dubăuţi, Hacrileşti, Iujeniţa, Ivancăuţi, Clivodin, Laszkowka, Lujeni, Malatineţ, Mămăieştii Vechi, Mămăieştii Noi cu Cutul Strileţchi, Nepolocăuţi, Orăşeni, Oşehlib, Piedecăuţi cu Ţopeni, Revacăuţi, Revna, Şipeniţ, Şişcăuţi, Stăuceni, Suhoverca, Valeva, Viteleuca”[3].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Davideşti, comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în masă compactă, între cele două Soviţe şi în vecinătatea comunelor Stăuceni, la Nord-Vest, şi Clivodin, la Sud-Est. Suprafaţa: 9,12 kmp; populaţia: 984 locuitori ruteni, de religie gr. or. Este legată, prin drumuri de ţară, cu comunele sus menţionate, precum şi cu drumul districtual Stăuceni-Nepolocăuţ. Are o şcoala populară, cu o clasă, şi o biserică parohială, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Această comună este pomenită într-un zapis din 20 octombrie 1451 (prima nemţionare este, de fapt, în 6 iulie 1413 – n. n.). A fost posesiunea Episcopiei de Rădăuţi, încă mai înainte de 1519, când Bogdan cel Chior, printr-un hrisov din 6 octombrie al acestui an, confirmă această posesie. Populaţia se ocupă cu agricultura. Comuna posedă 743 hectare pământ arabil, 70 hectare fânaţuri, 7 hectare 50 ari grădini, 63 hectare izlaz, 41 hectare pădure. Are 71 cai, 199 vite, 252 oi, 73 porci şi 19 stupi de albine”[4].

1927: „Lista familiilor cu nume româneşti şi numărul lor în prezent: Andruş(ciuc) 23, Banul 8, Băut 43, Coşman 16, Cozma 6, Cot 1, Greu 1, Pilat 27, Pită(c) 2, Prună 4, Tomaş(ciuc) 12, Vacar(ciuc) 12, Vatrici 2, Vicsici 24. Suma: 162 familii = 810 suflete”[5].