Preşedintele Nechifor, cu o “dojană” de 1.000 lei

        Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, va premia imnul Ediţiei 2013  a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, piesa trupei timişorene DorDeDuh (fosta, vreme de 15 ani, Negura Bunget), “Dojana“, cu 1.000 lei, care vor rotunji premiul stabilit de juriul festivalului.

         Exact cât leafa mea lunară!, am exclamat aflând vestea bună, bucurându-mă din tot sufletul pentru muzicienii şi pentru piesa care mi-au luminat ultimele săptămâni.

         Premierea piesei “Dojana“, drept imn al ediţiei, se va face joi, 22 august 2013, la ora 17,55, adică imediat ce ecourile cântecului punte între istorie (ctitorul Sucevei şi al Cetăţii, voievodul Petru Muşat – în cazul nostru) şi prima generaţie care o merită (îl merită) se vor fi stins, marcând deschiderea oficială a Festivalului.

Primarul Olărean are cap de om de afaceri

        În ciuda indiferenţei ostile a televiziunilor locale şi, mai ales, a fandosiţilor de proprietari de vizual, BUCOVINA ROCK CASTLE a ajuns să fie unul dintre cele mai bune, mai popularizate şi mai populare festivaluri rock din ţară.

         Dar asta nu contează pentru pigmeii biholaru şi băişanu & co, care gândesc cu dosurile, fără să speculeze 24 ore de muzică de primă mână (fiecare trupă va cânta câte o oră), cu care să umple timpii morţi, timp de tot atâtea zile din lună.

         Doar Aurel Olărean, primarul Rădăuţilor, pare să probeze că are cap de om de afaceri, televizunea lui solicitându-mi dreptul de a filma sau de a cumpăra DVD-urile de la operatorul meu (unul extraordinar, care va contribui decisiv la popularizarea festivalului în lumea întreagă, graţie… Internetului).

         Deci, deşi BUCOVINA ROCK CASTLE nu are nevoie de nici o televizuine, accept, fără rezerve, opţiunile televiziunii rădăuţene, şi asta pentru că eu respect inteligenţa, oriunde şi la oricine s-ar afla ea.

Asta da, mişcare po-pulară!

Elena Udrea, invitând electoratul popular la… urnă!

        Mereu fascinanta preşedintă a Norvegiei, Elena Udrea, dă cu tifla prostituţiei politice româneşti, extaziindu-şi simpatizanţii cu formele po-pulare, cu care s-a impus în politică.

         Femeie frumoasă fiind şi conştientă de asta, dar incultă de te face să-ţi iei câmpii, obraznică şi agresivă ca oricare alt “advocăţel”, Elena Udrea s-a prins, datorită tembeleviziunilor, că ţăranul nostru mioritic şi consoarta lui sunt dispuşi să o răs-voteze, pe motiv că “măcar e femeie frumoasă”, aşa că îşi scoate pieptul înainte şi-şi bagă umblătoarele în apă sărată, de-ţi vine să juri că-i nimfa care ademeneşte şi nenoroceşte marinarul.

         Proaspătă proprietară de partid (numai fraierii cred în democraţia şi în patriotismul partidelor), răpitoarea Elenă din Troiana lui Băsescu scoate la vedere singurele argumente pe care le are, afişându-le,fără dram de sfială, pe coastele fiordurilor norvegiene de la Neptun.

         În fond, nici nu înseamnă nimic altceva Partidul Mişcarea Populară din craci a Elenei Udrea şi din hăh-hăh-hăăăh a lui Băsescu, decât o insolentă recidivă în prosteală publică, pe fondul nenorocitului ăsta de Victor Ponta şi a aerianului Crin Antonescu, ambii purtându-se ca nişte salariaţi CIA de mâna a şaptea, care musai trebuie să-i ducă şi să-i readucă pe Băsescu şi pe Udrea pe cele mai înalte culmi ale disperării românilor şi ale ruinării României.

        N-am plăcut-o niciodată pe fătuca asta (deja trecută), nici ca femeie (e prea cazonă), nici ca politician (e numai lozinci), nici ca personalitate (nu are, e doar o mostră de incultură umblătoare), care se comportă, în arealul politicii dâmboviţeano-pontice, precum “vedetele” lui Capatos sau ale lui Măruţă (fie vorba între noi, cu alea n-am nimic, atâta vreme cât nu se dau de-a berbeleacul, ca să conducă România spre dezastrul total).

         Şi-atunci, de ce i-am preluat fotografiile de pe grămădeala vizuală a Internetului? Doar ca să vă fac unora dintre dumneavoastră plăcere, bravilor “urmaşi ai lui Traian Băsescu” – ştia, pentru prima dată-n viaţă, Elena ce spune, pentru că Băsescu a murit de mult, dar încă nu şi-a dat seama. Hăh, hăh, hăăăh!

Daniel Pancu, mai mult decât un artist

         Boem ca oricare alt artist, dar existând doar pentru bucuria celor care vin să-i întrezărească firea de artist, despletită prin iarba gazonului aidoma unei lumini primăvăratice, Daniel Pancu înseamnă, în contemporaneitatea noastră, mai mult decât un artist.

         Înseamnă, şi pentru că a fost predestinat să-i încânte pe iubitorii de frumos, dar şi pentru că aşa a fost crescut (tot respectul pentru părinţii lui!), să dăruiască, tuturor, la nivel simbolic, măcar câte o floare.

         Mi-e tare drag fotbalistul Daniel Pancu, pentru că este şi om, şi artist desăvârşit, dar şi o necontenită generoasă risipă de binefăcătoare lumină.