Ţara arde, şi ăştia… se piaptănă: Antonescu şi Ponta
Crin şi Ponta, şi orbeţii
din Guvern şi Alianţă,
sper să aibă o vacanţă
până la… sfârşitul vieţii!
Epidramă românească, din noiembrie 2012 şi până hăt, hăt.
Ţara arde, şi ăştia se… piaptănă: Baia de mulţime
De-a lungul vremii-n românime,
fără un dram de îndoială,
numai cu baia de mulţime
se scoate… jegul la iveală!
Epidramă de… Traian Băsescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta!
Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: rehab nation
Dincolo de statutul de “formaţie rebelă”, pe care şi-l asumă muzicienii de la “Rehab Nation“, care se consideră, ca şi noi, ceilalţi, “nişte oameni pierduţi” într-o Românie disperată, din pricina “pinguinilor din guverne”, există această formulă rock de exprimare multiculturală şi multilingvistică, prin armonii de sunete şi prin cuvinte care, într-un fel, doar ridică piatra, dar fără a o şi arunca, “Rehab Nation” propunând, de fapt, o călătorie oarecum virtuală prin spiritualităţi, printr-un rock ska-punk, cu ritmuri şi ritmicităţi, ba chiar cu integrale pasaje muzicale reggae, funk, folk, gipsy, balcanice sau csardas, exemplar puse în armonie şi de instrumentişi, şi de vocile secundare, dar mai ales de înnăscuta solistă Hannah Horvath, cea care, în fond, se şi confundă, ca personalitate, cu “Rehab Nation“.
Trupa s-a constituit în 2010, iar în 2011, muzicienii Hannah Horvath, Botond Gaguy, Aron Hosszu, Tamas Kis, Botond Turak, Fabian Denes, Norbert Zsigmond şi Attila Szallos scoteau, deja, un excelent album, “Internaţional”, şi participau la International Romani Art Festival şi la Peninsula/Felsziget, bucurându-se de un succes pe deplin meritat.
Al doilea album, “TBD“, lansat în 2012, confirma un 
stil inconfundabil, plin de culoare şi de vioiciune (un fel de “dacă-i bal, bal să fie!”), în care “muzica popoarelor”, cum se zice într-o emisiune radio, capătă amplitudine, dar şi greutate. E atâta veselă, ba chiar entuziastă dezlănţuire, în muzica marca “Rehab Nation“, dublată de un spectacol scenic de excepţie, încât, fără să vrei, te duci cu gândul spre “Dubiozza Kolektiv“, de pe scena ediţiei trecute a festivalului sucevean, trupă cu care, de altfel, a şi cântat.
“Rehab Nation“, în ciuda teribilistei formule “Gipsy nation” (doar ca “oameni pierduţi”), înseamnă, mai curând, protestul vesel prin desprinderea de clipă şi de locuri, pentru a plonja zglobiu într-o lumioasă “Paradesha” muzicală.
Înainte de a o asculta, în seara evoluţiei trupei pe scena Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, puteţi să vă încărcaţi sufletul optimist cu “Rehab Nation” (făcînd click pe numele trupei), pentru a nu rata o întâlnire cu muzica bună, mai mult decât necesară.
“Hora Prahovei”, de pe Saturn
Vorba regretatului meu prieten şi mentor, jurnalistul Gheorghe Parascan, marea e o mare de linişte binefăcătoare, în ciuda faptului că are ochi ademenitori de femeie de pradă.
Şi tot ca Gheorghe Parascan, am ales un titlu mai oblu (el scrisese, în vremea comnuştilor mărturisiţi pe faţă, despre “Blocurile de pe Venus”, iar un activist sucevean de atunci, care citea doar titlurile din ziare, s-a extaziat, într-o “plenară”: “Vedeţi, tovarăşi, ce înseamnă Uniunea Sovietică? Până şi pe planeta Venus a construit blocuri pentru clasa muncitoare!”), pentru a vorbi, de fapt, despre o altă Românie medicală, care, pur şi simplu, dă mării un şi mai frumos colorit.
Mă refer, desigur, la Baza de tratament balneoterapeutic a Complexului “Hora”, din Staţiunea Saturn, bază de tratament de care am beneficiat şi noi, cei cazaţi la excelentul hotel “Prahova”, aflat, ca şi “Hora”, la doar o aruncătură de băţ de plajă şi de mare. Condiţii excelente, preţuri mai mult decât rezonabile, organizare perfectă.
Medici buni, deschişi la suflet şi omenoşi, dar şi un personal sanitar de… pus la rană. 
Şi o doamnă cu mâini de leac, pe nume Cătălina Buruiană, care a izbutit să ne scape de toate durerile deja osteniţilor noştri muşchi.
De pe balconul hotelului, miracolul facerii lumii ni se aşternea în faţa ochilor, cu toate reînvierile şi retrezirile, despre care-i vorbeau egiptenii lui Platon. De fapt, de asta aveam eu nevoie, de ruperea din cotidian, de o zvâcnire peste lume şi peste timp. Iat-o:
Şi nu era nevoie să ies, în fiecare dimineaţa, pe nisipul răscolit de valuri, pentru că şi de pe balconul Hotelului Prahova mi se înfăţişa acelaşi miracol atemporal, licărirea stranie, dar binefăcătoare de Veşnic şi de Nenumit.
Nicăieri altundeva nu-l poţi auzi pe Dumnezeu, şoptindu-ţi părinteşte, ca pe malul răsăritului de Spaţiu şi de Timp, căruia noi, oamenii, copleşţi de prea multa trufie a clipei, îi spunem “mare”.
Nicăieri, altundeva, nu te poţi regăsi, biruind prin succesiunea generaţiilor, drept Arbore al Vieţii şi, de ce nu?, drept Coloană a Pământului, redescoperind sacralitatea lucrului obişnuit, a plăcerilor care te purifică şi te vindecă.
Nu-i obligatoriu să şi înţelegi, important este doar să simţi, să-ţi redevină sângele paşnica împlinire în 
curgerile descătuşate ale Căii Lactee. Toţi suntem mit, toţi putem deveni mitologici, cu condiţia să ne provoace misterul. Şi unde, oare, altundeva, decât pe malul Spaţiului şi al Timpului, numit malul Mării, ţi se poate releva misterul?
Textele sacre vechi ale omenirii, inclusiv cele mozaice, creştine şi musline, susţin că există o singură concreteţe pe Pământ a Celui Nedefinit, Veşnic şi Nenumit: apa (Maria, în traducere, înseamnă “fântână”). La mare, această concreteţe ajunge să te copleşească. Sfârşit.
Dar nu înainte de a întrezări, tot pe malul mării, misterul din spuma ei întrupat: femeia, în bună parte îmbrăcată aşa cum a creat-o… şi Dumnezeu:
Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: the others
Spre sfârşitul anului 2005, când se constituia, la Braşov, trupa “The Others“, cu Petra Acker (de la “Holtzkopf“) şi muzicienii de la “Da Noish” , repertoriul noii trupe, un fel de fusion-funk, cu influenţe de psychedelic, soul, ska, progressive, s-a constituit rapid (“Dust”, “Crazi City” etc.), punând în valoare vocea şi statura artistică de excepţie ale Petrei Acker, talent creator multidisciplinar (de la artă plastică, până la lirică şi muzică, de la jazz, la rock), dar şi o inteligenţă care impune, prin dinamism şi o irepetabilă verticalitate scenică.
Petra Acker este o adevărată divă, în cel mai nobil sens al cuvântului, după cum v-aţi putut convinge singuri, cu ocazia ediţiilor precedente ale festivalului nostru, când a cântat cu “Chilli Familli” şi, respectiv, cu “Mushroom Story“, iar dacă n-ar fi mereu răscolită de o ciudată nelinişte a spiritului său creator, deci dacă s-ar dedica unui singur proiect, cu statornicie şi exclusivitate, probabil că, în foarte scurt timp, ar ajunge şi la notorietatea pe care o merită pe deplin, deşi o ignoră veşnic.
În “The Others“, “ceilalţi” fabuloşi arişti, pe care îi veţi putea asculta, în şanţul de apărale al Cetăţii de Scaun a Moldovei din Suceava, sunt Michael Acker (bass), Victor Stoica (chitară), Alex Muntean (sax, flaut) şi Flavius Ardelean (drums), adică realizatorii CD-ului manifest “Yourself“, cu o piesă între primele zece la MY.
Câteva piese ale trupei “The Others” (faceţi click pe numele trupei), pot fi ascultate şi prin intermediul 
acestui site, în rubrica destinată vorbitorilor de limbă engleză, acolo unde am şi introdus toape trupele din actuala ediţie a Fastivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, cu piese sugestive din repertoriul lor.
În fond, este recomandabil ca, pe parcursul nopţilor de festival (22-25 august, începând cu ora 18), să fiţi în cunoştinţă de cauză şi să nu pierdeţi nici una dintre trupele care vă plac, inclusiv “The Others“.