Un zâmbet uman pe chipul moroiului Băsescu
Când eram definitiv convins că Traian Băsescu nu-i decât un jalnic moroi al istoriei noastre, care nu s-a născut niciodată cu adevărat, dar ne bântuie nelinişte nopţilor, iată că văd un zâmbet uman pe chipul moroiului, într-o fotografie publicată de “Gândul”.
Să însemne asta că, odată cu mugurul lui de nepoţică, freamăt de lumină din lumină, s-a născut, cu adevărat şi Traian Băsescu?
Alexandru Arşinel, legenda râsului la români
Alexandru Arşinel, legenda râsului la români, în vremurile în care, de-atâta apăsarea a plumbului disperării, nici măcar plânsul nu ne-a mai rămas, după cum constata, într-un inegalabil poem, ultimul Hasdeu al culturii noastre, Romulus Vulpescu, este noua victimă a monstruasei noastre lipse de identitate şi, deci, de reperele valorice, menite să ne justifice în timp.
Un oarecare emanuel ungureanu, un gâgă al buticarismului cu aparent civism, dă cu vâscoasa-i ignoranţă în legenda încă vie, de care avem şi vom avea încă atâta nevoie, pricinuindu-i Actorului şi Omului de Cultură şi de Atitudine cu Adevărat Civică Alexandru Arşinel mai mult decât un disconfort, adică aproape o nelinişte.
Să-ţi fie ruşine, gâgă ungureanu, deşi n-am văzut, încă, păduche roşind pe fruntea unui om care chiar există!
Bustul lui Eminescu, realizat de Dimitrie Loghin
Grigore Ureche
Documentul din 5 februarie 1752, clasat de Nicolae Iorga, în „Studii şi documente cu privire la Istoria României (II). Cărţi domneşti, zapise şi răvaşe”, cu numărul 64 (p. 159), reprezintă cheia genealogiei materne eminesciene, datorită faptului că Ion Iuraşu vinde partea lui din Filimoneşti sau Hilimoneşti (în alte documente) lui „Ioniţă Cuzii biv Vel Pitar… fiindu-mi dumnialui şi mie niam, de pe moaşi-me Antunica”.
Bunica sau mătuşa comună, „moaşi-me Antunica”, pentru Iurăşceni şi Cuzeni este „Antunica, fata lui Postulachi Mogâldea”, nepoata lui Simion Mogâldea şi strănepoata „preutului Toader Mogâlde”, menţionată în documente între anii 1752-1791.
Antunica Mogâldea, bunica sau mătuşa comună pentru Iurăşceni şi Cuzeni
Conform unui zapis din 25 aprilie 1828, şi Antunica se numără printre răzeşii vasluieni „scoborâtori din Gavril Mogăldea”, strălucit înaintaş al Iurăşcenilor şi al Cuizeştilor din Crăciuneşti, Filimoneşti, Sloboziiani, Golăeşti şi Negreşti, cu părţi de sat în fiecare vatră din satele vasluiene menţionate.
Înrudită cu neamul Lăpuşnenilor (Nicolae Iorga, Inscripţii din bisericile din România, vol. I, p. 50), familia Mogâldea are parte de o primă atestare în 5 mai 1554, când Ion Mogâldea vistiernic face o cumpărătură.
Însurat cu Salomina Jora (străbuna directă a Cuzenilor), Ion Mogâldea, cumnat al lui Nestor Ureche (tatăl cronicarului), a avut două fete şi un fecior, pe Neculai Mogâldea paharnicul, însurat cu Alexandra, fata hatmanului Vasile Şeptilici, şi care era văr cu voievodul Gheorghe Ştefan, din acea (Ştefan S. Gorovei, Înrudirile cronicarului Grigore Ureche, p. 114-121).
Domnitorul Românilor
Soră a hatmanului Miera, Salomina Mogâldea „stabileşte”, practic, o înrudire întru vechimea neamurilor, în 2 februarie 1646, când se împărţeau moşiile rămase după fratele ei, hatmanul.
„Deci, un număr de zece persoane se arată urmaşi ai pârcălabului Miera, fără a se preciza nici cine era acesta, nici gradul exact de rudenie. Din studiul atent al documentului, reiese că moştenitorii lui Miera se împărţeau în trei grupe; identificarea personajelor le va evidenţia.
Astfel, sunt enumeraţi nepoţii Salomiei Mogâldoaia: Gheorghe Ştefan, Roşca vistierul, Caraiman, Pavel, Ionaşco Rusul şi Sturza.
Gheorghe Ştefan( + 1668), viitorul voievod (1653-1658), era fiul lui Dumitraşco Ştefan vel logofăt şi al Zinicăi, fiica lui Ionaşco Mogâldea.
Roşca vistierul este Gheorghe Roşca, cărui soţie, Aniţa, era fiica lui Vasile Mihăilescul şi a Sultanei Mogâldea. Gheorghe Roşca era fiul vornicului Ion Roşca şi al Mariei, fiica lui Ionaşco Zbiera vornicul (+ 6 aprilie1572) şi a Irinei (Chirana). Deci, înrudirea lui Gheorghe Ştefan cu Gheorghe Roşca era prin familia Mogâldea.
Sturza este Mateiaş Sturza, jitnicer, mai târziu vistier, cumnat cu Gheorghe Roşca, fiind căsătorit cu o altă fată a lui Vasile Mihăilescu.
Caraiman este tatăl comisului Ionaşco Caraiman, despre care se ştia că era considerat ca o rudenie a lui Vasile şi Gheorghe Ştefan, şi al lui Gavrilaş Caraiman stolnic. Aceştia doi erau veri primari ai copiilor lui Neculai Mogâldea, mama lor fiind sora lui Neculai Mogâldea. Presupunem că e vorba de Vasile Caraiman, fiul paharnicului Ioan Procopie Caraiman (+ 1609) şi al Nastasiei I. Prăjescu, fosta soţie a lui Cristea Buhuşv.
Cât priveşte pe Ionaşco Rusul, viitorul logofăt, în domnia lui Gheorghe Ştefan (1654- 1658) ascendentul familiei Russo, şi pe Pavel, vornicul de gloate, deocamdată nu putem stabili cum erau ei nepoţii Salomiei Mogâldea.
Alt grup de interese era al familiei Jora, reprezentată de „Isac Mesihnescul, nepotul lui Toader Jorii”, de ,,Ionaşco Jora biv dvornic, ficiorul lui Simion Jorii” şi de nepotul lui Ionaşco, anume Gligoraşco Jora.
Celălalt grup de interese era reprezentat de Grigore Ureche” (Ştefan S. Gorovei, Înrudirile cronicarului Grigore Ureche, p. 114).
Practic, avem, aici, câte un strop vechi din sângele care a fremătat prin trupul lui Mihai Eminescu. Va trebui să revin, cu citări şi fotocopii de documente, care să demonstreze că afirmaţiile din această schiţă nu sunt simple fabulaţii.
Aş face-o acum, dar nu-i vreme, pentru că trebui să merg la nunta fetei fostului meu prieten Viorel Varvaroi. Fost, pentru că, în clipa de faţă, mi-i „manager general”, aşa că am trecut prietenia în… rezervă.
Când nu-l pupăceşte pe băsescu, se pupăceşte pe sine
Elena Udrea are blog, iar dacă-l are, când nu-l pupăceşte stilistic pe băsescu, se pupăceşte pe sine. Astăzi, de pildă, o face, întru atenţionarea naţiunii:
“Astăzi, voi fi la protestul de pe pârtia de la Voineasa, iniţiat pe Facebook de către grupul de iniţiativă „Noi vrem să schiem în România”.
Prin această acţiune, participantii vor să sensibilizeze Guvernul pentru a încheia investiţia în Domeniul Schiabil Transalpina.
Am acceptat cu drag şi interes invitaţia organizatorilor. În primul rând, pentru că este unul din proiectele demarate şi finanţate de mine în mandatul de ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. În al doilea rând, pentru că mă impresionează această premieră – faptul că oamenii au decis să ia atitudine, să se manifeste public pentru un scop general, ţintind să determine o reacţie din partea autorităţilor responsabile”.
Infailibila Elena Udrea şi infailibilul ei Traian Băsescu nu au nevoie de comentarii, ci de atenţie, de înghesuială, de adoraţie tălâmbă, de nirvanism desuet, de spumele mulţimii extaziate, de tot.
Ce şi cât merită, nu contează!
Paradoxul Puterii
Titlul îi aparţine lui Adrian Năstase, unul dintre puţinii oameni care are priceperea de a conduce România, dar care, tocmai de aceea, a fost “asasinat civic” (cum ar fi zis Eminescu”) de către Băsescu et Co.
Năstase publică, zilnic, pe blog, probabil mânat şi el de nevoia de spovedanie, o nevoie care se adresează, de-a pururi, doar către sine. Un fel de împăcare, dacă nu cumva doar o resemnare.
Scrie Adrian Năstase, cu bun simţ, cu luciditate şi cu harul limbii românea (cea a lui Băsescu e de lemn, nu română!):
“Coabitarea, în cadrul regimului Băsescu, nu putea fi decât o ficţiune. Pentru cineva care nu are cultura dialogului, un “pact” de coabitare poate fi, cel mult, o capcană pentru adormirea vigilenţei adversarilor. Scriam, încă din decembrie, anul trecut, că un acord ar fi trebuit 
semnat, eventual, cu toţi liderii noii majorităţi parlamentare, nu doar cu candidatul de prim ministru. Asistăm, acum, la un joc politic periculos, în care preşedintele României, după ce a canibalizat partidele de opoziţie, afirmă, în esenţă: “Opozitia sunt eu”.
Strategia sa este, desigur, aceea de a încerca să acumuleze puncte pe care să le transfere, poate, unor candidaţi la europarlamentare sau unui partid născut din spuma flotei“.
Oooo, nu! Noile băi de mulţime ale lui Traian Băsescu s-au născut din spumele şi spuzele lui Victor Ponta, domnule Adrian Năstase!