Ipocriţii roşii vs Orest Onofrei

Neculai Bereanu (PSD) şi Corneliu Popovici (PMP): Recomandăm PDL-ului să retragă candidatura lui Orest Onofrei, pentru că ne-a răspuns la bineţe…

Neculai Bereanu, senatorul roşu de Suceava, îmbrâncit pe liste electorale câştigătoare de averea lui dolofană, are un dinte împotriva lui Orest Onofrei, care, după cum ne asigură neica Bereanu, va fi pe un loc eligibil, pe listele PDL, la viitoarele alegeri parlamentare. Bereanu, cu moacă de inchizitor acvatic (al lui peşte, tovarăşe!), îşi cere înapoi coloneii PSD („să fie lăsaţi la vatră acei colonei care sunt acum în PDL şi care conduc partidul” – Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava), duduind de ipocrizie mai dihai decât de prostie (crezi că pleca vreun pesedist, neică Bereanu, de pe baricadele roşii, de nu cumpărau, cu parale grele, acele barticade berenii, ianii şi toţi ceilalţi nimeni îmbogăţiţi ai tranziţiei?).

*

Un ipocrit şi mai mare, fostul “pupil” preferat al lui Gavril Mîrza, Corneliu Popovici, ajuns ministru secretar de stat, datorită lui Gavril Mîrza, dar acomodându-se, rapid, cu chematul liftului, la poruncă, după ce a trecut, din răsfăţul PSD, în PDL, apoi, zgomotos şi vorbăcios (deşi are mai multe găluşte în gură, când vorbeşte, chiar şi decât Ion Lungu), vede în Orest Onofrei un “amic” al fostului său partid (“în perioada în care Orest Onofrei a fost prefectul judeţului Suceava a coabitat intens cu PSD-ul” – Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava), aşa că “recomandă” PDL-ului, printr-o „sugestia colegială şi prietenească” (haida-de! Sugestia trădătorului, care a mai trădat!), să retragă candidatura “lui Orest Onofrei de pe listele PDL pentru Parlamentul European”.

*

Cu ce-i  priveşte pe Bereanu (PSD) şi pe Popovici (PMP) candidatura PDL pentru Parlamentul European? Dacă vrea, PDL poate depune chiar şi candidatura unei cizme (care, oricum, gândeşte mai mult şi mai profund decât Bereanu şi Popovici!), şi tot nu ar trebui să le pese. Numai că ei chiar vizează candidatura unei cizme: nepotul Mariei Băsescu, individul ăla, Luhan şi nu mai ştiu cum.

*

Prin urmare, două concluzii tot se poate trage: 1). În vreme ce PSD şi-a implantat  coloneii în PDL şi în PMP, nici Traian Băsescu nu a dormit, implantându-şi berenii şi popovicioşii în ipocrita gargară roşie; 2). La alegerile pentru Parlamentul European, vor fi prezenţi, la urne, numai membrii găştilor aflate în competiţie şi nici un român de fiecare zi. Asta e!

Electorata: capcanele creditului rescadenţat

Victor Ponta: Onorată Instanţă a Istorie, e adevărat că i-am dat pe români pe mâna băncilor străine, dar a crescut prestigiul României în faţa FMI!

Din postura de beneficiar al unei rescadenţări de credit, pe un an de zile, din iniţiativa băncii, am devenit, ca tot păţitul, proverbial de priceput şi, drept consecinţă, vă previn să refuzaţi, categoric, oferta lui Victor Ponta de a vă da pe mâna băncilor străine, dacă nu vreţi să fiţi beliţi de paisprezece piei!

*

Prin rescadenţare, se adună o uriaşă dobândă anuală, calculată la valoarea creditului iniţial (asigurarea ipotecii tot la valoarea creditului iniţial ţi-o calculează, anual, banca, prin firmele ei de asigurări!), care îţi poate anula privaţiunile auto-impuse, vreme de şase-şapte ani, doar în cazul rescadenţării pentru un sigur an. Practic, din vinovăţia odioşilor Băsescu-Boc, cei care me-au diminuat lefurile cu o pătrime, banca, prin rescadenţare pe un an, mi-a confiscat vreo 40.000 euro, deci cât izbutisem să plătesc în şapte ani de zile, aducându-mă, după şapte ani de plată (câte 500  şi ceva de euro pe lună), la valoarea creditului iniţial.

*

Victor Ponta, la fel de odios ca Băsescu, dar de două ori mai slugarnic faţă de FMI, vă întinde capcana bancară a rescadenţării, cu inconştientă cruzime. Dar, de data asta, păţit fiind, eu nu o să mai cad în ea. Iar dacă vă previn asupra pericolului care vă paşte, e pentru simplul fapt că eu nu sunt politician, ci un om ca oricare dintre dumneavoastră.

Proze umoristice: Ce înseamnă să fii guvern

Constantin Horbovanu

Imediat după Revoluţie, fiică-mea s-a înfiinţat, în faţă-mi, a bătut cu pumnul în masă şi a zis:

– Gata cu dictatura! Din acest moment, în această casă, va domni libertatea şl democraţia!

Drept dovadă, chiar a doua, cu cei 5.000 de lei, puşi de mine în noptieră (pentru a cumpăra, împreună cu un coleg, nişte carne de porc, pentru iarnă), şi-a luat un costum de blugi. Apoi, urmând exemplul ţărilor democrate, a făcut trei bilete, pe care a scris „Guvern”, „Opoziţie”, „Sindicat”, a chemat-o pe nevastă-mea, m-a chemat şi pe mine, apoi ne-a pus să tragem, din căciulă.

– Fiecare dintre noi îşi va exercita funcţia aşa cum scrie la carte! În caz contrar, după un an de zile, facem alte alegerii!, ne-a precizat ea, în timp ce desfăceam biletele.

Eu am tras „Guvern”, nevastă-mea – „Opoziţie”, şi fiică-mea, „Sindicat”.

– Bravo ţie, Constantine!, a râs un vecin, căruia îi poves­tisem toata tărăşenia. Tot belfer ai rămas!

Vai de capul meu de belfer! De când sunt guvern, am slăbit, n-am somn, iar părul a albit, de nu mă mai recunosc în oglindă. Am vrut să-mi dau demisia din funcţie, de nenumărate ori, dar opoziţiei şi sindicatului le convin, cred, poziţiile în care se găsesc, şi nu cea de guvern.

Ca să vă convingeţi cam prin ce trec, o să vă expun două dintre problemele de ultimă oră.

Pe data de 2 decembrie, sindicatul, fără să bată la uşă, năvăli în camera, în care reparam fierul de călcat, şi zise:

– Vrei să iau zece în teză la matematică?

– Sigur!, răspund zâmbind.

– Atunci, trebuie să-mi cumperi, până pe 5, când am teza, o combină muzicală „Sony” şi un videorecorder „Panasonic”!

– Bine, măi fată, dar de unde, păcatele mele, să iau eu atâţia bani?!

– Nu ştiu, nu mă interesează!… Dacă vrei să iau zece, cumpără-mi, că de aia eşti guvern, ca să stimulezi productivitatea muncii!

Pe 9 decembrie, ne-am adunat toţi, pentru a discuta planul de venituri şi cheltuieli pentru luna ianuarie.

– Salariul meu, plus încă jumătate, venitul opoziţiei, ăsta-i tot venitul, am zis.

– Numai atât?!, s-a mirat opoziţia.

– Numai!.

– N-ar fi rău să mai vinzi câte ceva: seminţe, gume de mestecat, alune, biscuiţi, să mai faci un ban!, opinează sindicatul.

– Dar tu de ce nu vinzi? Nu vezi că, de când eşti sindicat, nici măcar găleata cu resturi, la buncărul de gunoi, n-o mai duci?, mă sprijină, politic, opoziţia.

După patru zile de dezbateri furtunoase, planul a fost aprobat, chiar dacă sindicatul nu împărtăşeşte, nici acum, punctul de vedere al guvernului şi al opoziţiei, referitor la faptul că ciocolata intră la cheltuieli alimentare, iar tele­foanele date în plus duc, de asemenea, la…. scăderea nivelului de trai.

Oricum, planul de cheltuieli a fost aprobat, iar aceasta înseamnă, pentru guvern, o mare reuşită, chiar dacă sen­timentală, personală. De ce? Pentru că, la capitolul cheltuieli îmbrăcăminte-încălţăminte, s-a votat şi alocat o sumă destul de austeră. Cum opoziţia are nevoie de cizme, iar sindicatul, de palton şi ghete, să le văd eu cum împart banii!

Primele runde de negocieri au şi început, şi se aşteaptă tulburări sociale, care vor culmina, între Crăciun şi Anul Nou.

Eu, guvernul, stau deoparte, nu mă bag, nu-i treaba mea, mă bucur de linişte şi, la o adică, voi putea „sufleca” şi o „Grasă de Cotnar”, fără probleme.

Ţara care îi sperie pe români

Ştefan Alexandru Băişanu: Înainte de a-mi arăta ţara care îi sperie pe români, nu ai vrea, Steliana Vasilica sexi-miron, să-mi arăţi… peştera lui Platon?

Senatoarea sexi Steliana Vasilica Miron a luat de coarne problemele existenţiale ale ţării, năpustindu-se asupra titirezului Ponta, cu următoarele ditisexirambe:

*

„Funcţionarea statului de drept în România se întâmplă la supraturaţie, astfel cum rezultă din informaţia comunicată de procurorul general al României, conform căreia sunt înregistrate circa 2 milioane de dosare penale, ceea ce înseamnă că minim un român din zece, de peste 18 ani, are un dosar penal. Tot din statistici rezultă că peste 3 milioane de români sunt în faza executării silite la solicitarea firmelor de recuperări creanţe. Practic, peste 5 milioane de români au probleme juridice sau economice” şi, respectiv:

*

„Dacă până acum acest lucru a fost interesant doar pentru statistici, consider că a devenit o problemă de siguranţă naţională care nu mai poate fi ignorată sau tratată cu paliative. Este responsabilitatea noastră, a întregii clase politice, să schimbăm viaţa românilor, nu numai să întărim statul de drept. În mediul de afaceri se spune că oricărui om de afaceri i se poate întocmi un dosar penal. Acest lucru nu este folclor, ci realitatea care s-a întâmplat ieri, se întâmplă azi şi nimeni nu mai reacţionează. România este astăzi ţara care-i sperie pe români” (Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava).

*

Ahaa, deci asta-i ţara care-i sperie pe români: sexi-vasilica!