Cântecul umbrei: Dinuţei Avram | Dragusanul.ro

Cântecul umbrei: Dinuţei Avram

Dangăt de aramă, luna de pe cer

iarăşi îmi măsoară paşii cu migală,

noaptea se-nfăşoară-n linişti şi mister,

umbra ei albastră cade ireală

ţintuindu-mi paşii pe un drum ciudat

aşternut pe zarea zărilor înfrântă,

*

Am de dus o umbră până-n scăpătat

vitregit de umbra-mi dintr-odată frântă,

ruptă lângă dangăt aspru de aramă,

arsă pe sub paşii lumii care cântă

mistuită-n noaptea care mă destramă.