Cântecul umbrei: Dinuţei Avram
Dangăt de aramă, luna de pe cer
iarăşi îmi măsoară paşii cu migală,
noaptea se-nfăşoară-n linişti şi mister,
umbra ei albastră cade ireală
ţintuindu-mi paşii pe un drum ciudat
aşternut pe zarea zărilor înfrântă,
*
Am de dus o umbră până-n scăpătat
vitregit de umbra-mi dintr-odată frântă,
ruptă lângă dangăt aspru de aramă,
arsă pe sub paşii lumii care cântă
mistuită-n noaptea care mă destramă.