Dragusanul - Blog - Part 1280

Ion Lungu, măturătorul Sucevei!

Ion Lungu: Pe cuvântul meu, dragi suceveni, în câteva ceasuri, găsesc şi oraşul!

Ion Lungu: Pe cuvântul meu, dragi suceveni, în câteva ceasuri, găsesc şi oraşul!

Pentru că înţelepciunea pragmatică a primarului ion lungu ot suceava mă lasă fără cuvinte, nu fac alte comentarii, decât cele grafice, preferând să reproduc integral un articol din Monitorul de Suceava:

*

“La fel ca şi anii trecuţi, şeful municipalităţii sucevene, Ion Lungu, se va implica personal în programul de curăţenie de primăvară, intitulat „Toţi pentru curăţenia oraşului”.

„Voi participa la curăţenie, pentru al zecelea an consecutiv, din dorinţa de a da un semnal de responsabilitate civică, pentru că nu este o ruşine să pui mâna pe mătură să faci curat în oraş sau în faţa blocului”, a declarat Lungu, care spune că şi alţi lideri politici sunt aşteptaţi la măturatul străzilor, dacă binevoiesc, aşa cum au făcut în campania electorală.

„Ne dorim ca până la sărbătorile de Paşti să avem un oraş curat”, a spus primarul, care a precizat că în ultima săptămână, înainte de sfintele sărbători, se va face curăţenie în special în zona unităţilor de cult.

În paralel cu acţiunea de curăţenie se va desfăşura şi o campanie de plantare de arbuşti şi copăcei pe spaţiile verzi din oraş, dar sub directa îndrumare a celor de la Direcţia Domeniului Public.

„Din informaţiile primite, în alţi ani am dat materialul săditor la asociaţii şi în loc să fie plantat, a fost valorificat”, a spus Lungu.

În campania de curăţenie a oraşului vor fi implicate şi asociaţiile de proprietari, iar în unele zone, şi unităţile de învăţământ care doresc să participe cu voluntari”.


Cântec provincial: lui Tiberiu Cosovan

Turnuri de biserici se scufundă-n cer,

iar penelul vremii dezinvolt se joacă,

burgul mă-nfăşoară-n umbre şi mister,

efemer mă strânge ca-ntr-o promoroacă

ruga risipită-n jur de sacerdoţi

imn şi umilire fără de prihană,

ultimul lor cântec fu luat de hoţi,

*

Cumpărându-l, astăzi, l-am făcut icoană,

o să-mi cer, odată, timp pentru-nchinare

să mă caut singur, când zădărnicie

orele mă plouă cu o taină care

vag se desluşeşte, încercând să-mi fie

arderea cenuşii filelor de carte

niciodată arse, veşnic prea departe.


Mărul biblic, salvarea lui Corneliu Popovici?

Corneliu Popovici: Doamna Eva Udrea, chem imediat ascensorul, dar spuneţi-mi ce mi-aţi adus: capul lui Mîrza sau capul lui Flutur?

Corneliu Popovici: Doamna Eva Udrea, chem imediat ascensorul, dar spuneţi-mi ce mi-aţi adus: capul lui Mîrza sau capul lui Flutur?

A fost ţucălarul preferat al lui Gavril Mîrza, dar l-a vândut, pentru favorul de a chema liftul, la porunca Elenei Udrea. Odată chemat liftul, Corneliu Popovici a rămas de izbelişte, cu fotografia Evei sub pernă, dar l-a salvat Gheorghe Flutur, care l-a uns director, după moda pluripartită de scăpa de balastul din partide, prin deversare în fotolii decizionale judeţene. Acum, Popovici se mişcă popular şi muşcă, teatral, din mărul pădureţ, de i se strepezesc dinţii. Nu-i bai, pare să-i placă. Nu mărul, ci şansa de a fi iarăşi ce a fost. Adică nimic.


Proză umoristică: Angelica

Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu

*

Acum vreo cincisprezece ani, într-una din zile, uşa biroului nostru s-a deschis şi, în încăpere, a intrat directorul, împreună cu o tânără foarte drăguţă, îmbrăcată cu gust.

– Bună ziua, tovarăşi!, ne-a salutat el. V-o prezint pe tovarăşa Angelica!…

După ce a dat mâna cu noi, Angelica şi-a pironit ochii în duşumea, prilej, pentru noi, de a o examina cu luare aminte: avea nişte ochi, să-i sorbi, nu altceva! Obrăjorii, doi trandafiri, a căror roşeaţă atinsese şi limitele posterioare ale buzelor. Trupul, o trestie, alintată de vânt. Ce mai, în unanimitate, prin ghionturi şi zâmbete, am votat concluzia finală: e frumoasă foc!

– Tovarăşe Costică, mi-a întrerupt directorii iluziile, plecate undeva, pe derdeluş, cu săniuţa. Tovarăşe Costică, arată-i dumneata celelalte birouri şi magazia de ustensile!

M-am executat eu plăcere (oricare ar fi făcut la fel). Câtă risipă de politeţe am făcut, în acea zi, până la orele 15,30, când i-am urmărit ultimii paşi, umbriţi de pletele-i argintii, dispărând după blocul vecin unităţii!

A doua zi, am început să comentăm între noi.

Gicu a fost de părere că Angelica e prea gingaşă, pentru munca de îngrijitoare, Ionel l-a completat, zicând că unei făpturi atât de fine îi va fi cu neputinţă să bată covoarele, iar Radu   ne-a atras atenţia asupra mâinilor ei, de adevărată pianistă! Ce mai, era clar că noua noastră angajată nu era făcută pentru mă­tură şi pentru cârpe de praf! Concluzia? Noi, bărbaţii, trebuie să fim cavaleri şi s-o ajutăm la muncă!

*

Ce repede au trecut anii! Gicu s-a pensionat, Ionel, la fel, Radu s-a transferat la Timişoara. Ăştia tineri nu vor s-o ajute deloc. Am rămas numai eu. Şi uite că m-a apucat noaptea. Se cunoaşte că am îmbătrânit: înainte, până termina Angelica de băut cafeaua, eu eram gata cu curăţenia! Deh, eram şi eu mai tânăr!…


USL rămâne unit, la Suceava!

Ştefan Alexandru Băişanu: Domnule Nechifor, binele judeţean mă obligă să-ţi rămân alături!

Ştefan Alexandru Băişanu: Domnule Nechifor, binele judeţean mă obligă să-ţi rămân alături!

Preocupaţi doar de binele judeţului Suceava şi al Bucovinei, în general, în trecut, în prezent şi în viitor, liberalii suceveni rămân în USL şi pe baricadele îndrăzneţe, eroice şi epopeice ale şefiilor instituţionale haraşo plătite (mă uit prea mult la Putin, şi de aia!). Ştefan Alexandru Băişanu, proaspăt sfâtuit de expertiza sexi a senatoarei paradisiace Steliana Vasilica Miron, a decis să transforme liberalismul sucevean într-un bastion trainic de apărare a României şi a Europei de agresiunile ţariste ale lui Vladimir Ilici Putin. Europa, fii pe pace, Băişanu şi Vasilica îţi garantează încă un mileniu de pace, prin angajarea plenară a liberalismului bucovinean în binele obştesc şi împotriva agresiunilor asiatice semi-bolşevice, dar mie-n sută tiranice. Trăiască Ştefan Alexandru Băişanu şi Steliana Vasilica Miron, aceşti Conan Liberalul şi Xenia Sexy ai democraţiei liberale europene!

*

Dumneata, cititor ocazional, crezi în cele scrise mai sus? Nici eu…