Dragusanul - Blog - Part 1258

Arderea Cărţilor Bucovinei în paşalâcul Rădăuţi

Rădăuţii de odinioară, striviţi de contemporaneitate

Rădăuţii de odinioară, striviţi de contemporaneitate

*

Frumos oraş bucovinean este cel al “păcii liniştite” (rado-mir), adică Rădăuţii. Păstrează, încă, farmecul orăşelelor austriece, pe jumătate burg, pe jumătate târg galiţian – cum sublinia, în 1904, cu justificat arţag, Nicolae Iorga, iar împletirea aceasta de armonii arhitectonice vestice şi estice încă îi mai conturează identitatea distinctă şi plină de poezie.

*

Încântătorul târg al Rădăuţilor

Încântătorul târg al Rădăuţilor

*

Din nefericire pentru Rădăuţi, mult prea des se transformă târgul în “paşalâcul lui Patak”, adică în feuda primitivă a câte unui imbecil, al cărui nume nu trebuie încărcat cu biografie, pentru că nu o are. Patak, indiferent de epoca în care a trăit, trăieşte sau va trăi, e un nimeni, o pecingine, o pâclă soioasă, de care, mai devreme sau mai târziu, tot se scapă. Şi se uită definitiv.

*

Fascinanta arhitectură veche a Rădăuţilor

Fascinanta arhitectură veche a Rădăuţilor

*

În Rădăuţi şi prin împrejurimile lui s-a format cea mai bună parte a identităţii culturale bucovinene, târgul fiind, prin superba lui multiculturalitate de odinioară, un egal al Cernăuţilor. E drept, Cernăuţii au şi un poet de valoare mondială, pe Paul Celan, dar nici Rădăuţii nu stau rău la acest capitol, deşi habar nu mai are despre ce are.

*

Catedrala legionară a Rădăuţilor

Catedrala legionară a Rădăuţilor

*

Târgul Rădăuţi nu mai ştie nimic nici despre sine, deşi, pe trotuarele lui rablagite, încă mai păşesc vreo 15-20 de cărturari tulburător de frumoşi, toţi rădăuţeni şi aură a vremurilor mari ale Rădăuţilor, cu proiecţii clare în viitorime.

*

Nu am mai fost în paşalâcul Rădăuţilor, de când târgul a redevenit “paşalâcul lui Patak”, dar astăzi, 23 aprilie 2014, de ziua… mondială a cărţii (ştiu eu de ce nu folosesc majusculele), nu am avut de ales, din moment ce Dan Pagis echivalentul rădăuţean al cernăuţeanului Paul Celan, tocmai încerca o întoarcere acasă, în târgul care l-a “zvârlit”, la 11 ani, în lagărele morţii, apoi a izbutit să-l uite, spălându-se pe mâini doar de… curăţenie şi de puritate.

*

Grup si cu Victor

*

O parte a grupului de mesageri ai lui Dan Pagis

O parte a grupului de mesageri ai lui Dan Pagis

*

Cartea lui Dan Pagis, “Poetul cu cerneala secretă”, tradusă în româneşte de poetul Menachem Falek, vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Hebrei şi preşedintele Filialei din Ierusalim, a apărut în ediţie bilingvă, urmând să fie lansată, în prezenţa Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, şi în Israel, la Ierusalim, Tel Aviv şi Haiffa.

*

Menachem Falek, citind, în română şi în hebraică, poeme de Dan Pagis

Menachem Falek, citind, în română şi în hebraică, poeme de Dan Pagis

*

Radu Bercea, autor şi al copertei cărţii lui Dan Pagis, avea de lansat “Galeria Personalităţilor Bucovinene”, deci un depozit de memorie iconografică de care nici o instituţie din paştembelicul Sucevei nu avea nevoie.

*

Radu Bercea, vorbind despre datorie şi memorie

Radu Bercea, vorbind despre datorie şi memorie

*

Constantin Horbovanu, singurul umorist din întreaga istorie spirituală a Bucovinei, lansa cartea “Înţelepciunea umorului”, care, cu încărcătura ei de umor clasic, poate să-l poziţioneze, cândva, printre clasicii umorului.

*

Constantin Horbovanu, pletând pentru umor, în vreme ce Vasile Schipor îi cercetează, cu atenţie, cartea

Constantin Horbovanu, pletând pentru umor, în vreme ce Vasile Schipor îi cercetează, cu atenţie, cartea

*

Ilustrată de Mihai Pânzaru-PIM, care a făcut, cu înţelepciune şi cu umor, şi coperta cărţii lui Constantin Horbovanu, “Înţelepciunea umorului” mi-a prilejuit şi un portret-contur, de care, ca proaspăt pozar, tare mai sunt eu mândru:

*

Portretul-contur al lui Constantin Horbovanu

Portretul-contur al lui Constantin Horbovanu

*

În domeniul acesta, am concurenţi puternici şi deja consacraţi drept artişti fotografi, deşi unul dintre ei (Victor Rusu) este şi poet, şi director al Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, iar celălalta (Tiberiu Cosovan), este şi artist plastic, şi cel mai bun jurnalist de cultură din judeţ, execitându-şi vocaţia la “Monitorul de Suceava” (aţi observat: din omenească invidie artistică, amândurora le-am îmbrâncit numele între paranteze!).

*

Victor Rusu, omul... obiectiv

Victor Rusu, omul… obiectiv

*

Tiberiu Cosovan, celălalt om... obiectiv

Tiberiu Cosovan, celălalt om… obiectiv

*

Fiind eu un om subiectiv până la fală şi egoism crâncen, mă agăţ cu dinţii de ocaziune, şi dă-i cu poza şi pe stradă, şi pe la o terasă cochetă, şi prin pustietatea obştească rădăuţeană, în care nici măcar microfonul de la pupitrul prezidiului… nu are cap:

*

La Rădăuţi, şi microfonul... nu are cap!

La Rădăuţi, şi microfonul… nu are cap!

*

În continuare şi în final, vreau să vă prezint mostre şi monstre de talent fotografic propriu şi personal, cu care m-a înzestrat Centrul Cultural “Bucovina”, care mi-a dat un aparat pe inventar:

*

Tiberiu Cosovan, profil înnegurat

Tiberiu Cosovan, profil zâmbitor înnegurat

*

Victor Rusu, profil de artist fotograf

Victor Rusu, profil de artist fotograf

*

Artistul fotograf Victor Rusu (mi-i director, trebuie să-l vizualizez cât mai mult)

Artistul fotograf Victor Rusu (mi-i director, trebuie să-l vizualizez cât mai mult)

*

Victor Rusu sau... când şeful zâmbeşte, îşi arată colţii

Victor Rusu sau… când şeful zâmbeşte, îşi arată colţii (dacă-i mai are)

*

Domnul director Victor Rusu, pregătindu-şi armele artistice

Domnul director Victor Rusu, pregătindu-şi armele artistice

*

Victor Rusu şi Menachem Falek

Victor Rusu şi Menachem Falek

*

Victor Rusu, Constantin Horbovanu şi chelnerul

Victor Rusu, Constantin Horbovanu şi chelnerul (care scrie un poem de Victor Rusu)

*

Dar, de plătit, "turcul" Radu Bercea plăteşte, pentru că PIM vorbeşte la telefon

Dar, de plătit, “turcul” Radu Bercea plăteşte, pentru că PIM vorbeşte la telefon

*

"Pe bănci de lemn"... Menachem Falek, Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Horbovanu

“Pe bănci de lemn”… Menachem Falek, Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Horbovanu

*

Menachem Falek, căutând instantanee din oraşul profesorului său (la Universitate), Dan Pagis

Poetul Menachem Falek, căutând instantanee din oraşul profesorului său (la Universitate), poetul Dan Pagis

*

În prim-plan, inclusiv la comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, Menachem Falek

În prim-plan, inclusiv la comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, poetul Menachem Falek

*

Umoriştii Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM

Umoriştii Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM

*

Constantin Horbovanu, vorbind despre "Înţelepciunea umorului"

Constantin Horbovanu, vorbind despre “Înţelepciunea umorului”

*

Profil: Constantin Horbovanu

Profil: Constantin Horbovanu

*

Încruntatul Tiberiu Cosovan

Încruntatul Tiberiu Cosovan

*

Aici e aici! Nu există om, artist sau cetăţean, care să nu-l fi văzut pe Tiberiu Cosovan senin, vesel şi luminat de o superbă generozitate umană. Numai aparatul Centrului Cultural “Bucovina”, scăpat pe mâinile mele, iată că a surprins ceea ce nici nu există: încruntarea lui Tiberiu Cosovan!

*

Radu Bercea, ca şi în picturile şi în grafica lui, căutând soarele din fereastră

Radu Bercea, ca şi în picturile şi în grafica lui, căutând soarele din fereastră

*

Poetul Victor Rusu, alt profil artistic

Poetul Victor Rusu, alt profil artistic

*

Lăsând gluma la o parte, a fost frumos la Rădăuţi, în prezenţa prozatoarei şi eseistei Mălina Aniţoaei, a istoricului Daniel Hrenciuc, a cărturarului Vasile Schipor, a poeţilor Ion Filipciuc şi Mihai Mihăilescu-Aniuk, a artistului plastic Dan Bodnar, a operatorilor de televiziuni, a doamnelor şi domnişoarelor pe care încă nu am avut onoarea să le cunosc, şi a colegilor mei, discreţi, dar extrem de eficienţi, Cornel Boicu şi Gheorghe Senciuc.

*

Urmează: minunata Vatra Dornei, Câmpulungul Moldovenesc, Gura Humorului, incredibila Corlata şi, în final, Suceava Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”. Apoi, îl voi conduce pe Menachem Falek la Otopeni, pentru că, în curând (peste câteva luni), i se va naşte nepoata. Mereu i-am luat-o înainte, în domeniul acesta, Darius-Andrei al meu fiind cu şase luni mai mare decât Ben al lui, iar Ioana-Carina, tot cu şase, faţă de nepoata lui Mena, care se va naşte peste vreo cinci luni. Să sperăm că nepoţii noştri se nasc şi vor creşte într-o lume mai bună, prietene!

*

Foto-text de

Ion Drăguşanul


Cântecul desferecării: Danei Gavrilaş

*

Dintotdeauna am tot fost cireş

acoperit de floare şi de stele,

nu s-a-ntâmplat vreodată să dau greş

atunci când am urmat ursirii mele,

Gândeam inflorescenţele-ndelung

apoi le slobozeam spre depărtare

visând într-o plutire să ajung

risipelor târzii desferecare,

iar când pe cer drept semn de mântuire

luminile se duc în leneş scapăr,

adăpostesc în creanga mea subţire

şiragul cosmic. Doar ca să mă apăr.


Cântecul îndungării: Ralucăi Giurcă

*

Ridic o stea şi-nchin de sănătate

apoi o beau cu-o sete ancestrală,

las după mine umbre şi păcate

urmele vieţii-n cruntă încâlceală,

chiar dacă-aş bea luminile la rând

aceiaşi sete vie m-ar răpune,

 *

Ghicesc în stele, umărul meu stâng

iarăşi dă semn târziu că va apune

uitat în galaxii îndepărtate

ruina unui lung alean prelung

ca un ecou de bucium în cetate,

atâta doar. Şi beau, să mă îndung.


Bucovina, în imagini vechi

 

Franz Joseph, la 1880, în Galiţia, călătorind spre Bucovina

Franz Joseph, la 1880, în Galiţia, călătorind spre Bucovina

*

Bucovina, cu o bogată iconografie, pe care am izbutit să o adun, încă nu beneficiază de o colecţie unitară de imagini fotografice, deşi astfel de imagini sunt mai sugestive, pentru cunoaşterea istoriei, decât pagini întregi de tratate de specialitate. Întru argumentare, redau fotografia sfinţirii tunelului Mestecăniş, fotografie care, într-un anume fel, este emblematică pentru Bucovina din vremea integrării ei europene, prin ocupaţie habsburgică:

*

Sinţirea Tunelului Mestecăniş, la Valea Putnei

Sfinţirea Tunelului Mestecăniş, la Valea Putnei

*

Fotografiile cu Bucovina de altădată nu înseamnă proprietatea nimănui, ele constituind un patrimoniu obştesc şi, tocmai de aceea, consider că, dacă le vehiculează cineva, nu numai că nu prejudiciază pe nimeni, ba chiar îşi face, după puteri, datoria faţă de memorie.

*

Încep, deci, să inserez, în ordinea alfabetică a localităţilor din care am imagini, o parte din fotografiile pe care am izbutit să le aflu, cu intenţia declarată de a vi le încredinţa.

*

Augustendorf, lângă Ciudei - Casa Germană

Augustendorf, lângă Ciudei – Casa Germană

*

Ţărani români din Arbore

Ţărani români din Arbore

*

Burdujeni, Strada Mare

Burdujeni, Strada Mare

*

Câmpulung Moldovenesc - panoramă

Câmpulung Moldovenesc – panoramă

*

Câmpulung Moldovenesc

Câmpulung Moldovenesc

*

Stradă câmpulungeană

Stradă câmpulungeană

*

Câmpulung Moldovenesc, Hotelul Comunal

Câmpulung Moldovenesc, Hotelul Comunal

*

Câmpulung Moldovenesc, Parcul Franz Josef

Câmpulung Moldovenesc, Parcul Franz Josef

*

Câmpulung Moldovenesc, Vila Puschlo

Câmpulung Moldovenesc, Vila Puschlo

*

Câmpulung Moldovenesc

Câmpulung Moldovenesc

*

Stăvilar pe Moldova, la Câmpulung

Stăvilar pe Moldova, la Câmpulung

*

Strada Dragoş Vodă din Câmpulung

Strada Dragoş Vodă din Câmpulung

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Casă din Cârlibaba

Casă din Cârlibaba

*

Cârlibaba, panoramă

Cârlibaba, panoramă

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Biserica din Cârlibaba

Biserica din Cârlibaba

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Cârliba, în ilustraţia lui Kubi Wohl

Cârliba, în ilustraţia lui Kubi Wohl

*

Cârlibaba, în vremea Primului Război Mondial

Cârlibaba, în vremea Primului Război Mondial

*

Cârlibaba, în altă carte poştală a lui Kubi Wohl

Cârlibaba, în altă carte poştală a lui Kubi Wohl

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Biserica din Cârlibaba

Biserica din Cârlibaba

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Bistriţa, la Cârlibaba

Bistriţa, la Cârlibaba

*

Cârlibaba

Cârlibaba

*

Cârlibaba Nouă

Cârlibaba Nouă

*

Cârlibaba Veche

Cârlibaba Veche

*

Cernăuţi, panoramă cu Palatul Metropolitan

Cernăuţi, panoramă cu Palatul Metropolitan

*

Cernăuţi, Piaţa

Cernăuţi, Piaţa

*

Cernăuţi, Piaţa

Cernăuţi, Piaţa

*

Cernăuţi, Palatul Mitropolitan

Cernăuţi, Palatul Mitropolitan

*

Cernăuţi

Cernăuţi

*

Cernauti 9

*

Cernauti 12

*

Cernauti 14

*

Cernauti 15

*

Cernauti 16

*

Cernauti 17

*

Cernauti 18

*

Cernauti 19

*

Cernauti 20

*

Cernauti 21

*

Cernauti 23

*

Cernauti 26

*

Cernauti 27

*

Cernauti 28

*

Cernăuţi, Aniversarea Regimentului de Infanterie 41 Prinţul Eugen

Cernăuţi, Aniversarea Regimentului de Infanterie 41 Prinţul Eugen

*

Cernăuţi, Aniversarea Regimentului Prinţul Eugen

Cernăuţi, Aniversarea Regimentului Prinţul Eugen

*

Cernăuţi, gara

Cernăuţi, gara

*

Cernauti Piata

*

Cernăuţi, Piaţa Austria

Cernăuţi, Piaţa Austria

*

Cernăuţi, podul de peste Prut

Cernăuţi, podul de peste Prut

*

Cernauti Ringplatz

*

Cernauti Ringplatz 2

*

Cernăuţi, Templul Evreiesc

Cernăuţi, Templul Evreiesc

*

Cerrnauti Piata Mare

*

1 Cernauti 1

*

1 Cernauti 2

*

1 Cernauti 3

*

1 Cernauti 5

*

Cernăuţi, panoramă

Cernăuţi, panoramă

*

Cernăuţi, cazarma Regimentului de Infanterie 41

Cernăuţi, cazarma Regimentului de Infanterie 41

*

Cernîuţi, Palatul Mitropolitan

Cernăuţi, Palatul Mitropolitan

*

Cernăuţi, Filarmonica

Cernăuţi, Filarmonica

*

Cernăuţi, ostaşi austrieci

Cernăuţi, ostaşi austrieci

*

Cernăuţi, podul dfe peste Prut, distrus de război

Cernăuţi, podul dfe peste Prut, distrus de război

*

Cernăuţi, intrarea în Palatul Mitropolitan

Cernăuţi, intrarea în Palatul Mitropolitan

*

Cernăuţi, ruina reşedinţei Baronului Mustatza

Cernăuţi, ruina reşedinţei Baronului Mustatza

*

Cernăuţi, Templul Evreiesc

Cernăuţi, Templul Evreiesc

*

Coţmani, panoramă

Coţmani, panoramă

*

Dorna Candreni

Dorna Candreni

*

Dorneşti, gara

Dorneşti, gara

*

Fălticeni

Fălticeni

*

Gura Humorului, panoramă

Gura Humorului, panoramă

*

Gura Humorului 2

*

Gura Humorului 3

*

Gura Humorului 4

*

Gura Humorului, Hotelul Comunal

Gura Humorului, Hotelul Comunal

*

Gura Humorului, Primăria

Gura Humorului, Hotelul Comunal

*

Staţiunea climaterică  Gura Humorului

Staţiunea climaterică Gura Humorului

*

Gura Humorului

Gura Humorului

*

1 Gura Humorului 1

*

Hliboca, gara

Hliboca, gara

*

Iacobeni

Iacobeni

*

Iacobeni

Iacobeni

*

Topitoria de la Iacobeni

Topitoria de la Iacobeni

*

Minele de la Iacobeni

Minele de la Iacobeni

*

Biserica de lemn din Iacobeni

Biserica de lemn din Iacobeni

*

Ilişeşti, biserica romano-catolică

Ilişeşti, biserica romano-catolică

*

Gara din Iţcani

Gara din Iţcani

*

 

Mitocu Dragomirnei

Mitocu Dragomirnei

*

Nepolocăuţi, gara

Nepolocăuţi, gara

*

Novoseliţa, trecerea punctului de frontieră

Novoseliţa, trecerea punctului de frontieră

*

Păltinoasa

Păltinoasa

*

Poiana Mikuli

Poiana Mikuli

*

Pojorâta

Pojorâta

*

Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna

*

Rădăuţi

Rădăuţi

*

Stradă în Rădăuţi

Stradă în Rădăuţi

*

Radauti 2

*

Radauti 4

*

Radauti 5

*

Radauti 6

*

Radauti 9

*

Radauti 10

*

Radauti 11

*

Radauti 14

*

Rădăuţi, în 1885

Rădăuţi, în 1885

*

Rădăuţi, Mănăstirea Bogdana

Rădăuţi, Mănăstirea Bogdana

*

Rădăuţi, hipodromul

Rădăuţi, hipodromul

*

Rădăuţi

Rădăuţi

*

1 Radauti 1

*

Rădăuţi

Rădăuţi

*

Rădăuţi, Piaţa Oalelor

Rădăuţi, Piaţa Oalelor

*

1 Radauti Piata Unirii

*

Primăria din Rădăuţi

Primăria din Rădăuţi

*

Rădăuţi, strada Regele Ferdinand

Rădăuţi, strada Regele Ferdinand

*

Sadagura

Sadagura

*

Sadagura

Sadagura

*

Sadagura, în septembrie 1917

Sadagura, în septembrie 1917

*

Sadagura, panoramă

Sadagura, panoramă

*

Sadagura

Sadagura

*

Sadagura

Sadagura

*

Sadagura, Templul Evreiesc

Sadagura, Templul Evreiesc

*

Centrul Siretului

Centrul Siretului

*

Siret 3

*

Siret 4

*

Siret

Siret

*

Siret

Siret

*

Siret, biserica romano-catolică

Siret, biserica romano-catolică

*

Şatră ţigănească, lângă Siret

Şatră ţigănească, lângă Siret

*

Vila Amelia din Siret

Vila Amelia din Siret

*

Vedere din Solca

Vedere din Solca

*

Solca, panoramă

Solca, panoramă

*

Solca, Scaldele Dr. Poras

Solca, Scaldele Dr. Poras

*

Storojineţ

Storojineţ

*

Storojineţ, Gara Flondoreni

Storojineţ, Gara Flondoreni

*

Suceava, Căpitănia

Suceava, Căpitănia

*

Suceava, panoramă

Suceava, panoramă

*

Suceava, Strada Mare

Suceava, Strada Mare

*

Suceava, Primăria lui Franz cavaler Des Loges

Suceava, Primăria lui Franz cavaler Des Loges

*

Suceava

Suceava

*

1 Suceava 1

*

Suceava, biserica Sfântul Dumitru

Suceava, biserica Sfântul Dumitru

*

1 Suceava 3

*

1 Suceava 4

*

1 Suceava 5

*

1 Suceava 6

*

1 Suceava 12

*

Suceava, panoramă

Suceava, panoramă

*

Suceava, strada Regele Ferdinand

Suceava, strada Regele Ferdinand

*

Văşcăuţi

Văşcăuţi

*

Vatra Dornei, Templul Evreiesc

Vatra Dornei, Templul Evreiesc

*

Vatra Dornei, Cazinoul

Vatra Dornei, Cazinoul

*

Vatra Dornei

Vatra Dornei

*

Staţiunea Vatra Dornei

Staţiunea Vatra Dornei

*

1 Vatra Dornei 4

*

1 Vatra Dornei 5

*

1 Vatra Dornei 6

*

1 Vatra Dornei 10

*

1 Vatra Dornei 12

*

Vatra Dornei, panoramă

Vatra Dornei, panoramă

*

1 Vatra Dornei 15

*

1 Vatra Dornei Baile Noi

*

1 Vatra Dornei panorama

*

Vatra Dornei, Piaţa Hurmuzachi

Vatra Dornei, Piaţa Hurmuzachi

*

Vatra Dornei, podul de peste Dorna

Vatra Dornei, podul de peste Dorna

*

Vijniţa

Vijniţa

*

Gara din Vijniţa

Gara din Vijniţa

*

Vijniţa, panoramă

Vijniţa, panoramă


Crimele voievodale – lunecarea în preistorie

Osteni moldoveni 1

*

Doar ipocrizia patriotardă îl poate determina pe un român moldovean, cât de cât conştient de sine, să fie mândru de trecutul neamului său de după Muşatini. Pentru că, imediat după moartea lui Petru Rareş şi după uciderea tuturor nepoţilor lui Ştefan cel Mare, noi nu mai avem istorie, chiar dacă tot vehiculăm numele unor aventurieri nenorociţi, puşi pe căpătuială, care ne-au transformat ţara, cu o inimaginabilă ritmicitate, într-o jalnică pustietate. O succesiune de tiranii străine, slujite de mercenari străini, vânturate ca pleava de jocurile de interese în zonă, ne ţin loc de istorie, devin pâcla trasă peste imaginea generaţiilor de străbuni, ascunse prin munţi şi prin păduri, dar găsite şi prădate de oşti de pradă străine chiar şi acolo, în preistoria pe care noi am tot fost condamnaţi să o tot reluăm, tot mai fără de repere şi fără de statornicie, tot mai fără de orizont. Tocmai de aceea, de-a lungul vremilor osificate, care ne ţin loc de istorie, întâlnim mărturii zguduitoare, precum cea a lui Paul de Alep, referitoare la ritualurile pascale ale moldovenilor, în anul 1653, pe care doar poporul nu le respectă: „Cât despre oamenii ţării, ei nici nu postesc, nici nu se roagă, nu au nici un fel de religie; sunt creştini doar cu numele. Preoţii lor sunt cei dintâi care-şi încep ziua la crâşmă. E ceea ce am văzut în ţara Moldovei”[1].

*Osteni moldoveni 2

Trecutul trebuie, fără îndoială, cunoscut, dar nu pentru a ne făli cu el, ci pentru descâlcirea minţilor, atunci când avem de optat pentru viitor. Trecutul trebuie cunoscut doar pentru a refuza, astăzi, lipsa de solidaritate, ca expresie a unei conştiinţe obşteşti, care, la noi, din păcate, nu a existat niciodată, dincoace de Muşatini. Şi nici nu există, încă.

*

Revenind la hronicul cumplitei noastre înstrăinări (destinul mioritic al resemnării istorice), vom vedea că în statalitatea moldavă domină, mereu şi mereu, intriga, dezbinarea şi crima, pe fondul acesta conflictual săvârşindu-se veşnica noastră izgonire din viitor.

Ecaterian Cerkeza

Ecaterian Cerkeza

*

Conflictul pentru putere dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, naş şi… fin, este tipologic pentru tradiţionala şi neostenita luptă românească pentru putere, în care nimic nu mai contează, în care orice crimă îşi află justificarea, iar descrierea acestui conflict a fost făcută, în deplină cunoştinţă de cauză, ca martoro ocular, de către Paul de Alep, însoţitorul Patriarhului de Damasc, Macarie, în două călătorii în Moldova:

*

„Vasile Vodă fusese naşul marelui logofăt (Gheorghe Ştefan) şi doamna îi fusese naşă; îl iubea nespus de mult şi nu-i ascundea nici una din tainele sale, căci îi era foarte apropiat. Odată, l-a trimis la Rakoczi, craiul maghiarilor ca sol, el s-a dus şi a uneltit, împreună cu acesta, pentru a înlătura pe Vasile din scaun, sub cuvânt că domnul ar fi trimis un sol la turci, pentru a le oferi bani, ca să numească pe fratele său crai al maghiarilor; şi l-a făcut pe Rakoczi să creadă. De asemenea, domnul îl trimisese în solie la voievodul Matei, al Ţării Româneşti, şi Gheorghe Ştefan l-a minţit în acelaşi chip, spunând că el trimisese la turci, să-l răstoarne, pentru a lua scaunul Ţării Româneşti pentru fiul său, voievodul Ştefăniţă. Acela l-a crezut, de asemenea.

*

Muntenii au scris craiului ungurilor şi ei s-au înţeles cu logofătul Gheorghe Ştefan ca acesta să ajungă domn al Moldovei, cu sprijinul lor şi cu ajutorul oştirilor lor. El nu a încetat să trimită răvaşe şi să uneltească, până ce a câştigat pe boierii din Moldova, datorită urii clocotitoare pe care o nutreau împotriva lui Vasile, a boierilor lui şi, mai ales, împotriva neamului lui grecesc; în plus, pentru că domnul avea un nepot, care stricase patru mii de fete, iar când părinţii lor se plângeau împotriva acestuia, nu puteau să-l dovedească vinovat, pentru că el pătrundea, pe neaşteptate, noaptea, prin case, lua fetele cu sila şi altele la fel.

Gheorghe Ştefan

Gheorghe Ştefan

*

Timp de trei ani, Gheorghe Ştefan a folosit numai vicleşuguri tainice, pentru a-şi atinge ţelul, prin uneltiri, chiar şi la Istanbul, iar turcilor le-a plăcut aceasta.

*

Apoi, Vasile l-a chemat pe Gheorghe Ştefan şi i-a dat zece mii de dinari, ca să-i pună în siguranţă. S-a folosit de şiretlicuri şi şi-a trimis soţia în satul lui, Bogdana; după aceea, într-o zi anumită, i-a arătat domnului că ea este bolnavă, dar era un vicleşug. Atunci, domnul i-a dat voie să se ducă la ea. După ce îşi bătuse astfel joc de domn, el slobozise pe faimoşii seimeni, ostaşi viteji, care erau în slujba domnului, de ani de zile, şi al căror corp era alcătuit din greci, sârbi, bulgari şi alţii. Pentru ca să scape de ei, folosise vicleşugul, spunând domnului: „Nu ai duşmani, de ce să faci toate aceste cheltuieli?”.

*

În fiece sâmbătă, dimineaţa, din post (Postul Paştelui anului 1653), el slobozea un număr oarecare de steaguri de seimeni, până le-a dat drumul tuturor. Vicleşugul său a izbutit pe de-a-ntregul, căci oastea ţării a trădat pe domn.

*

Vasile Lupu, Doamna Todosca şi familia lor grecească

Vasile Lupu, Doamna Todosca şi familia lor grecească

*

Vasile Lupu a ieşit din Iaşi, în Joia Mare, şi dacă nu şi-ar fi trimis nepotul (paharnicul Ştefăniţă), cu oastea, să strice un pod mare, care era în calea duşmanilor săi, aceştia l-ar fi prins în oraş. Într-adevăr, au întârziat două zile, ca să dreagă podul. El a plecat, dar ei nu l-au ajuns.

*Osteni Moldoveni 6

Îndată după plecarea leului (adică a domnului), groaza şi înfiorarea au cuprins populaţia oraşului, căci locuitorii ţării s-au schimbat toţi, în tâlhari răzvrătiţi. Toţi negustorii şi orăşenii s-au adunat şi şi-au dus lucrurile în mănăstiri; s-au întărit acolo, făcând baricade de trăsuri, în jurul fiecărei mănăstiri. O mare spaimă domnea printre ei şi noi o împărtăşeam, căci, în toată viaţa noastră, nu fusesem martori la astfel de întâmplări”[2].

*

În ziua de Florii, deci în 2 aprilie 1653, Gheorghe Ştefan a intrat în Iaşi, iar boierii i s-au închinat. Paul de Alep îl însoţea pe Patriarh, la biserica Sfântul Nicolae, pentru a săvârşi slujba Învierii. Apoi, sărbătorile religioase au fost abandonate, pentru că începea războiul cu cazacii, care aveau să-l alunge pe noul domn în Transilvania. „Apoi, cazacii s-au împrăştiat prin munţi şi păduri şi au prădat pe locuitorii ţării, care fugiseră. Au despuiat chiar şi pe femeile acestora, au prădat bisericile şi mănăstirile, pentru că acolo îşi căutaseră scăparea”[3].

Bohdan Khmelnitsky

Bohdan Khmelnitsky

*

Vasile Lupu s-a întors, de la Cameniţa, unde fugise, abia în 28 aprilie, dar, în zilele de până la Rusalii, ciocnirile cu oştile lui Gheorghe Ştefan au fost dese şi pline de cruzime, soldându-se, în final, cu o înfrângere a cazacilor şi cu fuga lui Vasile Lupu, „înaintea joii Înălţării”[4], sfârşitul definitiv al domniei lui Vasile Lupu petrecându-se la începutul lunii iulie 1653 („Înfrângerea a avut loc miercuri, 6 iulie, la amiază”[5], la Târgu Frumos), când Vasile Lupu fuge şi se stabileşte în căzăcime, lăsându-şi familia în Cetatea Sucevei, apărată de cazacii lui Timuş Chmelnicki.

*

„Nenorociţii de negustori şi ceilalţi oşteni greci şi cazaci o luaseră la fugă, acolo unde nu au găsit adăpost şi unde şi-au întâlnit duşmanii. Vederea li se întunecase şi ei se aruncaseră într-o câmpie de grâu, care, în această ţară, întrece, de obicei, în înălţime, statura unui om. Picioarele cailor s-au împotmolit, iar duşmanii lor, ajungându-i din urmă, i-au măcelărit, cu lovituri de săbii şi de lănci…

*

Hatmanul, fratele domnului, care era în vârstă, s-a împotmolit, cu calul său, ca şi ceilalţi, în ogorul cultivat. Atunci, duşmanii lui, ungurii, l-au ajuns şi l-au rănit, şi, când i s-a prăbuşit calul la pământ, ei l-au luat în prinsoare şi l-au trimis în ţara lor”[6].

*

Bohtan Khmelnitskz, cucerind un oraş galiţian

Bohdan Khmelnitsky, cucerind un oraş galiţian

Asediul Cetăţii Suceava a început „în dimineaţa zilei de luni a postului Maicii Domnului”[7], Timuş murind, lovit de o ghiulea, în 15 septembrie 1653, după ce „dărâmase mănăstirea armenească şi ucisese pe vartabed, pe preoţi, pe călugări şi pe toţi armenii care se adăpostiseră acolo”[8], doar ca să le confişte averile, predarea cetăţii făcându-se în 6 octombrie.

Oşteni moldoveni

Oşteni moldoveni

*

După Gheorghe Ştefan (mazilit, cu o săptămână înainte de Paştele anului 1657), a urcat pe tronul Moldovei un negustor, pe care Vasile Lupu îl promovase în dregătorii moldoveneşti, „fiind de un neam cu dânsul, arbănaş”, Ghica Vodă, care fiind capuchehaie la Istanbul, „cum s-a prilejit (când Gheorghe Ştefan a refuzat să meargă la Poartă, pentru „sărutarea poalei împărăteşti”), a ieşit la domnie”. În primul an de domnie, Ghica Vodă „bătrânul” a tot încercat să-l prindă pe Gheorghe Ştefan şi să-l dea pe mâna turcilor, dar, cum nu a izbutit, s-a mulţumit, în cele din urmă, s-a mulţumit să-i dea robi tătarilor pe oştenii moldoveni, care slujiseră în oastea fostului voievod, „care faptă necreştinească nimeni nu o laudă”, apoi, ajungând la Iaşi, „a mai omorât pe nişte vornicei ai lui Ştefan Vodă, fără nici o vină, numai că au fost slugi”. „Şi, cu aceste fapte, a ieşit Ghica Vodă vărsător de sânge, la vârsta bătrâneţilor, ce era”.

*

Au urmat vremuri sângeroase, cu o campanie în Ardeal şi cu numeroase bătălii şi „harţuri” prin Moldova, cu schimbare de tronuri (în Moldova, Constantin Vodă  sau „afurisitul, numit Constantin Cârnul” – cum îl numea Evlia Celebi[9], iar în Muntenia, Ghica Vodă), dar şi cu o concluzie tulburătoare a polcovnicului cazac Hanenko: „O, Doamne, cum n-ai dat toate unor neamuri? La noi, la cazaci, de ai fi dat aceste locuri, cine ar putea să intre în ţara noastră?”.

Gheorghe Duca Vodă

Gheorghe Duca Vodă

*

Pus, pe neaşteptate, domn în Moldova, fiul lui Vasile Lupu, Ştefăniţă („Atunci, vreo zece mii de ghiauri, albi ca zăpada, l-au aşezat la domnie pe Ştefan cel Tânăr, ducându-l la Curte”, spune Celebi[10]), s-a dovedit a fi un domn slab până la nevolnicie, care a şi fost alungat, curând, din Iaşi, de oştile ardeleneşti ale lui Constantin Vodă Cârnul, cel care îl alungase pe Ghica Vodă din Muntenia, apoi se bejenise prin Ardeal. Sprijinit de tătari, Ştefăniţă Vodă revine în Iaşi, în zilele în care tatăl său murea, la Istanbul, în închisoare, dar se comportă ca o marionetă „nevolnică” a turcilor, care au de dus, prin Moldova, prin Ardeal şi prin Ucraina, propriile lor bătălii, în care avea să cadă, răpus de o boală ciudată, şi Ştefăniţă Vodă, fiul lui Vasile Lupu.

*

Tronul vacant a fost ocupat, ca urmare a unei solii boiereşti, de vornicul Eustratie Dabija. „Dabija Vodă, aici, în ţară, domnind cu pace şi cu domnie aşezată, cu ţară întemeiată, era om bun şi blând, fără nici o răutate. Şi, neîmplinind bine 4 ani ai domniei lui, fiind şi om bătrân, a plătit şi el datoria cea de obşte, de-a murit”, în scaunul domnesc urcând, pentru doar şase luni, Duca Vodă cel Bătrân, apoi Iliaş Vodă, feciorul lui Alexandru Vodă, timp de trei ani, apoi, iarăşi, Duca Vodă, într-o a doua domnie, care a ţinut tot trei ani, până la revolta boierilor împotriva promovării de dregători greci, când Duca Vodă fuge la Istambul:

*

„Venind Duca Vodă cu a doua domnie în ţară, se arăta-se la fire mai aspru, decât cum era în domnia dintâi… Iar în al treilea an al domniei lui, la vleato 7180, ridicatu-s-au Hânceştii, cu toţi orheienii şi lăpuşnenii, cu oaste asupra lui, pentru urâciunea grecilor, pe care îi adusese, prea mulţi, de la Ţarigrad. Şi, mai ales, pentru Cupareşti (famila Ruset), ce era aici, în ţară. Deci, venind Hâncul şi cu Durac serdariul, aici, în Iaşi, cu toate oştile, strigau să prinză pe greci, să-i omoare. Fugit-a toată boierimea, care încotro a putut. Iar Duca Vodă, văzând că s-a ridicat atâta ţară asupra lui, a ieşit din curtea domnească, cu toată casa lui, şi-a purces, în jos, spre iaz. Iar Hânceştii au intrat în curte şi prin casele boiereşti şi negustoreşti, prin târg, strigând şi jefuind. Şi, prinzându-i pe greci, pe câţi i-au găsit, pe toţi i-au omorât.

Oşteni moldoveni

Oşteni moldoveni

*

Duca Vodă a trecut, deodată, peste Dunăre, şi cu o seamă de boieri, iar o seamă trecuseră în Ţara Muntenească. Şi isprăvindu-şi Duca Vodă, de la Poartă, şi-a luat tătari, câţi i-au trebuit, de i-a trimis, cu Alexandru Buhuş, ce era, pe acea vreme, serdar, de-au lovit prin oastea Hânceştilor, la Iepureni, şi i-au bătut pe Hânceşti, şi i-au împrăştiat.

*

Iar tătarii, după ce au bătut pe Hânceşti, pe mulţi oameni au robit, dintr-acele ţinuturi, şi pe mulţi, dintre căpetenii, căpitani, hotnogi, prinzându-i, i-au spânzurat, şi pe unii i-au înţepat.

*

Duca Vodă, după ce s-a întors de peste Dunăre, iarna era mare, atunci. Hânceştii, atunci, nu ştim, n-au vrut sau n-au îndrăznit să-i facă vreun rău domnului. Ci pentru doi, trei vinovaţi, au pierit mulţi nevinovaţi, şi s-au potolit toţi. Numai numele Hânceştilor a rămas în pomenirea oamenilor, de atunci, până astăzi”.

*

Cam aşa arăta, în fond, istoria Moldovei, de care suntem atât de mândri. Stăpâneau străinii şi îi udau brazdele cu sânge mai mult moldovenii, sătenii plecând, generaţie, după generaţie, în robie, pe meleaguri aspre şi străine. Iar istoria îi tot ignoră pe acei „mulţi oameni”, pe care i-ar robit prădalnicii, devenind, în cele din urmă, un hronic sângeros al neputinţei, care să ne ţină loc de istorie.

*

Din când în când, pe aceste locuri văduvite de istorie, speranţa născocea miracole, pentru că acesta şi este rolul speranţei, acela de a da mulţimii putere de viaţă:

Oşteni moldoveni

Oşteni moldoveni

*

„Într-acest an, făcutu-s-a şi o minune mare, arătare la Hotin, într-o mănăstioară mică, ce este sub cetate. A lăcrimat icoana Maicii Precistei, când se răsturnau lacrimile pe chipul icoanei, de le vedeau toţi oamenii. Şi picau într-o tipsie, ce era pusă sub icoană, de era de mirare a privi arătarea şi semnul ca acela, care a fost adevărat semn de pieire a mulţi creştini, în Ţara Leşească, şi începutul durerii şi stricării ţării noastre.

*

Că, de atunci, din an, în an, tot rău şi amar pe creştini şi pustii au rămas locurile pe acolo”.

*

Începuse un nou război turco-polon, în care avea să strălucească viteazul Jan Sobiecki, un război soldat cu mazilirea lui Duca Vodă, şi cu pustiirea ţării Moldovei, peste care a fost căftănit clucerul Ştefan Petriceico, care avea să treacă de partea polonilor, la asediul polonilor asupra Hotinului, urmând să „vedeţi la câtă strângere şi robie a dus ţara, cu faptele lui”, în textele cu mărturii ale vremurilor, din capitolele următoare, cele referitoare doarla Bucovina, sub distrugătoarea povară a istoriei (postate, deja, pe acest site).

*

Asediul Hotinului

Asediul Hotinului

*



[1] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, pp. 56-60

[2] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, pp. 75-77

[3] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 83

[4] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 88

[5] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 92

[6] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, pp. 93, 94

[7] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 96

[8] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 99

[9] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 342

[10] ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976, p. 343