Nazareth sau Bucovina Rock Castle?

Trupa NAZARETH, cea care va cânta, la Suceava, în 23 august 2014, începând cu ora 23,30

Festivalul Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE se află abia la a patra ediţie. Are, deci, la temelie, doar trei ediţii anterioare, dar este, începând cu a doua ediţie, un festival important în Europa Estică, dovadă că, datorită domnilor Constantin-Emil Ursu şi Cătălin Nechifor, o trupă-legendă, precum NAZARET, va cânta la Suceava, dar fără să depăşim bugetul din anul 2013 sau din 2012 (în prima ediţie, experimentală, am avut un buget nesemnificativ, de festival folk, exact jumătate din bugetul fiecărui an, din cei care au urmat).

Festivalul acesta, manifestare culturală de anvergură a Consiliului Judeţean Suceava, sprijinită total şi necondiţionat de preşedinţii Gheorghe Flutur şi, respectiv, Ioan Cătălin Nechifor, înseamnă, pentru mine, pentru Emil Ursu şi pentru fiul meu, Andi, în fiecare an, o crâncenă şi epuizantă bătălie, pe care, de fiecare dată, o câştigăm. Apoi ne întoarcem în sărăcia noastră de toate zilele, decişi să renunţăm definitiv la ediţia care va urma. Şi nu renunţăm.

Nu renunţăm, pentru că ne bucură dumnezeieşte bucuria celor care se adună, în fiecare august, în şanţul de apărare al Cetăţii Sucevei, o bucurie care s-a transformat în stigmat peste sufletele noastre. E drept că ne şi doare, ne şi revoltă suficienţii pseudoelitişti, care vin doar într-o singură noapte, ca să asculte doar o singură trupă. Semidocţii ăia au impresia că sunt elevaţi şi că, plătind doar 7 lei, şi-au făcut datoria şi faţă de cultură, şi faţă de Festivalul Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE şi faţă de splendida evoluţie a rock-ului românesc de astăzi.

Aud că, din ţară, din judeţ şi din urbe, buluc de prostime elitistă se va năpusti, doar sâmbătă, 23 august 2014, peste concertul NAZARETH. Atât, numai la NAZARETH, căci urechiuşele lor, soioase de parvenitism culturos, fac toxi-infecţie intelectuală la muzica de super-calitate, dar fără etichetă-legendă. Aş putea condiţiona intrarea în şanţ, în ultima seară de festival, de prezentarea biletelor de intrare şi pentru serile anterioare, motivând că vreau să evit buluceala periculoasă. Numai că eu nu am obiceiul să mint, aşa că le spun direct, ălora, că tare mi-i greaţă de ei.

Cu ce drept?

*Ion Drăguşanul

BUCOVINA ROCK CASTLE No Comments Jun 10

Paloşul lui Skanderbeg şi teatrul din Suceava

Paloşul lui Skanderbeg

Un comentariu al lui Nelu Marcean, despre cei care “au idei, dar nu se implică” în realizarea unui teatru profesionist la Suceava, mi-a amintit, brusc şi instantaneu (sic!), o anecdotă despre Gheorghi Skanderbeg, eroul albanezilor. Probabil că o ştiţi şi că vă amintiţi cum sultanul, înfrânt mereu în lupte, l-a recunoscut pe Skanderbeg conducător al vitejilor albanezi, cerându-i să pecetluiască înţelegerea cu un dar: paloşul lui Skanderbeg.

Eroul, amuzat de misticismul sultanului, care dăduse crezare zvonurilor că victoriile albanezilor asupra turcilor se datorează paloşului miraculos al lui Skanderbeg, a înmânat paloşul solului, apoi i-a zis:

– Paşă, spune sultanului că paloşul, fără braţele acestea, nu face nici cât o nuia!…

La fel se întâmplă şi cu ideile mele: nu mişcă firul ierbii din loc, dacă nu sunt însoţite şi de capul viu, care adăposteşte mintea ce le-a zămislit. Tu îţi închipui, Nelule, că ăştia chiar vor să facă teatru? Poate că doar unul precum Casa de Cultură a Studenţilor din Suceava, care nu are decât organigramă, deci nişte plasări de învârtiţi în scaune straşnic bugetate, dar nu şi sediu.

Bineînţeles că sediul viitorului teatru va fi în clădirea “Modern” a Centrului Cultural “Bucovina” şi că se va înscămoşa ceva cu iz de teatru. De noi, cei cu idei, nu-i nevoie la punerea în practică a ideilor. Suntem zvârliţi, cât colo, în leafa lunară a supravieţuirii. Şi, uite-aşa, ne alegem cu o nouă butaforie, în existenţa noastră comunitară la fel de butaforică.

Jurnalism No Comments Jun 10

Cântec păgân: pentru Carmen Marcean

Când vin cobzarii şi se duc apoi

ademeniţi de zările târzii,

rămâne numai cântecul în noi

mustind de îngeri calmi, dar străvezii

eternităţi cu îngeri să ne mintă

numai atâta timp cât e nevoie,

Mimând cobzarii trecători, ce cântă

aleanul efemer de bunăvoie,

rămâi deci tu, şi eu, şi fiecare,

cu umbrele ce în fereşti îngână

ecoul viu al cântecului, care

apoi se face seară; şi ne-amână

nimicitoare cosmica lui mână.

Poezie de ion dragusanul No Comments Jun 10

Cântec de lume: Mihaelei Cătălina Cojocaru (Londra)

Mă copleşesc, în fuga lor nebună,

iar caii iluzorii, vânturateci,

hei!, le tot strig, când cobza dintr-o strună

a despletit şirag de cai sălbateci,

e timpul să am timp şi să mă bucur

lângă copacii copleşiţi de rod,

am să vă-adun, să vă atârn în ciucur

Căci cerul, în destinul lui schilod,

a asmuţit doar trecerea spre mine,

turbată vietate şi rapace,

adânc să muşte vremea care vine,

lărmuitoare-i vremea ce mă tace!,

iar caii se opresc şi mă ascultă

nervos zvâcnind din cosmice copite,

am iarăşi vreme, însă nu prea multă,

Ca să înfig în cerul larg cuţite,

om să mă simt şi sângele să-mi crească

jinduitor în soare şi în stele

ori în sclipirea mult prea pământească

ce-mi dă contur în cântecele mele;

apoi, când noaptea va sosi cu bine,

ruguri aprinse-n cer au să vestească

un ultim cal, ce s-a desprins din mine.

Poezie de ion dragusanul No Comments Jun 9

Măcar nu vom datora nimic nimănui!

Proaspăt aruncaţi în calvarul culturii

Am ascultat, scriind, timp de ore întregi, “Digital Waves“, albumul de debut al trupei TOY MACHINES. De la capăt la capăt, şi iar, şi iar, şi iar…

Şi înţeleg că noi, părinţii băieţilor din trupă, facem mult prea puţin pentru ei, deşi le oferim totul. Tot ce avem, adică puţinul nostru.

Ascultând şi câteva înregistrări de spectacole recente, l-am auzit pe Andi accentuând, cu mândrie, după prezentarea colegilor şi prietenilor lui: “Suntem moldoveni, suntem din Suceava (se aud aclamaţii)… Nu mă aşteptam la reacţia asta, dar e bine!“.

Şi în 6 iulie 2014, la Bucureşti, pe scena Festivalului Internaţional “Rock în Parc“, sunt sigur că Andi iar va răspica: “Suntem moldoveni, suntem din Suceava!“…

Dar Suceava, şi ca judeţ, şi ca târg al lui cremene lungu, nu le-a oferit, niciodată, nimic, nici măcar mulţumirile socializante pentru câte au făcut ei, băieţii de la Toy Machines, pentru Suceava. De ce nu caut eu, care am o oarece notorietate, sponsorizări pentru editarea albumului sau pentru participarea la festivalurile la care au îndreptăţirea artistică să participe, dar nu ne permitem? Pentru că şi eu, şi Toy Machines nu cerşim, nouă trebuie să ni se cuvină. Şi ce dacă, şi când ni se cuvine, nu ne oferă nimeni nimic?

Strângând cureaua, noi, părinţii Teişanu, Parascan, Ciornea şi Drăguşanul, le suntem şi biată baştină, şi sigurul sprijin, în calvarul culturii, în care i-au îmbrâncit sufletele. Nu-i nimic, puilor! Îndurăm şi răzbim! Poate că e mai bine aşa. Măcar nu vom datora nimic nimănui!

Măcar nu vom datora nimic nimănui!

Rubrica lui Andi No Comments Jun 8