Cântec păgân: pentru Carmen Marcean

*

Când vin cobzarii şi se duc apoi

ademeniţi de zările târzii,

rămâne numai cântecul în noi

mustind de îngeri calmi, dar străvezii

eternităţi cu îngeri să ne mintă

numai atâta timp cât e nevoie,

*

Mimând cobzarii trecători, ce cântă

aleanul efemer de bunăvoie,

rămâi deci tu, şi eu, şi fiecare,

cu umbrele ce în fereşti îngână

ecoul viu al cântecului, care

apoi se face seară; şi ne-amână

nimicitoare cosmica lui mână.