Mihaela Beldiman, promovând incompetenţa

Doamna Mihaela Beldiman, cadristul-şef al C. J. Suceava

În marea majoritate a instituţiilor Consiliului Judeţean Suceava, promovarea competenţei incompetenţilor nu o fac preşedinţii care se succed în scaune, ci inteligenta cadrist-şef, doamna Mihaela Beldiman. Domnia sa gândeşte regulamentele tip “portret robot” pentru posturi de conducere şi pentru noi angajări, iar preşedinţii Flutur şi, respectiv, Nechifor habar nu au avut şi nici nu au câţi cheremişti s-au înşurubat, pe mâna cadristei, în sistem, în locul unor creatori, care mor de foame în anonimat.

În cultură, de pildă – domeniul care mă sufocă, ştabii, decişi prin concursuri portret-robot, trebuie să poarte, conform regulamentelor de concurs, stabilite de doamna cadrist, orice număr la încălţări, cu excepţia numărului 42 (doar eu îl port, iar eu nu am voie, cică, să concurez la nimic, pentru că s-ar supăra… şefii), să fie netoţi de-a binelea (altminteri, proştii slugarnici din comisiile de examinare s-ar face de tot râsul), să priceapă că Goethe este o celebră marcă de încălţări, iar Haine – una de îmbrăcăminte, şi să fie limbatici cu şefii şi ţâfnoşi cu iobagii creaţiei, care li se dau lor la cherem. De aia le-am zis, mai sus, cheremişti.

Doamna Beldiman este însăşi Legea, care face temenele în faţa ei de te cruceşti. Prelungeşte interimate la nesfârşit, precum “spune legea”, sau le întrerupe brusc, precum “spune legea”, care ba-i albă, ba-i neagră, după amocul doamnei Beldiman. Într-un an de zile, n-a avut de ce organiza concursuri de ocupare a posturilor de directori ai Centrului Cultural “Bucovina” şi nici nu o va face prea curând, pentru că, în afară de Şeherezada, nu se prea găsesc obedienţi suficient de habarnişti, pe care să-i prefere sistemul Beldiman. Când se vor găsi, pac la examen, cu Sârghe (halal reprezentant cultural al Preşedintelui!) în moţ şi cu un alt habarnist, dar de la Iaşi, în comisie, başca alte câteva umpluturi de găluşte politruce.

Ceea ce nu pricepe domnul Ioan Cătălin Nechifor (Beldiman nu are dotarea necesară) este faptul că, atunci când este condusă de incompetenţi, cultura nu toacă doar bani, ci, şi mai grav!, cultură! La jumătate de mandat, ar trebui să observe domnul Nechifor cât amar de cultură s-a tocat şi împrăştiat, precum colbul pustiei, pe apa sâmbetei Mihaelei Beldiman.

Jurnalism No Comments Jun 11

Materialul 1200: Nazareth sau Bucovina Rock Castle?

Abia acum am băgat de seamă că materialul anterior, “Nazareth sau Bucovina Rock Castle?“, este al 1.200-lea de pe acest site, în care se poate găsi orice: cărţi publicate, cărţi în lucru, jurnalism, studii, iconografie veche, muzică rock, caricatură, epigrame, artă plastică, foto-glume, satire, folclor, istorie, atitudine etc.

Din punctul meu de vedere, deja am împlinit 1.200 de ani (spre disperarea unora, spre încântarea altora), rămânându-mi nescrise, încă, jumătate dintre cărţi (am publicat doar 87). Din punctul de vedere al analizelor Google, am între 250 şi 1.020 de cititori pe zi, 110 cititori care îmi citesc articolele zilnic, ceilalţi, de câte două-trei ori pe săptămână. Ca cititori distincţi, am, în fiecare lună peste 30.000. Aria de acoperire este, bineînţeles, planetară şi pe tot atât de diversă (de la iubitori de arte, până la universitari sau slujitori ai bisericilor). Ceea ce nu-i deloc rău, după doar un an şi exact o săptămână, de la deschiderea acestui site (12 mai 2013).

Nu-mi transmiteţi urări (prietenilor mă adresez), pentru că mai am încă atâtea şi atâtea de făcut!

Jurnalism No Comments Jun 11

Nazareth sau Bucovina Rock Castle?

Trupa NAZARETH, cea care va cânta, la Suceava, în 23 august 2014, începând cu ora 23,30

Festivalul Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE se află abia la a patra ediţie. Are, deci, la temelie, doar trei ediţii anterioare, dar este, începând cu a doua ediţie, un festival important în Europa Estică, dovadă că, datorită domnilor Constantin-Emil Ursu şi Cătălin Nechifor, o trupă-legendă, precum NAZARET, va cânta la Suceava, dar fără să depăşim bugetul din anul 2013 sau din 2012 (în prima ediţie, experimentală, am avut un buget nesemnificativ, de festival folk, exact jumătate din bugetul fiecărui an, din cei care au urmat).

Festivalul acesta, manifestare culturală de anvergură a Consiliului Judeţean Suceava, sprijinită total şi necondiţionat de preşedinţii Gheorghe Flutur şi, respectiv, Ioan Cătălin Nechifor, înseamnă, pentru mine, pentru Emil Ursu şi pentru fiul meu, Andi, în fiecare an, o crâncenă şi epuizantă bătălie, pe care, de fiecare dată, o câştigăm. Apoi ne întoarcem în sărăcia noastră de toate zilele, decişi să renunţăm definitiv la ediţia care va urma. Şi nu renunţăm.

Nu renunţăm, pentru că ne bucură dumnezeieşte bucuria celor care se adună, în fiecare august, în şanţul de apărare al Cetăţii Sucevei, o bucurie care s-a transformat în stigmat peste sufletele noastre. E drept că ne şi doare, ne şi revoltă suficienţii pseudoelitişti, care vin doar într-o singură noapte, ca să asculte doar o singură trupă. Semidocţii ăia au impresia că sunt elevaţi şi că, plătind doar 7 lei, şi-au făcut datoria şi faţă de cultură, şi faţă de Festivalul Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE şi faţă de splendida evoluţie a rock-ului românesc de astăzi.

Aud că, din ţară, din judeţ şi din urbe, buluc de prostime elitistă se va năpusti, doar sâmbătă, 23 august 2014, peste concertul NAZARETH. Atât, numai la NAZARETH, căci urechiuşele lor, soioase de parvenitism culturos, fac toxi-infecţie intelectuală la muzica de super-calitate, dar fără etichetă-legendă. Aş putea condiţiona intrarea în şanţ, în ultima seară de festival, de prezentarea biletelor de intrare şi pentru serile anterioare, motivând că vreau să evit buluceala periculoasă. Numai că eu nu am obiceiul să mint, aşa că le spun direct, ălora, că tare mi-i greaţă de ei.

Cu ce drept?

*Ion Drăguşanul

BUCOVINA ROCK CASTLE No Comments Jun 10

Paloşul lui Skanderbeg şi teatrul din Suceava

Paloşul lui Skanderbeg

Un comentariu al lui Nelu Marcean, despre cei care “au idei, dar nu se implică” în realizarea unui teatru profesionist la Suceava, mi-a amintit, brusc şi instantaneu (sic!), o anecdotă despre Gheorghi Skanderbeg, eroul albanezilor. Probabil că o ştiţi şi că vă amintiţi cum sultanul, înfrânt mereu în lupte, l-a recunoscut pe Skanderbeg conducător al vitejilor albanezi, cerându-i să pecetluiască înţelegerea cu un dar: paloşul lui Skanderbeg.

Eroul, amuzat de misticismul sultanului, care dăduse crezare zvonurilor că victoriile albanezilor asupra turcilor se datorează paloşului miraculos al lui Skanderbeg, a înmânat paloşul solului, apoi i-a zis:

– Paşă, spune sultanului că paloşul, fără braţele acestea, nu face nici cât o nuia!…

La fel se întâmplă şi cu ideile mele: nu mişcă firul ierbii din loc, dacă nu sunt însoţite şi de capul viu, care adăposteşte mintea ce le-a zămislit. Tu îţi închipui, Nelule, că ăştia chiar vor să facă teatru? Poate că doar unul precum Casa de Cultură a Studenţilor din Suceava, care nu are decât organigramă, deci nişte plasări de învârtiţi în scaune straşnic bugetate, dar nu şi sediu.

Bineînţeles că sediul viitorului teatru va fi în clădirea “Modern” a Centrului Cultural “Bucovina” şi că se va înscămoşa ceva cu iz de teatru. De noi, cei cu idei, nu-i nevoie la punerea în practică a ideilor. Suntem zvârliţi, cât colo, în leafa lunară a supravieţuirii. Şi, uite-aşa, ne alegem cu o nouă butaforie, în existenţa noastră comunitară la fel de butaforică.