N-aţi văzut Fanfara lui Cucoş?

Ioan Cătălin Nechifor: Dacă nu are cine trage sforile, degeaba cântă Cucoş – nu putem giuca!

*

Duminică, 28 septembrie 2014, Târgul de Toamnă “Produs în Bucovina” a rămas aceeaşi păcălinie (îi puteţi spune şi cătălinie). Nici un ţăran neaoş nu-i poate face concurenţă de calitate şi preţ burjului asociat, care cumpără de la supermarket şi fabrică “produse ecologice”, pe care le vinde la preţuri stupefiante (mai ales cârneturile şi brânzeturile). Alţii cumpără zarzavaturi de la piaţa din Burdujeni şi le vând, cu preţ triplu, la “Produs în Bucovina”. Târgul nu e pentru ţărani, ci pentru “producători” – halal să le fie! O prefăcătorie, pe care noi, slujitorii culturii, trebuie să o ducem în cârcă, vrem sau nu vrem. Nu-i şi cazul meu, dar eu am fost, timp de trei zile, prezent în lunca Sucevei şi din solidaritate cu colegii mei, indecent umiliţi, dar şi din revoltă, din răzvrătirea care a prins să coacă periculos în sufletul meu.

*

Şi duminică am avut ce vedea şi asculta. Ziua de spectacol a început cu Fanfara lui Cucoş, din Fântânele, condusă de Gheorghe Strugaru. O fanfară bună, care merită ascultată şi aplaudată.

*

Duminică, multă lume a venit la târg (probabil s-au întors cei care, în zilele de lucru, şi-au ajutat rudele de la ţară la strânsul recoltelor), afluenţa fiind bună şi pentru spectacol, în ciuda faptului că parvenitismul tradiţional sucevean (“Noi nu nu uităm la orice; dacă-s artişti pe gratis, da, dar dacă-s amatori… avem treabă!”) s-a manifestat ca întotdeauna. Habar nu au ce au pierdut cei care au ignorat formaţiile folclorice de amatori, una mai valoroasă decât cealaltă şi absolut toate, inclusiv cele de copii, cu vârf şi îndesat peste Ansamblul Artistic profesionist (am priceput, cucoană prezentatoare, dar de ce n-o ştiu şi ei?) “GiocGonda & Varvaroi”. Că numele lui Ciprian Porumbescu nu prea au îndreptăţirea de a-l mai purta cântăcioşii ăia de nunţi şi de electorale.

*

Târgul, suficient de aglomerat

*

Spectatori, însă… în trecere.

*

Fanfara lui Cucoş, din Fântânele

*

*

*

*

*

*

Spectatorul

Duminica bosâncenilor buni de gură

Bosâncenii

*

Când i-am văzut în faţa scenei, împreună cu primarul lor, Anton Curic, am ştiut că bosâncenii din Grupul vocal “Gospodarii” nu-şi vor dezminţi tradiţia, întemeiată în 1894, de învăţătorul Pastei Şandru, care a înfiinţat corul celor 21 de plugari din Bosanci, în componenţa: Tenori I: Gheorghe N. Mitrofan, Nicolai I. Cârlan, Teodor Bocăneţ, Simion Polonic şi George N. Bblândul. Tenori II: George Ieremie, Mihai N. Mitrofan, Ioan Topor, Leon Polonic şi George Smintă. Bas I: Ioan T. Cârlan, Nicolai Ungurean, Ioan Ieremie, Nicolai Bondar şi Teodor Spoială. Bas II: George Colţun, Vasile D. Spoială, Andrei Macovei, Constantin Ieremie, Leon Moruz şi Ştefan Blându.

*

Sufletul grupului de astăti îl constituie instrumentalul (Constantin Irimia, la vioară, iar fata lui, Alexandra Irimia, la cobză), vocile minunate ale gospodarilor din Bosanci izbutind, printr-un repertoriu excelent, arhaicizat doar atât cât trebuie, să mute norii de pe cer, pentru a face loc luminii binecuvântate a sfântului Soare.

*

E grozav şi adevărat acest folclor (aşa cântau gospodarii, pe vremuri, în grup; niciodată nu apărea o femeiuşcă naivă, care să rânjească fals şi să cânte prost), pe care bosâncenii ţi-l aştern pe suflet aşa cum numai bunicii lor ştiau să o facă.

*

Grupul vocal “Gospodarii” din Bosanci

*

Gabi Teişanu, rostind una dintre cele mai spirituale prezentări a grupului

*

*

*

*

*

*

*

*

Bosâncenii, cu Alexandra Irimia în frunte, urmărind spectacolul

*

Constantin şi Alexandra Irimia

*

Tatăl şi fata lui sau povestea muzicii adevărate

*

Motive florale bosâncene

Culisele duminicii de… produs în bucovina

Turnul Păcălin

*

Ce duminică frumoasă! Conducătorii noştri culturali tocmai au descins din atmosfera astrală a poeziei de sub mantia urmaşei lui Eminescu şi au poposit între noi, slugile burjuilor cu abatoare şi caşcavalerii, împlându-ne sufletele de inefabilul liric, pe care îl zăream chiar şi pe distinsele haine de conducători înnăscuţi şi pururi biruitori. În rest, bucurii mărunte, precum prima întâlnire cu pruncuţul colegului nostru Mitruţ Croitoru, pe care fireşte că am pozat-o, dar stăpâniţi-vă curiozitatea până când, aidoma prezentatoarei de la ansablul profesionist (am înţeles, duduie, nu mai repeta atâta!), vă prezint farurile noastre călăuzitoare în edificarea culturii specifice produsului bucovinean.

*

Domnul Manager Viorel Varvaroi, împărţind diplome

*

Doamna director Giocgonda Cojocaru, concurându-mă în paparazzism

*

Domnul director Victor Rusu, înfăţişându-se la fereastra poporului produs în bucovina

*

Domnul Manager Viorel Varvaroi, zâmbindu-vă

*

Doamna director Giocgonda, în prim-plan

*

Domnul director Victor Rusu, în concurs anti-ecologic cu Dănuţ Lungu

*

Mitruţ Croitoru, un tată fericit

*

Viguroasa tânără familie Croitoru

*

Oana-Maria Sârbu-Botezat

*

Mama lui Teiu, de la Toy Machines, şi a Mariei, de la Facultatea de Teatru din Cluj

*

Constantin Irimia şi fata lui, Alexandra

*

Dănuţ Lungu, Oana-Maria Sârbu-Botezat şi Alexandru Negrea

*

Gabi Teişanu şi Constantin Irimia

*

Victor Rusu

*

Victor Rusu, confirmându-şi statutul de iubăreţ al femeilor înalte şi frumoase

*

Unde a dispărut Sinescu?

*

Dănuţ Lungu, Viorel Leancă şi Leonard Zamă

*

Viorel Leancă şi Leonard Zamă

*

Leo

Duminica produsului cu artişti

Ion Lungu: Cred că le-au adus extratereştrii, dom’ Nechifor!…

*

Astăzi, duminică, 28 septembrie 2014, burjuii produsului bucovinean au avut clientelă din belşug, aşa că trasul pe sfoară cu preţuri nesimţite a mers şnur. Era atât de multă lume, încât bietul Bin Laden, anonimizat în mulţimea care se călca pe bombeuri, nu alta, nu şi-a mai putut dezlănţui fericirile lor coregrafice. Dar nu-i bai, pentru că şi în absenţa lor, spiritul luminos al domnilor Ioan Florin Nechifor, Cătălin Sinescu, Ovidiu Lungu şi Ion Donţu plutea plenar peste atmosfera sărbătorească din lunca Sucevei.

*

Pe scenă, Ansamblul Artistic Profesionist “Gioc Gonda Varvaroi” (conform menţiunilor repetate ale prezentatoarei), care ansamblu, după nişte probe de sunet de tip Nazareth, care au durat şi pe timpul spectacolului, i-au dat bice: Hai la oi, la oi, la oi! şi, când nu ţinea, Naşul Mare-i român tare, hopa, ţupa, ţupărea, că măcar îs frumuşea! Şi tot aşa, cu o imbecilitate a textelor de te apuca mila. Noroc de coregrafia narodnicistă, pusă în scenă de comsomolistul stalinist George Paganiuc, noroc de intrările tip şlaier ale orchestrei, care permiteau ţâpurituri nuntatice de intra lumea în libidou colectiv, nu alta!

*

Prezentatoarea Habar n-am, trăiască şefii!

*

Spectacolul ansamblului profesionist (am pricept, madam prezentatoare!) a debutat rezonabil, cu recitalurile colaboratorilor Alexandru Purcuţă (păcat de “jelea” de început!), Doina Apetroaie (interpretare curată, ba chiar frumoasă), Florin Costan  (dacă n-ar fi tras basarabeneşte, ba chiar penibil, cu haiducia, n-ar fi fost de loc rău) şi Mihaela Sfichi (cu atât de dese geografieri folcloroase, de era să ne piardă prin peisaj.

*

Orchestro-coregrafia narodnicistă de început

*

Alexandru Purcuţă

*

Alexandru Purcuţă

*

Doina Apetroaie

*

Doina Apetroaie

*

Florin Costan

*

Florin Costan

*

Publicul Ansamblului

*

Mihaela Sfichi

*

Mihaela Sfichi

*

În preajmă, inutil, dar impresionant, fostul coş de dispersie a gazelor de la defuncta IFA. Cândva, înainte de darea în folosinţă, am fost acolo, sus, lângă cer, şi am văzut zările, roată-împrejur, până departe, departe. Eram, pe atunci, colaborator al ziarului “Zori noi”, nu un pârlit de paparazzi, precum astăzi, când mă întreb, cu naivitate, de ce nu-l transformă cineva măcar în terasa de văzut depărtările, după ce urci cu un ascensor costisitor, iar acolo, sus, bei o cafea sau o apă minerală cu preţuri de… produs în bucovina. Fir-aţi voi ai dracului!

*

Semeţ ca Nechifor şi Lungu, dar tot o inutilitate

*

Au urmat trompetistul Dinu Croitoru (excelent), violonistul Adrian Semeniuc (şi el de-o acurateţe a execuţiei impresionantă) şi fata aia cu gropiţe în obrăjori, care, în loc să alerge folcloric după miliţieni, că tot nu au ce face, numai în ciobănaşi se îndeasă cântăcios, deşi ciobanul, pe timpul păşunatului, are un jurământ de castitate, pe care nu l-ar încălca pentru nimic în lume. Sper că nu am greşit vreun nume, dar eu la nunţi nu prea merg, aşa că nu prea am de unde-i şti pe renumiţii profesionişti ai ansamblului profesionist.

*

Dinu Croitoru

*

Dinu Croitoru

*

Dinu Croitoru

*

Adrian Semeniuc

*

Adrian Semeniuc

*

Fata cu gropiţe şi cu ciobănaşi

*

Fata care recomandă “brânza bună”, dar preferă… caşcavalul nunţilor

*

Aha, mi-am amintit cum o cheamă: Dana Dăncilă!

*

Publicul ansamblului, tot mai numeros

*

În următorul calup muzical, clarinetistul Iulian Gliga (bun instrumentist!), cântăciosul Nicolae Vieru (texte absolut antifolclorice, imbecile rău şi o mişcare scenică preţioasă, de cocotă cu ştaif) şi excelentul naist Constantin Pascal.

*

Iulian Gliga

*

Iulian Gliga

*

Nicolae Vieru

*

Nicolae Vieru

*

Publicul… produs în Bucovina

*

Constantin Pascal

*

Constantin Pascal

*

Coregrafie ceva mai bucovineană

*

Lucica Păltineanu, o interpretă bună de folclor, acordeonistul Dan Decebal Chitic, din vechea şcoală interpretativă a Maestrului George Sârbu (e pian acordeonul lui Dănuţ Chitic, nu altceva!), Sorin Filip (voce bună, prezenţă scenică verticală, dar prea multă făcătură patriotardă în texte) şi Rodica Andronic (păcat că nu-şi mai înnoieşte repertoriul de mult prea multă vreme!) au săvârşit o minunată secvenţă de spectacol, pe care nu o pot prefaţa decât cu imaginea unui uriaş artist sucevean, un om în faţa căruia mă plec, întotdeauna, când îl întîlnesc, cu deosebit respect, Costel Burcea.

*

Artistul între artişti: Costel Burcea

*

Lucica Păltineanu

*

Lucica Păltineanu

*

Dan Decebal Chitic

*

*

Sorin Filip

*

Sorin Filip

*

Rodica Andronic

*

Rodica Andronic

*

Viorel Leancă, dirijorul orchestrei ansamblului, este un muzician uriaş, dar un om prea împăciuitor, excesiv de cumsecade. Veşnic “lucrat”, ba de incompetentele conduceri care s-au succedat în ultimii ani, ba de un parvenit din orchestră, ba de câteva ţaţe cântăcioase, Viorel Leancă pare ostenit de lupta cu morile de vânt. Începusem să cred că prietenul meu de odinioară nici nu mai există, dar a fost suficient să urce în scenă un alt prieten al nostru, multi-instrumentistul Leonard Zamă (artist de artist, nepotul marelui pictor mondial Ion Grigore, descendent dintr-un puternic neam de răzeşi moldoveni) şi Viorel Leancă a redenenit cel pe care îl ştiam dintotdeauna, şi Viorel Leancă a redevenit ceea ce-i fusese ursit să fie.

*

Leonard Zamă

*

Leonard Zamă

*

Leonard Zamă

*

Leonard Zamă

*

George Finiş este, în egală măsură, şi un artist, şi un personaj. Pasionat de istorie mai dihai decât, odinioară, splendidul nea Nicolae Păşnicuţ, George Finiş a prins să trăiască mult prea intens toate patriotismele locale, renunţând, în parte, la folclorul sentimental-poznaş de odioară (“Dorurile mă omoară, / Da’ nu prea le bag în seamă” ş.a.m.d.). Şi e păcat. Oricum, George Finiş înseamnă o voce, un destin, o împlinire.

*

George Finiş

*

George Finiş

*

Publicul duminical al Sucevei

*

Sfârşit.