“Zicălaşii”, repetiţie finală. Luni – premiera!

Vineri, 27 martie 2015, orele 13-17

Astăzi, 27 martie 2015, am asistat la repetiţia finală a concertului “Walachische Tanze und Lieder“, pe care “Zicălaşii” Sucevei îl vor prezenta, în premieră absolută, după minimum două veacuri de uitare, luni, 30 martie 2015, începând cu ora 13, în incinta Centrului Tradiţiilor Bucovinene din Suceava. Intrarea: LIBERĂ!

Atât de captivantă a fost repetiţia, încât, în prima ei parte, la care a participat şi muzicianul muzician Răzvan Mitoceanu, contristul bandei, am uitat că am un aparat de fotografiat în buzunar. Abia spre final, când Răzvan, frânt de oboseală, se retrăsese, mi-am amintit de obşteasca mea datorie şi m-am pus pe pozat, aşa că, în sfârşit, vi-i şi pot arăta pe singurii muzicieni ai Sucevei capabil să monteze un astfel de spectacol (în zadar am tot încercat cu alţii, în ultimii şase ani). Aşadar, în banda de lăutari “Zicălaşii” cântă, când ca la 1531, când ca la 1848, călătorind cu dezinvoltură prin vremuri:

Prof. Petru OLOIERU, starostele lăutarilor

Prof. Constantin IRIMIA, zicălaş şi cobzar

Narcis ROTARU, primaş

Adrian PULPĂ, secund

Ionuţ CHITIC, gordună

Gabriel HURJUI, năier

Formula de prezentare a spectacolului, convenită în comun, nu va fi una cronologică, ci de coloratură ciclică, desfăşurată astfel încât să pornim de la rădăcini şi să ne întoarcem la rădăcini. În fond, luni, 30 martie, Bucovina, ca regiune geografică, va împlini 623 de ani, fără a i se fi sărbătorit naşterea, până acum, nici măcar o singură dată.

Am mai pozat, astăzi (în fond, un astfel de spectacol e un eveniment şi istoric, nu numai cultural), şi detalii “zonale” din repetiţii, tot întrebându-mă dacă nu ar fi mai bine să susţinem spectacolul aşa cum l-am şi repetat. De ce folosesc pluralul, eu care n-am cântat niciodată la nimic, nici măcar la Securitate? Păi, vă închipuiţi dumneavoastră că arcuşurile din imagini au vibrat pe altceva decât pe sufletul meu?

Zicălaşii Petrică Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Petru Oloieru, Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

Zicălaşii Gabriel Hurjui şi Constantin Irimia

Zicălaşii Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Zicălaşii Adrian Pulpă, Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic şi Petru Oloieru

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Mar 27

Acuarelele lui Radu Bercea

Tablouri deja vândute

În galeria de artă de la etaj a minunatei Case de Cultură din Gura Humorului, lucrările lui Radu Bercea, executate în două tehnici, deco-art şi acuarelă, sunt ca o odihnă sub culmea stelelor, desfăşurând şi imaginând universuri desăvârşite. Despre primele, am mai scris, dar acuarelele, din motive întemeiate, încă nu le văzusem. Câte un “R” mă avertizează că multe dintre lucrări au fost deja vândute şi mă bucur şi pentru Radu Bercea, dar şi pentru cei care le-au achiziţionat.

Ostenit de o gripă afurisită şi aproape transparent la faţă, Radu Bercea mă însoţeşte la fiecare tablou, de parcă ar ţine să-l salute pe fiecare în parte. Ceva părintesc se desprinde din privirile lui pentru a poposi, mângâietor, pe scăpărătoarele lumini ale simezelor, care-i poartă semnătura.

Cronici sentimentale No Comments Mar 27

Arendaşii hardughiei lui Lungu vs Ziua Bucovinei

Hardughia inutilă a lui Ion Lungu

Curată spălare de bani murdari şi nicidecum un sediu propice unor activităţi culturale şi, cu atât mai puţin, celor care ţin de meşteşugurile tradiţionale, viitoarea cafenea a familiei Lungu (pentru cafenea tip Oskar Wilde e numai bună!) adăposteşte, astăzi, în dulcele culcuş bugetar, pe câţiva dintre lipitorii de afişe ai PDL-ului, care se mulţumesc şi cu cât au primit în arendă.

Indivizii ăştia fac şi mai de nesuportat viitoarea cafenea Oskar Long-Wilde, dar cum ştabii îmi tot cer să fac şi acolo “acţiuni”, m-am tot conformat, deşi scrâşnind din dinţi. Mai nou, când paraziţii culturali din hardughia lui Lungu au prins de veste că vrem să facem acolo cele trei manifestări simultane, dedicate Zilei Atestării Documentare a Bucovinei Geografice, iar s-au dat în stambă şi s-au făcut şi mai ai dracului:

Expoziţia “Moşteniri totemice“, cu simbolistică sacră străveche, prezentă în pictura şi arhitectura bisericilor vechi din Bucovina, nu ne lasă să o panotăm, decât când or vrea muşchii lor cranieni, dar s-o strângem imediat după.

Costume de târgoveţi (numai minţişoarele lui Lungu le poate vedea “de boieri”), făcute pe bani publici, inclusiv europeni, nu vor să ne împrumute, pentru “Zicălaşi“, că doar ne au la cheremul arendăşiei lor. Să amân manifestarea, nu se mai poate – nu din pricina ştabilor, ci datorită faptului că Ziua Atestării Documentare a Bucovinei Geografice, probată şi sărbătorită pentru prima dată în istorie abia acum, nu se poate amâna, iar multă lume a fost informată că în hardughia lui “Lungu and arendaşii” vor putea să asculte cântecele româneşti dintre anii 1531-1848.

Nu-i bai! O scot eu la capăt. În fond, există un loc viran, între Centrul Cultural “Bucovina” şi hardughia lui Lungu, cu un deluţ în capăt, pe care pot urca “Zicălaşii”, astfel încât sucevenii, ba pe tăpşan, ba pe prundişul pascal al trotuarelor lui Lungu, să-i poată vedea şi asculta.

Şi ce dacă va fi frig, iar “Zicălaşii” Sucevei vor cânta în blugi, câtă vreme piesele muzicale sunt autentice şi absolut necunoscute măcar de două sute de ani, încoace!?

Jurnalism No Comments Mar 27

Aurel Alexa, ultimul lord al volanului

Aurel Alexa, “conducătorul” Centrului Cultural “Bucovina”

Personaj savuros, pururi zâmbitor şi pus pe glume, colegul şi prietenul meu Aurel Alexa, şofer al Centrului Cultural “Bucovina”, aşteaptă cu nerăbdare frenetică pensionarea, chestie care se va petrece în vară. M-am obişnuit, de-a lungul anilor, să-l am mereu alături, să-l zăresc, în public, urmărind atent fiecare moment al manifestărilor noastre culturale, chiar dacă la unele dintre ele mai participase, la fel de atent, în aceeaşi zi. Ne-am obişnuit să ne ducă şi să ne aducă în siguranţă, să ne binedispună cu glume, să fie parte dinamică şi implicată în viaţa spirituală pe care noi, împreună, o slujim.

Mari sunt meritele lui Aurel Alexa în cultura suceveană, cu mult mai mari decât ale majorităţii autor-lâcilor judeţeni şi de asta mă bate gândul ca, în vară, când “dom’ Aurel” va ieşi la pensie, să organizez, împreună cu PIM, cu Victor Rusu, cu Tibi Cosovan şi cu cine va mai dori să o facă, o manifestarea publică în onoarea lui Aurel Alexa. Pentru că autorităţile, inclusiv cele culturale, sigur nu au s-o facă.

Cronici sentimentale No Comments Mar 27

Jazz-Photo, la Gura Humorului

Constantin Logigan, Victor Rusu, Mihai Mardare, Tiberiu Cosovan, Gheorghe Solcan şi Radu Bercea

Cea mai frumoasă şi singura autentică, prin menire, casă de cultură din judeţ, cea din Gura Humorului, găzduieşte şi expoziţia Jazz-Photo a lui Victor T. Rusu. “Şi”, pentru că în alt spaţiu expoziţional superb al aceleeaşi cu adevărat Casă de Cultură triumfă expoziţia de acuarelă şi de art-decor a lui Radu Bercea. Atmosfera, la vernisajul de ieri, 27 martie 2015, pe măsura instituţiei de cultură, pe care primarul Marius Ursaciuc a izbutit, printr-un proiect european, s-o aducă la standardul menirii ei. Iar cei doi directori, “fostul” Constantin Logigan şi “actualul” Mihai Mardare par să fi devenit prieteni prin preocuparea comună pentru cristalizarea unei vieţi culturale temeinice la Gura Humorului.

Despre expoziţia novatoare a lui Victor T. Rusu au vorbit Mihai Mardare, Călin Brăteanu, Mihai Camilar, Tiberiu Cosovan şi seniorul fotografiei bucovinene, domnul Butnaru. Din câte îmi amintesc, am spus şi eu vreo câteva propoziţii, iar Victor Rusu a avut cuvântul final, în aplauzele epopeice ale doamnelor şi domnişoarelor humorence, care-i cădeau la picioare mai dihai decât teii Sucevei sub securea lui Ion Lungu şi decât bordurile şi trotuarele bietei urbe muşatine sub prundişul glodos al lui frate-său.

Cu acest prilej, pe lângă catalogul-ziar al expoziţiei au fost lansate “Revista Bucovinei” şi “Urzica vieneză”, numerele 1/2015, timp în care, ca pozar responsabil ce mă aflu, eu am realizat câteva instantanee, pe care le reproduc mai jos: