Dacă părăsesc Bucovina, sucevenii pot făptui cultură!

Ştiţi câţi suceveni vor urca pe scena din Cluj-Napoca?

*

Dacă nici Tiberiu Cosovan nu-i mai poate îndura…

Duceava moto-folcloroasă – fotografie de Tiberiu COSOVAN

*

… înseamnă că au venit vremurile pe care, în 1882, Ciprian Porumbescu la pecetluia cu tristeţea “în Bucovina, acolo nu mai e nici o speranţă“.

*

Cronicarul exponenţial al vieţii culturale sucevene, jurnalistul Tiberiu Cosovan, cel care are calităţile înnăscute de a culege, din fiecare fapt public, doar scânteile, doar roua, doar fărâmele de estetic, de care avem atâta nevoie pentru a putea supravieţui, iată că nu mai rezistă în faţa agresiunii prostului gust, a făcăturii, a deciziilor incompetente ale vechililor culturnici de pretutindeni, inclusiv din Primăria Sucevei, şi îmi trimite două materiale, pe care i le găzduiesc cu plăcere, dar şi cu sfatul de a-şi procura o cute, pentru că, dacă vom întârzia să ne ascuţim coasele, ne va copleşi buruienişul:

*

Tiberiu Cosovan

*

Tradiţie şi fiţe

*

Artizanat şi…cai putere

* 

Platoul din faţa Casei de Cultură din municipiul Suceava oferea privitorilor, cu câteva zile în urmă, un spectacol ciudat.

*

Târgul de Sânziene şi Salonul Auto Bucovina 2015,

pe acelaşi „tăpşan” placat cu granit

*

Căsuţe din lemn şi tarabe cu produse artizanale şi meşteşugăreşti, la care te întâmpinau meşteri populari îmbrăcaţi în straie tradiţionale, coexistau într-o simbioză suprarealistă, cu modele noi de autoturisme, maşini de teren şi vehicule utilitare, printre care circulau promotori şi agenţi de vânzări.

*

Târgul de Sânziene al meșterilor populari (programat iniţial să aibă loc în Parcul Central al oraşului – dar rămas aşa doar pe afişul manifestării – NOTĂ I.D: Doamna Lazăr, de la Primărie, l-a mutat, ca să nu fie călcată iarba parcului, apoi a amplasat în parc o tiribombă şi… vai de iarbă!) a fost amenajat pe esplanada & spaţiul pietonal din buricul târgului, pe acelaşi „tăpşan” placat cu granit cu Salonul Auto Bucovina 2015.

*

Înghesuiţi câte 5 – 6 oameni în aceeaşi căsuţă (aşa indica afişajul organizatorilor), meşterii populari, care, nemaibeneficiind de umbra răcoroasă a arborilor parcului, se retrăgeau pe rând să se ascundă de caniculă în dughenele din lemn, priveau cu jind la maşinile de fiţe, cu dotări din care nu lipsesc instalaţiile de aer condiţionat.

*

„Eu când vreau să fluier, fluier”

* 

Produsele din Târgul de Sânziene, obiecte meșteșugărești autentice, unele cu caracter unicat, cioplituri din lemn, vase de ceramică, țesături, ticotaje, diverse obiecte de artă decorativă şi artă cinegetică, ouă încondeiate, icoane pictate pe lemn şi pe sticlă, erau prezentate la un loc cu autoturismele, piesele şi accesoriile auto, dar şi cu serviciile Car Audio & Security, tuning, şcoli de şoferi şi cu ofertele de servicii financiare şi asigurări.

*

Artizanat şi cai putere. Tradiţie şi fiţe. Şi printre ele, confecţionerul de căciuli din blană de oaie Constantin Ciubotăriţa (Badea Costică din Joldeşti), „tatăl căciularilor” la mai toate târgurile de meşteri din ţară, care, aşa cum ne-a spus, a moştenit meşteşugul din familie („de la bunicul şi tatăl meu, care tot căciuli au făcut”) şi care, deşi-i vară purta cuşma pe cap („pentru că omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car”) cânta din fluier lângă unul din bolizii expuşi.

*

Pentru că, aşa cum ne-a spus el „eu când vreau să fluier, fluier”, făcându-ne ghiduş cu ochiul, ştiind că vor urma sesiunile de drive test din cadrul Salonului Auto.

*

Tiberiu COSOVAN

*

Există o explicaţie

*

De ce s-a instalat cabină cu duş

în incinta Cetăţii de Scaun a Sucevei

* 

Dacă o serie din amenajările şi dotările moderne ale Cetăţii de Scaun a Sucevei (cum ar fi de exemplu iluminatul ambiental) nu i-a „ambalat” pe cârcotaşii de serviciu ai urbei, instalarea unor toalete şi cabine cu duş în interiorul obiectivului le-a stârnit nedumeriri.

*

Camera de gardă de la intrarea în cetate, care a fost transformată în grup sanitar, dispune de centrală termică, boiler, toalete, cabine cu duş şi chiuvete cu oglindă.

*

„Băi frate, dar nu-i ca pe vremea lui Ştefan cel Mare!”, spun unii, parcă dezamăgiţi că prin cotloanele unor încăperi nu se află pitite oale de noapte.

*

Dar pentru un obiectiv monument istoric de categoria A, reabilitat, consolidat, restaurat şi reconstruit parţial cu fonduri europene şi introdus în circuitul turistic de vizitare există şi nişte normative, care impun astfel de dotări.

*

Aşa cum ne spune directorul Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, „atât Casa custode, de pe platou, cât şi spaţiile pentru personalul de serviciu din interiorul cetăţii, au fost prevăzute cu grupuri sanitare, cu toalete şi duşuri”.

*

În primul rând pentru uz intern, pentru personalul care va deservi acest obiectiv (pentru ghidaj, curăţenie, pază, etc.), dar şi pentru vizitatorii temporari, sau pentru invitaţii celor două mari evenimente ale Sucevei care se desfăşoară în cetate: Festivalul de Artă Medievală „Ştefan cel Mare” (cu multiple evenimente pentru copii, între care şi ateliere de face painting, pentru care un grup sanitar cu apă curentă este binevenit) şi Festivalul Bucovina Rock Castle.

*

De fapt, la ediţia de anul trecut a festivalului de muzică rock, membrii trupelor participante şi-au exprimat starea de disconfort, întrucât, după o primă intrare pe scenă (ca la rock, agitaţie, transpiraţie…) nu au avut posibilitatea să facă un duş, să se schimbe, să fie „fresh” pentru o nouă apariţie.

*

Aşa că, pentru cei care n-au găsit oliţa după uşă şi s-au mirat de existenţa duşului, există o explicaţie: Suntem în secolul XXI, într-o ţară membră a Uniunii Europene, iar un grup sanitar (inclusiv cu duş) ar trebui să existe în toate instituţiile/obiectivele publice.

*

Tiberiu COSOVAN

La Stroieşti, în căutarea icoanei lui Bucewsky

În cripta familiei boiereşti Popovici

*

Citind, azi-noapte, în Familia (Anul XVI, 1880, nr. 1, pp. 4-6), că “dintre icoanele sacre ale lui Epaminonda Bucewsky, o „Maica Domnului”, care ornează capela de pe mormântul neuitatului nostru amic, proprietar mare, Popovici din Stoieşti, este admirabilă“, abia am aşteptat zorii, ca să merg la Stroieşti. În cele din urmă, am găsit un coleg, pe Cătălin Şandru, care să mă ducă, dar nu şi un aparat de fotografiat profesionist (sunt câteva, dar în dotarea managerului şi directorilor Centrului Cultural “Bucovina”, care, până a fi fost unşi şăfi, foloseau doar… bozul!), cu bliţ şi cu ce mai trebuie, aşa că am dat bice, mizând pe gablonţul fotografic din dotare.

*

La Stroieşti, părintele şi câţiva enoriaşi mi-au arătat scările, pe care se coboară în întunericul firesc al criptei “marelui proprietar Popovici din Stroieşti”, iar ledul brichetei îmi îngăduia să zăresc şapte sicrie din cositor, din care trei sparte, şi o placă de marmură, în care sunt gravate numele decedaţilor, în locul în care fusese, odinioară capela criptei. O frescă – aşa cum îmi închipuisem eu cu speranţă – nu a fost făcută, iar părintele, care auzise ceva despre o icoană veche, mi-a spus că nu figurează, totuşi, nici o astfel de icoană în inventarul vechi şi nou al bisericii. La lumina ledului brichetei, am mai încercat o fotografie:

*

Sicrie în cripta familiei Popovici

*

Unul dintre bătrânii enoriaşi, arătându-mi sicriele sparte (“de ruşi, în vremea războiului”, susţine el), e de părere că şi icoana ar fi fost luată de ostaşii roşii, dar n-ar fi de mirare dacă, după moartea lui Epaminonda Bucewsky, brusc devenit celebru şi în Bucovina, icoana ar fi fost luată de vreun român get-beget sau get-buget, în sutană sau fără, şi care s-o fi vândut “străinilor, care au parale şi cunosc valoarea artei”, după cum consemna Vincenţiu Babeş.

*

N-am găsit nimic, în cripta din Stroieşti, dar am căutat. Ceea ce tot înseamnă ceva…

Păzea, mă cenzurează varvaroi!

Activistul comunist viorel varvaroi, arendaş al libertăţii cuvântului

*

Participând la o acţiune culturnică jalnică, făcută doar ca cetăţenii de mai sus să se poată da în stambă, am scris şi publicat, pe site-un Centrului Cultural “Bucovina”, următoarea cronică, şi necesară, şi mai mult decât pertinentă:

*

“Luni, 22 iunie 2015, după ora 13, în incinta Centrului pentru Sprijinirea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, a fost vernisată expoziţia “IA ROMÂNEACĂ“, la eveniment participând, în cămaşă populară, brâu şi suman, domnul deputat Ştefan Alexandru Băişanu, în suman, domnul vicepreşedinte al CJ Suceava Ilie Niţă, managerul Centrului Cultural “Bucovina”, Viorel Varvaroi, directorul CCPCT Suceava, Călin Brăteanu, şi Gabriela Teişanu, în calitate de organizator şi de moderator.

*

Ştefan Băişanu

* 

Eterogenă şi probând, adesea slaba cunoaştere a tradiţiei meşteşugăreşti bucovinene, unde elementele simbolistice româneşti, cele huţule şi cele ucrainene, deşi provoacă şi contaminări (influenţe) reciproce, de cele mai multe ori benefice, trebuie tratate ca atare, atunci când vorbim de practicarea “artei casnice”, expoziţia probează lipsa de îndrumare, de competenţe profesionale în îndrumarea actului memorialistic pe care îl reprezintă artizanatul.

*

Vorbitorii s-au exprimat sărbătoreşte, la fel au făcut-o şi meşteşugăresele, deşi expoziţia în sine, dacă ar fi avut o expunere pe stiluri naţionale bucovinene – chestiune pe care specialista Centrului Cultural “Bucovina”, doamna Rusu, chiar o cunoştea, dar nu i s-a dat cuvântul – expoziţia ar fi avut de câştigat, pentru că şi ia românească, şi cea ucraineană, şi cea huţulă (Bănăţeanu le compara cu o grafică, o acuarelă şi, respectiv, o pictură aproape sculpturală), în contexte expoziţionale distincte, ar fi permis observaţii şi judecăţi de valoare.

*

Ie românească

Ie ucraineană

Ie huţulă

* 

Confuziile identitare şi stilistice, pe care le comit meşteşugăresele constituie un risc real de lunecare spre artizanal, deci spre contrafacere, ceea ce nu ar servi nimănui.

*

Contrafacere artizanală

*

În ia din imagine, de pildă, elementele de simbolistică totemică drept-liniară sunt corecte şi specifice spaţiului tradiţional românesc. Cromatica, însă, e un talmeş-balmeş inestetic de huţul şi de ucrainean, şi nicidecum o cromatică românească (cea care descinde din cromatica cucuteniană: alb, negru şi maro spre roşu).

*

Meşteşugărese

*

Dacă ar beneficia de un minim de îndrumare şi nu doar de lozinci, meşteşugăresele Bucovinei, indiferent de stitul naţional pe care l-ar adopta pentru fiecare ie în parte, ar putea ajunge, ca exprimare artistică, la deplinătate. Au îndemânare, cunosc simbolurile străvechi (aceleaşi, de milenii, şi pe oul încondeiat, şi în cioplituri, şi pe biserici), dar au pierdut semnificaţiile şi rigorile acelor semnificaţii, ceea ce conduce, inevitabil, spre locul comun, numit artizanat.

*

În loc de concluzie: grupate stilistic, lucrările din expoziţie ar putea deveni un fapt artistic; din păcate, în expunerea neprofesionistă din ziua vernisajului, orice caracteristică de expunere artistică a sfârşit într-un talmeş-balmeş de butic ţărănesc.

*

Ion Drăguşanul

documentarist

*

NOTĂ: Expoziţia permanentă, cu vânzare, a instituţiei din subordinea Primăriei Suceava conţine contrafaceri artizanale stupefiante, de genul:

*

*

Atât a fost: blând şi sfătos, deşi ar fi trebuit să zvârl cu barda-n cer împotriva unui astfel de sacrilegiu, dar de care profită Băişanu şi Niţă pentru a-şi face campanie electorală, iar străinii de cultură, varvaroi şi brăteanu, pentru a se înfăţoşa drept manager şi, respectiv, director. Treaba lor, nu o comentam.

*

Astăzi, însă, pe când pluteam de fericire pentru că am găsit debutul poetului… Ciprian Porumbescu şi prima cronică plastică, în teritoriile româneşti, a operei marelui pictor bucovinean Epaminonda Bucewsky, ba mai fusesem şi la Stroieşti, în cripta familiei Popovici, ca să văd dacă se mai găseşte sau nu icoana menţionată de cronicarul Vincenţiu Babeş, tatăl savantului Victor Babeş, astăzi, deci, arendaşul Centrului Cultural “Bucovina”, varvaroi, mi-a silabisit articolul de mai sus, apoi a decis că trebuie să-l scot, pentru că “interesele Centrului Cultural Bucovina”…

*

Am văzut negru. Un necitit ca varvaroi, pe care pcr l-a făcut şi menţinut “autoritate”, îmi interzice decenta pledoarie pentru autenticitate meşteşugărească şi pentru profesionalizarea sistemului judeţean al culturii, care este obligat prin lege să ofere consultanţă de specialitate. Dar cine să o dea: varvaroi? băiţan? cele vreo 20 de nemoteiuri, la fel de vag alfabetizate, pe care le-au înşurubat, până acum, în sistemul culturii precum într-o moşie pe decenii arendată?

*

Disciplinat cum sunt, m-am conformat: am scos materialul, cu excepţia primului paragraf şi a fotografiilor. Să poată fi văzut de popor tovarăşul Varvaroi cum îndrumă leninist cultura iei româneşti. Bravos, tovarăşe! Bravos! În fond, dacă tot te îndurăm, înseamnă că te şi merităm. Inclusiv cu cei doi directori, complici supuşi, pe care vrei să ni-i bagi iar pe gât, dar “prin concurs”, şi pe care îi vei unge, în curând, chiar dacă “concursul” a intrat în impas, pentru că prea bate la ochi potlogăria.