La Stroieşti, în căutarea icoanei lui Bucewsky | Dragusanul.ro

La Stroieşti, în căutarea icoanei lui Bucewsky

În cripta familiei boiereşti Popovici

În cripta familiei boiereşti Popovici

*

Citind, azi-noapte, în Familia (Anul XVI, 1880, nr. 1, pp. 4-6), că “dintre icoanele sacre ale lui Epaminonda Bucewsky, o „Maica Domnului”, care ornează capela de pe mormântul neuitatului nostru amic, proprietar mare, Popovici din Stoieşti, este admirabilă“, abia am aşteptat zorii, ca să merg la Stroieşti. În cele din urmă, am găsit un coleg, pe Cătălin Şandru, care să mă ducă, dar nu şi un aparat de fotografiat profesionist (sunt câteva, dar în dotarea managerului şi directorilor Centrului Cultural “Bucovina”, care, până a fi fost unşi şăfi, foloseau doar… bozul!), cu bliţ şi cu ce mai trebuie, aşa că am dat bice, mizând pe gablonţul fotografic din dotare.

*

La Stroieşti, părintele şi câţiva enoriaşi mi-au arătat scările, pe care se coboară în întunericul firesc al criptei “marelui proprietar Popovici din Stroieşti”, iar ledul brichetei îmi îngăduia să zăresc şapte sicrie din cositor, din care trei sparte, şi o placă de marmură, în care sunt gravate numele decedaţilor, în locul în care fusese, odinioară capela criptei. O frescă – aşa cum îmi închipuisem eu cu speranţă – nu a fost făcută, iar părintele, care auzise ceva despre o icoană veche, mi-a spus că nu figurează, totuşi, nici o astfel de icoană în inventarul vechi şi nou al bisericii. La lumina ledului brichetei, am mai încercat o fotografie:

*

Sicrie în cripta familiei Popovici

Sicrie în cripta familiei Popovici

*

Unul dintre bătrânii enoriaşi, arătându-mi sicriele sparte (“de ruşi, în vremea războiului”, susţine el), e de părere că şi icoana ar fi fost luată de ostaşii roşii, dar n-ar fi de mirare dacă, după moartea lui Epaminonda Bucewsky, brusc devenit celebru şi în Bucovina, icoana ar fi fost luată de vreun român get-beget sau get-buget, în sutană sau fără, şi care s-o fi vândut “străinilor, care au parale şi cunosc valoarea artei”, după cum consemna Vincenţiu Babeş.

*

N-am găsit nimic, în cripta din Stroieşti, dar am căutat. Ceea ce tot înseamnă ceva…