Dragusanul - Blog - Part 1017

Şpăgi, de la Direcţia Silvică Suceava

Un site gol, dar cu publicitate plătită de... Direcţia Silvică Suceava

Un site gol, dar cu publicitate plătită de… Direcţia Silvică Suceava

*

Mârlănia pseudo-mediatică “Suceava live” a avut ca ţintă, încă din 2012, şpăgile publicitare. Site-ul care avea să se transforme în jalnică fiţuică, în vara acestui an, nu avea nici un material publicat, când Direcţia Silvică Suceava, visând să-şi vândă cât mai eficient cabalinele, a plătit ditamai publicitatea, care a văzut lumina… virtualităţii, în data de 25 ianuarie 2015 (ptiu, de ziua mea!). Avea direcţia Silvică propriul site, util şi des accesat, dar să facă publicitate pe gratis cabalinelor nu-i convenea, aşa că hai la “Suceava live”, cu parale! Nu ştiu şi nici nu mă interesează cine erau proprietarii site-ului în 2012, pentru că nu-i de datoria mea să aflu care şantajist notoriu era coleg, atunci, în prefectură, unde se înşurubase datorită născocirii poreclei “Mercenarul Negru” pentru subsemnatul, cu nevasta unui ştab al Direcţiei Silvice Suceava. Care şi ea se înşurubase, prin “concurs” legal, pentru că era nevastă de ştab silvic, deşi visa să ajungă în scaunul lui Donţu, care încă nu era senator, dar coordona prefecţii. Probabil că, între timp, a ajuns, tot prin “concurs” legal – dovadă valurile de parale publicitare care se scurg spre pseudo-media tovarăşilor Beldiman, Ghincea şi Covaşă.

*

Un site îşi găseşte greu cititorii, condiţia principală fiind să oferi materiale cât mai diverse, din mai toate domeniile de interes public. Abia când ajungi să ai vreo 500 pagini de site (circa 3.000 de materiale), ai un flux de cititori constant, dar dezinteresaţi de publicităţi, pe care, şi dacă le pui, chiar şi cu o agresivitate lipsită de morală, tot nu le citeşte nimeni.

*

În toamna anului 2012, “Suceava live” publica primele materiale de aşa-zisă presă:

*

Primele materiale de pseudo-presă

Primele materiale de pseudo-presă

*

Dar după vreo treizeci şi şase de porcărioare cu potăi comunitare şi politice, ştabul de la silvic, cu nevastă ştabă-n prefectură a căzut în admiraţie leşinată faţă de obezul publicist prefectural şantajist, iar în semn de adulaţie, a scos biştarii silvici din teşchereaua publică lui încredinţată, ca să vestească poporului mondial, însetat şi flămând de “Suceava live”, cum că fondul forestier e kaka-maka, şi de aia se “organizează licitaţie pentru masă lemnoasă pe picior”, şi iar fond forestier kaka-maka, şi iar vânzări de lemn, Tănase, că pădurile feşterilor politruci lor le aparţin! Iar de atunci, din octombrie 2012, în punga proprietarilor de site fără cititori au prins să curgă râu năvalnic paralele Direcţiei Silvice Suceava:

*

Şpagă de la Direcţia Silvică Suceava, în 2013,

Şpagă de la Direcţia Silvică Suceava, în 2013,

în 2014 şi

în 2014 şi

în 2015

în 2015

*

Lună de lună, de trei ani de zile, în buzunarele şmecherilor de la “Suceava live” (13 pagini de site în… 4 ani, iar jumătate dintre ele – publicitate silvică!) înşfacă atâtea parale de la Direcţia Silvică, încât, gata, îşi pot face ziar şi televiziune (tot pe net, căci nu costă, dar aduce!), atentând cu nesimţire şi exclusivist la toate fondurile publicitare ale târgului. De ce nu îşi pune DNA întrebări despre instituţiile statului, care, deşi au site-uri proprii profesioniste, nu-şi fac publicitate pe site-urile lor şi toacă banii pe beldimani, ghinci şi covaşi, rămâne pentru mine o enigmă. Pentru că şpăguirea din banii publici, dar cu tranşe pe care noi, bugetarii, nu le încasăm, drept lefuri, într-un cincinal, se face imbecil şi inutil, precum în exemplele de mai jos (vorba lui Vanghelie, ăştia nici la furat nu se pricep!):

*

 DS publicitate 4

DS publicitate 3

*

Şi aşa mai departe, dar mă opresc aici, însă nu înainte de a întreba: ştie cineva dacă nevasta ştabului silvic, plătitor generos de şpăgi feşteriste, a ajuns să ocupe fostul scaun al lui Donţu din Prefectura Sucevei?


Prostia, în sistemul metric sucevean

Boschetarul: Nu mai există realitate, ci doar adevărurile de la televizor!

Boschetarul: Nu mai există realitate, ci doar adevărurile de la televizor!

*

Prostia corozivă ca otrava,

aflată mediatic doar în faşă,

conform metrologiei, la Suceava

nu depăşeşte, totuşi, o covaşă!


ion drăguşanul: coborârea de pe cruce

Cruce

*

în mine stă pitit un zeu păgân

stă rezemat de suflet şi pândeşte

spre zările cărora îl amân

şi fără veste parcă îmi şopteşte:

mă tem că tatăl n-o să mai apuce

să îşi coboare fiul de pe cruce

 *

drumul e lung şi năvălesc pe drum

aceiaşi pelerini ai suferinţei

vag desluşiţi prin vremile de fum

în tainele cotloanelor fiinţei

iar lângă cruci atunci când mai adastă

cioplesc buimaci în rănile din coastă

*

şi curge sânge proaspăt ca să-l bem

înfricoşaţi de beznele finale

când tatăl se transformă în totem

şi ne cuprinde-n cosmica lui jale

convins fiind că n-o să mai apuce

să îşi coboare fiul de pe cruce


ion drăguşanul: îl poartă caii mei în fugă

Noi

*

de sărbători singurătatea e o imensă catedrală

cu zidurile în ruină desferecate de ninsori,

sub stele încă se-nfăşoară cu viaţa noastră ireală

lumina ornicului cosmic şi-ades ne iau de subsuori

frunzişuri leneşe, uitate sub albul zării troienite

sub care caii se adapă din apele fără pripas

când iarba-nşfacă nişte stele ca să le frigă pe cuţite,

iar ţipetele galaxiei răzbat spre noi în stinsul glas

 *

al clopotelor din îngheţuri de care cerul se desparte

ca să-şi găsească în înalturi înstrăinările pribege

precum ninsoarea potolită uitată-n pagina de carte

în care a sfârşit poetul fără să-şi poată înţelege

alunecările prin soartă şi naşterile repetate

în fiecare cânt cu care îşi bate sufletul în cuie,

de sărbători măsoară timpul o uriaşă nedreptate

şi-abia când vreau să-l iau de guler pricep că timpul, totuşi, nu e,

 *

căci s-a pierdut în colb, pe drumuri, lângă copacii ca o rugă

şi-l văd drept colb când pe copite îl poartă caii mei în fugă


toy machines: out of control

TOY MACHINES de coperta