Anul Nou, de-a lungu’ vremii şi a umorului
*
Un bătrân se întâlneşte
Cu o fată frumuşică.
El în cale o opreşte
Şi-ncepu cu dor să zică:
*
– Ah, de te-aş fi întâlnit,
Acum, douăzeci de ani,
Zău, aş fi făcut minuni…
*
– Moşule, eşti cam greşit,
Acum, douăzeci de ani,
Eram numai de… trei luni!…
*
(Bobârnacul, 1, nr. 89, 31 decembrie 1878, p. 4)
*
*
Strofe pentru zăpadă
*
Mireasă-a brazilor geometrici şi-a brazdelor însămânţate –
Solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină
Tu vii cu graţii de Madonă sau de fecioară bizantină
Şi pleci cu gesturi de Bachantă stigmatizată de păcate.
*
*
Nu te doreşte-aproape nimeni, deşi te-aşteaptă toţi să vii
Şi frumuseţea ta unică n-o cântă nimeni decât, poate
Îndrăgostiţii de imagini abstracte şi imaculate –
Cuminţii tăietori de lemne şi nebunaticii copii.
*
*
Şi totuşi, când cobori suspectă, insinuantă şi egală
Pe câmp, pe arbori şi pe ape, pe străzi, pe case şi pe noi,
Tu schimbi in plăsmuiri lunare întreaga pastă de noroi,
Iar pe Maria din Magdala o-mbraci în peplum de vestală.
*
*
Şi-n timp ce toţi deopotrivă, pigmei şi umiliţi simţim
Puterea-ţi magică ce-ngheaţă, distruge, arde creează,
Doar ciorile sacerdotale te mai insultă şi pătează
Cu hieroglifele lor negre şi stranii albul unanim.
*
Ion MINULESCU
(Ilustraţia săptămânală, 2, nr. 9, 5 ianuarie 1924, p. 9)
*
*
– Şi tu, Vlade, mintenaş ungur?, întreabă cucerul lui Andraş pe un român.
– Auzi, acolo, nerodule, răspunse el. Mă, româneşte se zice o gură, nu un gur!
* *
(Ghimpele, 10, nr. 17, 24 decembrie 1868, p. 3)
*
*
De mult a rămas
La noi de pripas
Ca la anul nou
Să se dea cadou.
De la mic, la mare,
Astăzi fiecare,
Coconi şi cucoane,
Aşteaptă plocoane.
*
*
Copiii cei mici,
Oameni calici,
Slujnicele toate
Cu slugoii-n gloate,
Cu împărţitorii
Şi cu vânzătorii
De gazetărie
Sunt în veselie.
*
*
Toţi zic: La Mulţi Ani!,
Şi înhaţă bani,
Franci şi gologani.
*
De aceea, dară,
Ar fi de ocară
Dacă nu v-am da
Chiar şi noi ceva;
Dar ce să vă dăm
Ca să vă-mpăcăm?
*
*
Vă dăm bani, cazane,
Bonuri cu cupoane,
Vă dăm la moşii,
Acareturi mii,
Şi fără habar
Turnul Colţei, chiar…
*
*
La întâi ghenare,
Zi de sărbătoare,
Inime sătule,
Sorcoveli destule
Îţi zic să trăieşti,
Să îmbătrâneşti.
*
Mulţi pe chef se pun
Încă din ajun,
Beau rachiu şi vin,
Romuri şi pelin.
Alţii merg pe uliţi,
Cu bice, cu suliţi,
Şi strigă, şi zbiară
Mai rău ca o fiară.
*
*
Clopote şi surle
Încep ca să urle,
Iar bravul buhai,
Cu suavu-i grai,
Prin aer s-aude,
Prin urechi pătrunde.
*
Colindă, colindă,
Ia vaca din tindă
Să fie cadou
Pentru anul nou!
*
Dragele fetiţe,
Scumpe copiliţe,
Pentr-această zi,
Spre-a putea citi
A lor bucurie
În căsătorie,
Îşi pun în cuptor
Plumb sau cositor
Şi, apoi, topit,
Bine rumenit,
Îl toarnă-n pahare
Cu o grijă mare
În apă stătută
Şi neîncepută.
*
Anul care vine
Fie-vă de bine,
Cu prosperitate
Şi cu sănătate;
Bani s-aveţi purcoaie,
Zile lungi – o droaie,
Dar să nu uitaţi
Ca să cumpăraţi,
Numai pentru plac,
Câte-un „Bobârnac”!
*
(Bobârnacul, 1, nr. 1, 1 ianuarie 1878, p. 2)