Cerbul din Corlata şi spiritul lui Viorel Piersic | Dragusanul.ro

Cerbul din Corlata şi spiritul lui Viorel Piersic

Corlata 1

*

Înainte de a fi răpus de o boală incurabilă, un corlăţean din neamul Piersic, Viorel, şi-a căutat, trudnic şi inteligent, viaţa fără de moarte, reprezentată de memorie. Cercetând Muntele Sfânt, sat cu sat, vârstă cu vârstă, Viorel Piersic, splendid vânător de Timp (nu întâmplător, în alaiul “Cerbului”, fiecare bărbat are câte un corn de vânătoare străvechi), a înţeles mesajul ancestral al “misterelor de la începutul veacurilor” şi a priceput, fără să-l citească pe Platon, că “Misterele au fost stabilite de către bărbaţi de mare geniu, care, la începutul veacurilor, s-au străduit să-i iniţieze pe semenii lor în puritate, pentru a ameliora cruzimea vieţii, pentru a înălţa morala şi pentru a rafina manierele, astfel încât să limiteze societatea prin legături mai puternice decât cele pe care legile omeneşti le impuneau” (Platon, apud Wright, Dudley, The Eleusinian Mysteries & Rites, Fort Newton, USA, London, 1905, p. 14).

*

În ritualul “Cerbului” lui Viorel Piersic (şi al primarului primar Violeta Ţăran, dar şi al fiecărui corlăţean din ceată, care continuă ceea ce a început Viorel Piersic), Dumnezeu-Timpul (Cernunos al acestor locuri, din care descinde Cronos) moare şi învie prin horire, horele (sau muzele) fiind cele patru fiice ale Timpului (anotimpurile). Ritualul începe cu hore aşezate, cosmice, înfiorate, care vestesc moartea aparentă a Timpului (Timpul-Lumină, Timpul Soare – „Cele cinci elemente ale timpului: primul este anul sau planeta Jupiter; al doilea, Luna; al treilea, Soarele; al patrulea, stelele şi planetele, şi spaţiile zodiacale, şi al cincilea, calculul calendaristic” – Legge, James, The Sacred Books of China. The Texts of Daoism, Oxford, 1891, vol. XI, p. 93), apoi, după învierea Timpului, încep bătutele, horele vitalităţii, ale renaşterii, ale triumfului vieţii („Tradiţia primordială care a adus conceptul de spaţiu şi timp ţine de misterele ciclurilor vieţii şi ale morţii” – Swami, Purohit; Yeats, W. B., The Ten Principal Upanishads, Faber and Faber Limited, London, p. 10).

*

„Timpul este Creatorul” ” (Prashna-Upanidhad, 2, Fort Newton, USA, London, 1905, p 40), iar horele sunt “Căi Sacre” (Hieroi odoi, în elină) spre „misterul misterelor” (Lovinescu, Vasile, Dacia hiperboreană, Ediţia II, Bucureşti, 1996, p. 33), iar “Cerbul” din Corlata, cea mai apropiată religvă românească de conţinutul Dartinii iniţiale, înseamnă şi o măsurare de Pământ şi Cer, “Pământul cu umbletul / Şi Ceriul cu cugetul”, cum inspirat se zice într-un vechi colind al românilor.

*

Corlata 2

Corlata 3