Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 11

Memoriei regretatului Cornel Grosaru

 

 

în noaptea asta o să stăm la sfat,

nevinovată, biată poezie,

şi-o să-ţi vestesc: Hristos a înviat!,

dar pentru unii n-o să mai învie,

deşi se strâng arginţii prin biserici,

iar Iuda poartă mască şi mănuşi

când preoţii sfielnici şi eterici

abia mai trag zăvoarele pe uşi:

 

e prea târziu în cel ce se închină

şi e atâta beznă-n lumânări

încât numai poeţii sunt de vină

că se aud sub fruntea lor cântări

pe care spinii lacomi din cunună

şi rana grea a suliţei păgâne

într-un mănunchi anume le adună

să le presoare-n rămurişuri mâine

 

deşi nu ştim de-i dat să mai existe

dincolo de-nflorirea din copaci,

în floarea lor icoanele sunt triste

şi sevele secrete-s nişte vraci

desprinşi din Tot prin dansul lor damnat

ce mi se mută uneori sub tâmplă

ca să vă strig: Hristos a înviat!,

numai cu noi nu ştiu ce se întâmplă…

 


Dumitru Teodorescu – numai ce-am văzut că nu-i!

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

 

Dumitru Teodorescu, senior de drept al gazetăriei bucovinene, înseamnă pentru mine un înger călăuzitor, datorită căruia am ajuns să trăiesc din scris. Am fost şi vom fi prieteni şi dincolo de omenesc, de vremelnicie, de eternitate. Ne-am văzut rar, dar ne-am simţit întotdeauna împreună sau poate că şi împreunaţi într-o anume licărire, menită puterii de a trăi, de a fi. Când s-a aruncat pe nedrept cu pietre în el, chiar din tabăra din care făcea parte, cea a presei, am explodat aşa cum mi-i ursit să o fac, şi s-a bucurat teribil, atunci şi după aceea, când s-a dovedit că am avut dreptate, Dumitru Teodorescu fiind unul dintre gazetarii demni şi frumoşi ai Sucevei, căreia nici măcar injustiţia politică nu-i pot întina aura.

 

Viorel Varvaroi, înmânându-i Diploma OPERA OMNIA lui Dumitru Vinţilă, în vreme ce Dumitru Teodorescu îşi pregăteşte cuvântul de autor

 

A lăsat după sine o singură carte, un tulburător studiu despre viaţa şi opera cărturarului martir Em. Grigorovitza. Celelalte cărţi, toate nescrise, le-a luat cu sine. A plecat împovărat de cărţile care i-au rămas nescrise, Dumitru Teodorescu robotind şi irosindu-se în gazetărie, adică în misiunea de a alina, atunci când nu poţi dobândi dreptatea, şi a face cunoscut adevărul, atunci când minciuna copleşeşte totul. Avea condei de scriitor şi rigoare de om de presă înnăscut, iar tabletele lui literare, risipite prin filele de o zi ale presei, pot alcătui, oricând, câteva cărţi de atitudine şi de înţelepciune.

 

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

 

Despre plecarea lui Dumitru Teodorescu nu vreau să scriu. E o nedreptate cosmică, de care are parte, printre atâtea alte nedreptăţi, e o ofensă cu care soarta îl împovărează. Dar s-au rupt lanţurile amarului, s-au frânt beznele şi Mitică, prietenul atâtor existenţe reale şi făptuitoare, străluceşte în lumină. E liber şi plin de viaţă precum odinioară. Pentru rănile lui nedrepte, va şti să ierte ceea ce este de iertat, aidoma lui Radu Gyr. Pentru bucuriile făcute altora, cu forţa cuvântului scris, aura lui triumfă asupra vremurilor. Eu aşa ştiu, aşa simt, aşa gândesc.

 

Dumitru Teodorescu şi Roman Istrati


În casa mea, cu Menachem Falek şi poeţii Ierusalimului

Menahem Falek, citind la Vatra Dornei

 

Fratele meu din Naţiunea Poeţilor, Menachem Falek, lucrează o antologie a poeziei evreieşti de astăzi în limba română, iar eu, cum e firesc, îl ajut la corectura finală. Doar atât, fără merite de traducător, deşi Mena, cu generozitatea lui debordantă, mi le tot atribuie, ori de câte ori lucrăm câte ceva împreună. Am simţul limbii şi al poeziei şi mă descurc bine cu astfel de corecturi finale, atât de bine încât Menachem Falek nici nu gândeşte la un alt parteneriat pentru spaţiul spiritual din care şi el provine, născându-se în Bistriţa, încredinţată ulterior Cleopatrei Lorinţiu, care i-a închinat şi o cronică literară a uneia dintre cărţile lui, o cronică pe care mă grăbesc să v-o înfăţişez. Astăzi, când mi-a trimis poemele altui poet evreu, Mena glumea: “văd că, în ultima vreme, m-am cam mutat la tine, acasă, încălcând grav legile izolării la domiciliu”. Dar legea pe care o încălcăm noi, cei doi fraţi din cadrul frăţiei Naţiunii Poeţilor, ţine de “izolări” cumplite, petrecute mai adineauri (cei care îşi închipuie că izolările acelea s-au petrecut cândva, deja se expun riscului unei pandemii de neiertat!), şi nu de lumea largă, care ţi se aşează pe pervazul ferestrei, când ţi-i lumea mai dragă, doar ca să-ţi dea bineţe şi să te invite la călătorii minunate în lungul şi în largul Universului. Cronica poetesei Cleopatra Lorinţiu:

 

 

 


Looch Lars

 

O stare de spirit, cum rar mi-a mai fost dat să întâlnesc, s-a incifrat într-o dublă deghizare, şi de nume, şi de prezenţă scenică, în cadrul minunatelor concerte ale Trupei RELATIVE. Dar dincolo de măşti se află un tânăr inimos şi generos, de a cărui prietenie mă bucur, pe nume Lucian Francisc Csibi, un chitarist solo de excepţie şi un pictor surprinzător – şi eu care îl credeam doar omul de concepţie a materialelor Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park!

 

 

În mod cu totul şi cu totul întâmplător, astăzi Lucy împlineşte o oarece vârstă, aşa că o să-i urez ceea ce le cuprinde şi este condiţionată de toate: Fericire!


Începe anul şi în clanul Drăguşanul: Andi

 

În clipa în care s-a născut, Andi mi-a schimbat destinul. De atunci şi pentru totdeauna am trăit din şi numai pentru scris. De atunci şi pentru totdeauna, am fost răsfăţat de soartă, dar fără să uit niciodată încredinţarea că fiecare copil se iveşte pe lume cu norocul lui, pe care îl revarsă asupra celor care i-au dat viaţă.

 

 

Păşim alături umăr lângă umăr

căci este o fântână la răscruce

spre care numai stele fără număr

zidesc icoana căii ce ne duce

şi-n jurul nostru caii în galop

sfărâmă vremea-n leneşe secunde

ca-n setea noastră să visăm un strop

dintr-o fântână ce-nfăşoară-n unde

 

acelaşi cântec sacru şi deplin

pe care noi să-l împărţim în două

ca să îl bem din cupele cu vin

la mesele ospeţelor cu rouă

la care cântăreţii se adună

atât de rar pentr-a trăi sublim

sperând că vom ajunge împreună

ca împreună să-nvăţăm să fim!

 


Pagina 11 din 103« Prima...910111213...203040...Ultima »