Mihai Hrincescu, zicălașul care înțelege ce cântă
De când îl cunosc – și e ceva vreme de atunci, tânărul interpret de folclor Mihai Hrincescu, din Arbore, m-a impresionat prin știința, prin înțelegerea melosului românesc tradițional, de dincolo de capcanele facilității degradante ale succesului ieftin. Mihai Hrincescu este, în sensul zicalelor lăutărești de odinioară, un zicălaș, care, cu vocea lui inconfundabilă și cu acordurile discrete ale cobzei drept țiitură, concentrează vremurile și chemările străbunilor pe muchia inefabilă a clipitei, reînviind și redându-ne o identitate, pe care parcă fără voie o adoptăm, semn că spiritul se culege cu sufletul, chiar și atunci când mintea zace sub colbul ignoranței și al uitării. Iar peste statura aceasta înnăscută de mare și autentic artist se suprapune, la fel de copleșitoare, personalitatea umană, cea de toate zilele, a tânărului Mihai Hrincescu, om însetat de înțelepciune probată, pe care o culege, precum nectarul, din inflorescența sufletelor tuturor celor care-i sunt apropiați. Mihai Hrincescu a ajuns la maturitatea artistică în care creierul veghează și inima dezlănțuie șuvoiul proaspăt și vindecător al cântecului emblematic pentru specificitatea spiritualității neamului. Există și răspândește lumină, pentru că știe cât și cum să ardă.
La mulți ani, Mihai Hrincescu,
și Dumnezeu să ni te ție
numai întru bucurie!