Dragusanul - Blog - Part 56

Primele voturi la Concursul BUCOVINA ROCK CASTLE 2020

 

Primele 13 trupe înscrise în Concursul BUCOVINA ROCK CASTLE 2020, concurs organizat pe pagina oficială a festivalului, deja adună voturi. Încă nu am ascultat melodiile, dar ştiu că trupele tinere ale rockului românesc au potenţial, motiv şi cauză pentru care BUCOVINA ROCK CASTLE le va oferi, în fiecare an, şansa de a se număra printre cele trei trupe alese de rockerii votanţi pentru a deschide cele trei nopţi de concerte ale luminii, pe care orbii nu au să o zărească vreodată.


În lada cu zestre: sârbe, arcane şi corăgheşti!

Rumänische Hochzeitsfahrt. Nach einer Skizze auf Holz gezeichnet von W. Heine. Zicălașii de odinioară ai Basarabiei, conducând alaiul tradițional de nuntă.

 

Am scris şi argumentat cu mărturii vechi faptul că sârbele sunt horele mirelui (serba însemnând mielul cosmic, adică mirele), că arcanele, şi ele nişte sârbe, numite şi brâie, jucate înşiruit de feciori şi fete însemnau hore ale logodnei (cele 12 arce zodiacale, care formează brâul cosmic) şi că horele corăgheşti se jucau după ce vorniceii, numiţi corăbieri sau corăghieri, când duceau corabia cu darurile pentru mireasă, într-un coş care şi acum se numeşte corabie, în oficierile religioase, comandau lăutarilor o corăghească pentru corăgherii mei. Anterior, corabia  se numise, precum cea a lui Noe, arcă, de unde şi deducţia că între arcane şi corăgheşti nu există decât diferenţa unei actualizări de nume, în cadrul horelor ceremoniale de nuntă. Dar aflu că, „în secolele XVI și XVII… în vremurile vechi, lada de zestre era făcută, cu mult efort, sârguință și grijă, dar și cu o abilitate specială, de către mire, drept cadou pentru mireasă, înainte de nuntă. În multe locuri din Bucovina, în funcție de bogăția mirelui, mireasa primea mai multe lăzi. Acum, lăzile nu mai sunt făcute de mire, ci sunt cumpărate de pe piață și, prin urmare, nu mai au comoara frumoasă de motive ciudate, ca înainte; ele sunt doar pictate și lucrate foarte primitiv. Cu această ocazie, trebuie menționat faptul că mireasa îi oferea mirelui, drept cadou, o cămașă de mire din lenjerie bogat brodată, ca recompensă pentru lada primită” [1].

 

Ce înseamnă asta? Înseamnă că, în vechime, corabia primită de mireasă se numea arcă şi era, în fond, lada de zestre – cadoul lucrat şi dăruit de mire (serba), corabia plină de comori din multe colinde româneşti fiind, de fapt, lada de zestre, încărcată în car, la plecarea miresei din casa părintească. Şi mai înseamnă şi definirea momentelor unor hore ceremoniale, care, de multă vreme, „nu mai au comoara frumoasă de motive ciudate”, ci au devenit sârbe, arcane şi corăgheşti, deci nişte profane ţupăieli pe melodii minunate, care, în cadrul logodnei cosmice îşi aveau logica şi sacralitatea lor.

 

Informaţia, aflată din studiul menţionat al profesorului și directorului Școlii de Arte și Meserii din Câmpulung Moldovenesc Ilie Veslovschi, mi se pare atât de importantă, în tentativele de înţelegere a fundamentelor spiritualităţii româneşti, încât scriu aceste rânduri doar ca o simplă ştire despre continuitatea, sub nume aparent diferite, deci cu aceeaşi semnificaţie, spiritualităţii ancestrale a Europei prin Datina românilor.

 

 

[1] Weslowski, Elias, Die Möbel des rumänisohen Bauernhauses in der Bukowina, în Zeitschrift für österreichische Volkskunde, XII. Jahrgang 1906, Wien, pp. 55 și urm.


Câmpulung, în colecţia iconografică Gabriel Ojog (II)

 

Într-un comentariu la primul set iconografic, dedicat Câmpulungului, pe care eu doar l-am răspândit, Gabriel Ojog comentează, cu dezarmanta lui sinceritate: „Aici sunt fotografii care au fost alese și culese cu trudă de Hotațiu Silviu Ilea (persoana care are o colecție demnă de invidiat), Ovidiu Ștefeligă (un maestru al artei fotografice), fotografii din colecția Aristotel Erhan etc. Bineînțeles că sunt și piese din colecția personală. Urmează o serie de fotografii vechi, având ca temă viața culturală din comuna Vama, puse la dispoziție de directorul Căminului Cultural, domnul Nicolae Ciocan, cât și o veche colecție de fotografii pe sticlă, care vor fi prelucrate de Ovidiu Ștefeligă”.

 

Din respectul pe care îl port unor astfel de oameni, pe care îi ştiu după nume, iar pe unii şi în mod direct, toate mărturiile necunoscute despre Câmpulungul de odinioară, care îmi vor ieşi în cale, în sufletul meu, domniilor lor le sunt dedicate. Cu afecţiune şi cu mare, mare respect.

 

 


şi primăvara izbuteşti s-o-nveţi

 

tristeţea celor care dorm acum

s-a ridicat spre ceruri ca o sfară

în ceasuri de primejdii pentru ţară

pe sub galopul cailor de fum,

dar stelele aduc din nou lumină

ca s-o boteze soarele-n trăiri

doar risipind acele năluciri

şi somnul care curmeziş dezbină,

 

hai, nu mai sta, ridică de pe pernă

cu steaua dimineţii pururi vie

cuvintele ursite să ne fie

o înviere nouă şi eternă,

căci nu e loc acum pentru tristeţi,

cobzari pe struna zorilor când cântă

presoară-n jur o bucurie sfântă

şi primăvara izbuteşti s-o-nveţi

 


Arta țărănilor din Câmpulung, exponențială în Austria

 

În monografia „Arta țărănească în Austria și Ungaria”[1], publicată de Charles Holme, în 1911, Bucovina este reprezentată de districtul Câmpulung Moldovenesc, bogata iconografie fiind pusă la dispoyiție de profesorul Ilie Veslovschi sau, cum obișnuia domnia sa să semneze interesantele studii, risipite prin revistele vieneze de cultură, „Herr Elias Weslowski, Director of k. k. Fachschule Kimpolung”, colegiul tehnic cezaro-crăiesc fiind, de fapt, Școala de Arte și Meserii din Câmpulung Moldovenesc. Obiectele fotografiate și expuse în monografie au fost făcute de „ruteni”, adică de huțulii Carpaților, și „de români”, cum se precizează, de altfel, în prima pagină a „Introducerii” semnate de A. S. Levetus, opinând că arta populară bucovineană are un caracter „bizantin” (p. 11), găselnița aceasta, preluată de la Veslovschi, fiind, din păcate, una a culturii române din Regat, ca nu aflase și nici nu o să afle vreodată, că au existat două culturi ancestrale, pretotemică și totemică, ale căror simboluri doar țăranii Răsăritului europen le-au păstrat, în baza unui obicei și el subconștient totemic: „așa am apucat”, completat, firește, cu concluzia că, așa „cum nu ajută, nu strică”.

 

În districtul Câmpulungului, „sud-estul Bucovinei este foarte dens populat de ruteni, a căror artă seamănă cu cea a rutenilor din Galiția. Este cu totul altceva cu românii, care formează o foarte mare parte din locuitorii acestei țări. Acești țărani au o imaginație mai fertilă și sunt mai îndemânateci în executarea lucrărilor lor, fie că sunt pe obiecte pentru împodobit casa lor sau pentru împodobirea bisericii. Broderia lor are, în principal, un design geometric (simbolurile totemice de care vorbeam – n. n.), iar unii susțin că, fără îndoială, unele dintre cele mai bune exemplare de broderie din România se găsesc în Bucovina”[2].

 

 

Un studiu, „Arta țărănească în Austria”, semnat de profesorul Dr. M. Haberlandt, descoperă în motivele bucovinene elemente florale (p. 12), ceea ce, în bună parte înseamnă un adevăr, pentru că țărănimea deja „îmbrăca” simbolistica străveche, conform parabolei logodnei cosmice, în concretețea primăverii, a „gherghefului” lunar, întrezărind cum Fecioara Cosmică „șade la gherghef și coase, / nici nu coase, nici descoase, / dar la lacrimi știu că varsă”. Prin urmare, mutarea simbolisticii cerești în vivacitatea concretă a naturii însemna, pentru țăranul bucovinean, identitatea prin care și în care își afla locul în Univers și în Timp. Lucrările din acest studiu-album, scrie Haberlandt, datează din perioada 1820-1860 (p. 17), deși lăzile câmpulungene de zestre au fost făcute, după cum scria Ilie Veslovschi într-un alt studiu, înainte de acapararea Bucovinei de către Austria, deci sunt anterioare anului 1774.

 

În Răsăritul Europei, sesiza Haberlandt, care „transfera” bizantinismul doar asupra vivilizației ruse „arta țărănească înseamnă un domeniu esențial, diferit de toate, aparent mult mai primitiv, deși este mult mai dezvoltat, cum putem concluziona atunci când avem în vedere lucrările de țesături și materialele țărănești din regiunea carpatică. În Galiția și în Bucovina, nu polonezii, ci doar țăranii ruteni și româin aparțin sferei de civilizație est-europeană și au o liniaro-logie care vine din antichitatea îndepărtată, până în zilele noastre, arătându-ne arta țărănească din cea mai timpurie stare a civilizației europene”[3]. Apoi adaugă, având o interesantă revelație despre moștenirea ancestrală, păstrată doar de huțuli și români: „Desigur, ornamentația acestor producții ruteniene și române este caracteristica lor cea mai interesantă și cea mai primitivă. Cunoscătorii acestor lucrări declară că, în distribuirea ornamentelor și a motivelor, localizarea este în mod clar regula și că diverse categorii de ornamente pot fi distinse ca aparținând unor teritorii distincte și chiar, ocazional, unor sate. Asta însă nu ne împiedică să recunoaștem în totalitatea acestor tipare un stil uniform de artă țărănească. Multe elemente provin, fără îndoială, din exterior – atât din Vest, cât și din Orient (influența preoteselor, cu colecțiile lor de reviste vieneze, după cum observa Romstorfer – n. n.). Stilul predominant este la început geometric, urmat mai târziu de ornamentarea artei textile cu ornamente vegetale convenționale. Adaosurile figurative sunt destul de târzii și de izolate (cum este, de exemplu, carpeta cu Contele Bellegarde, călare și fumând din pipă, în exemplele care vor urma – n. n.). Există o varietate inepuizabilă de motive unice, precum și de combinații ale acestora. La o examinare atentă, se vede însă că au evoluat dintr-un număr relativ mic de motive de bază prin modificări și adăugări ușoare”.

 

Cinstit vorbind, nu mă așteptam la o astfel de clarviziune, dublată de o erudiție impresionantă, la un profesor universitar occidental, Dr. M. Haberlandt, dar care „citește” atât de exact spiritualitatea carpatică.

 

 

 

[1] Holme, Charles, Peasant art in Austria and Hungary, London, Paris, New York 1911

[2] Ibidem, p. 12

[3] Ibidem, p. 19


Pagina 56 din 1.225« Prima...102030...5455565758...708090...Ultima »