Dragusanul - Blog - Part 58

Ţinutul Covurluiului: Ocolul Mijlocului (I)

 

Galaţi, “Familia”, nr. 21 din 1866

 

 

Satele Peche, Oasăle, Bălenii, Jorăştii, Băniasa, Rădeştii, Crăeştii,

Slobozia Movilii, Lehanii, Scânteeştii, Diocheştii, Odaia lui Manolache, Zmulţii

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Peche

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Peche

 

 

 

 

Poştaşi la Pechia:

 

Ştefan Lungul, vornic

Niacşul, muntean

Ion Mustiaţă

Costandin Sinica

Costandin, muntean

Mihai Burcă

Sandul Vartic

Ioniţă, ciobotar

Enachi Spâzuratul

Marin Spâzuratul

Vasile Lelica

Chiriac sin (fiu) lui

Manolache zet (al) lui Lelica

Todor, muntean

Maftei

Ion, cărăuş

Ionaşco Mardare

Tudor Grăjdar

Vasile, bârlădean

Ştefan, bârlădean

Toader Stanciul

Crăciun Morun

Stanciul Burcă

Oană al lui Turturică

Dediul al lui Morun

Vasile a ciobăniţii

Savin brat (frate) lui

Costandin, cârpaci

Niagul Bele

Ion Lungul

Pavăl Role

Stroe

Radul fiul lui Stroe

Gheorghe, herghelegiu

Şerban, holtei

Vasile Barbu

Paraschiv, muntean

Ignat fratele lui

Muşat

Mihălache

Dragomir Brăilă

Vasile, rotar

Ion, rotar

Crişan

Cazan

Tudor Pădure

Iordache, surugiu

Nan, cheptănar

Ion Ispravnic

Stoica Cloşcă

Stanciul, herghelegiu

Soica, rotar

Toader Stanciul

Gheorghiţă a babei Bălaşii

Gheorghe, văcar

Dumitru a Marandii

Mihai Porcugras

Ştefan Pelin

Dumitraşcu al lui Porcugras

Lupul Jăman

Costandin Calmare

Neculai Cărăbăţ

Moisă

Mane, muntean

Ion fiul lui Gherghina

Gheorghe Cimpoca

Mitre

Necula Ţârul

Ştefan Ţârul

Tudor Ţârul

Tofan, muntean

Costandin, cojocar

Preda, muntean

Miloş

Toader Dima

Ioniţă a Enii

Postolache Ţarălungă

Ion Pelin

Neculai, muntean

Vlad, muntean

Costandin frate lui Paraschiv

Ion Brăilă

Opre Brăilă

Dobrin

Ion Burcă

Ştefan, cioban

Dobre Topciul

Stoian Chiosa

Postolache, grec

Goe

Dragomir, cioban

Radul lui Spânzurat

Gheorghe Ladă

Gligore Putineiu

Vasilache Băşliaga

Ioniţă Corpaci

Gheorghiţă Colţa

Opre Cucul

Dumitraşco Colţa

Tănasi Iapăscură

Constandin Şchiopu

Pătraşco, chihae

Micul Parmac

Ion Burcă

Mile Palanchi

 

 

Rufeturi:

 

Popa Micul

Ioana, văduvă

In (altă) Ioana, văduvă

Catrina, văduvă

Stanca, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 99, 100

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Oasăle

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Oasăle

 

 

 

 

Ce sunt poştaşi la Cuca:

 

Pricopie, vornic

Vasile Moţoc

Marin brat (frate) lui

Vasilache

Dimoftie

Ion fratele lui

Ionică Moţoc

Lepădatu, croitor

Iordache frate lui Stroe

Trifan

Moisă

Aftenie

Toader fratele lui

Ştefan fratele lui Toader

Ion Zaharie

Gligoraş

Gheorghi Zaharie

Apostol Angheluţă

Ştefan fratele lui

Ştefan Burcă

Iordache Angheluţă

Andrei Savin

Ştefan Buţoc

Acsinte

Aftenie Moţoc

Costandin a Onosii

Stroe

Aftenii Şerban

Toader Diaconică

Leon fratele lui

Gligore Streşină

Vasile fratele lui

Andoni

Afteni  Mihne

Toader fratele lui

Costandin fratele lor

Dima Cârpoiu

 

 

Rufeturi:

 

Popa Mihai

Vasilache biv (fost) vornic, scutelnic al dumisale spătarului Costandin Sturza

Sandul, gălăţan, ce are 2 feciori volintiri la oaste şi el are cartea măriei sale grafului de apărare din let 1771, septembrie 9, supt numărul 1557

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 100

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Bălenii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Bălenii

 

 

 

 

Ce sunt poştaşi la Cuca:

 

Ion Spiridon

Sandul Dămian

Apostol, vătăman

Costandin Dămian

Gavrilă Buzinca

Alicsandru Buzinca

Pintelie

Ioniţă Zaharie

Ghorghe Ropotan

Sandul, croitor

Lupul Carpu

Sandul Ropotan

Pavăl Gaură

Ştefan Podaşca

Ion Petrica

Arion Ropotan

Stoica, sârbul

Lupul Ropotan

Gheorghe Novac

Miron Ropotan

Gheorghe fiul lui

Gligore Spânu

Dănăilă Costache

Chirică Brudiul

Ursul

Dumitraşco Agachie

Pavăl, muntean

Ilie Corne

Vasile, păcurar

Ioniţă Călmâc

Toader Roşca

Toader Gligoraş

Ion, păcurar

Ion Zaharie

Ştefan Gligoraş

Vasile fratele lui

Pavăl Todosie

Ion Lungul

Ioniţă Sava

Ştefan Sava

Costandin Spânu

Vasile Buzinca

Ion Agachie

Costandin Costache

Toager Tăbăcilă

Şerbul, mocan

 

 

Rufeturi:

 

Popa Mihălache

Gheorghe, diacon

Marin Burle, ruptaş

Gheorghe Bezman, ruptaş

Ştefăniţă Ropotan, ruptaş

Ion Patrichelovici, scutelnic al spătarului Costandin Sturza

Gavril, scutelnic al spătarului Costandin Sturza

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 100, 101

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Jorăştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Jorăştii

 

 

 

 

Rufeturi:

 

Popa Dima

Vasile Chirvase, mazil

Gheorghe Chirvase, mazil

Gavriliţă Ţipăluş, ruptaş

Ioniţă Gociul, ruptaş

Costandin Gane, ruptaş

Ion Gociul, ruptaş

Gheorghe Novac, scutelnic al paharnicului Pălade

Neculai, scutelnic al paharnicului Pălade

Ioniţă Naste, scutelnic al paharnicului Pălade

Ştefan Naste, scutelnic al paharnicului Pălade

Neculai, scutelnic al paharnicului Pălade

Ioniţă Donosi, scutelnic al paharnicului Pălade

Costandin Roman, scutelnic al paharnicului Pălade

Sandul Hristofan, scutelnic al paharnicului Pălade

Enachi Ţaul, scutelnic al paharnicului Pălade

Pintilie, scutelnic al banului Lupului

Vasile Doroftei, scutelnic al paharnicului Iancului

Ion Ţâpeluş, scutelnic al spătarului Costandin Sturza

Stoian, sârbul, scutelnic al spătarului Costandin Sturza

Ion, dobrogean, căpitan de volintiri; are salvogvardia măriei sale grafului de apărare, let 1772, iunie 16, supt numărul 1265

Eliana, văduvă a lui Ţăpăluş, călugăr

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 101

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Băniasa

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Băniasa

 

 

 

 

Birnici:

 

Vasile

Costandin

Gheorghe zet (al) lui Costandin

Gavril Ciocan

Gligore Ciocan

Ioniţă Tătaru

Costandin a Hulpoaei

Lazăr Decianul

 

 

Rufeturi:

 

Popa Alicsandru

Popa Vasile

Andrei Mitrofan, ruptaş

Iordache Mitrofan, ruptaş

Ştefan Mitrofan, ruptaş

Gheorghiţă Mitrofan, ruptaş

Petre Miron, ruptaş

Ilie Fulger, ruptaş

Mihălache Fulger, ruptaş

Neculai Plesnescul, ruptaş

Neculai Bălan, ruptaş

Iftenie biv (fost) vornic, scultelnic al spătarului Costandin Sturza

Gavril Bălan, scultelnic al banului Lupului

 

 

Oameni din Băniasa ce sunt

mutaţi cu şederea la Rediu la Hilimon:

 

 

 

Birnici:

 

Gligore Balmoş

Sandul Foce

Ion Roman

Alecsandru Bujeniţă

Paraschiv, rotar

Vasile, horincian

Tudor Zmeul

Sandul, vătăman

Dumitru Zmeul

Gavril nepot lui Miron

Iordache, tecucean

Costandache, şelar

Costandin Tătaru

Iftemii, vornic

Costandin Balmoş

Vasile Ciocan

Sandul Boubătrân

Pintilie, rotar

Alicsandru Rotilă

Sava Foce

Ioniţă Foce

Apostol Ciolănuţ

Stan fiul lui Barbul

Vasile Buluz

Costandin a Pântioae

Lupul Mantale

Gheorghie, cibotar

Toader Balmoş

 

 

Case cu femei văduve:

 

Marie, văduvă

Măriuţa, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 101, 102

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Rădeştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Rădeştii

 

 

 

 

Birnici:

 

Neculai Arion, vornic

Gligore brat ego (fratele lui)

Iacomi Nica

Iordachi Porumbul

Gheorghe Porumbul

Arion Acsintii

Toader Negară

Costandin Porumbul

Ioniţă Uşurel

Lupul Boza

Gavril Costachel

Costandin Boza

Toader Hurduc

Ioniţă Pătraşco

Vasileche, cibotaru

Pricopie Nica

Iacob Boza

Manolache Boza

 

 

Rufeturi:

 

Popa Istrate

Popa Ion

Diaconul Sandul

Diaconul Ion

Diaconul Ion din schitul Crucian

Andronache Porumbul, scutelnic al comisului Fotache

Lupul, grădinar, scutelnic al comisului Fotache

Manolache al lui Grama, scutelnic al comisului Fotache

Iosip, scutelnic al paharnicului Iancului

Gheorghe, marangoz, cu cartea măriei sale feldmareşalului de apărare din let 1771, numărul 1752

Ion Negru, scutelnic al schitului Crucian

Manolache Negru, tij (la fel)

Gheorghe fiul lui Papaistrate, dascăl; ultimii 3 scutelnici sunt cu cartea dumisale postelnicului Arghirie de la departamentul rânduielilor de apărare

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 102

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Crăeştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Crăeştii

 

 

 

 

Birnici:

 

Andrei Cârcotă

Acsinte

Vasile Toma

Sava zet (al) lui Iftimie

Ştefan, cârciumar

Gavriliţă

Ion Chirică

Ilie a Lupei

Costandin sin (fiu) lui Gheorghe

Ion Nichifor

Pascul fiul lui Ifteni, ce se numeşte volintir şi n-are carte

 

 

Rufeturi:

 

Popa Apostol

Popa Neculai

Gheorghe Crăescul, mazil

Ioniţă Crăescul, mazil

Vasile fiul lui, mazil

Lupaşco Crăescul, mazil

Gheorghe Sandul, ruptaş

Dumitru Dimofti, ruptaş

Ioniţă Doni, mazil

Vasile fiul lui Costandin Crăescul, ruptaş

Vasile Macarie, ruptaş

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 102, 103

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Slobozia Movilii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Slobozia Movilii

 

 

 

 

Birnici:

 

Dima Bârcu

Ion Jâglău

Gligore Hâncul

Ion Gagiul

Ilie Gagiul

Gligore Stan, în sama lui Crăiţă

 

 

Scutelnici:

 

Simion Zaharie, scutelnic al căpitanului Movilă

Dediul Zaharie, scutelnic al căpitanului Movilă

Gheorghe Zaharie, scutelnic al căpitanului Movilă

Lupul Bâlcu, scutelnic al căpitanului Movilă

Neculai Mavriche, scutelnic al căpitanului Movilă

Ion Arsăndoiul, scutelnic al căpitanului Movilă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 103

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Lehanii

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Lehanii

 

 

 

 

Oameni străini, de peste Dunăre,

ai lui Iacobache al pitarului Chirică,

cu cartea măriei sale feldmareşal

şi ohraniţelnii list din let 1772,

ghenarie 22, supt numărul 184:

 

 

Tudorache sin (fiu) lui Andronache

Lupul

Stanciul

Petre

Şerban

Costandin Buga

Oane Tăician

Paraschiv Lungul

Dinul

Gheorghe

Dima

Mihalcia, vornic

Negoiţă

Niagul fiul lui Huzun Gheorghe

Hriste Pătraşco

Petre

Dobre

Orza

Sorin Niagul

Paraschiv

Ion Brânza

Vlad

Sandul

Lazor

Iancul

Gheorghe, sârbul

Petco, cioban

 

 

Rufeturi:

 

Postolache, ţigan al lui Iacovache

Angheluşa, văduvă

Marie, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 103

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Scânteeştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Scânteeştii

 

 

 

 

Birnici ce şed la Diocheţi:

 

 

Anghel

Sava Imbrihoi

Dimoftie

Ilie văr lui Lazor

Toader Tiron

Toader Dănăilă

Gligore Delungul

Andronache

Toader Roşu

Ilie Roşu

Ion fiul lui Tălabă

Ionaşco a prescurniţii

Costandin Roşu

Ion Streşină

Lupul, rotar

Mihai Ştirbăţ

Gavril Brihoi

Stanciul fiul lui Nicolai

Gavril Bălan

Alicsandru Tiron

Costandin Brihoi

Manolache fratele lui Vasile

Gligoraş Streşină

Toader Bălan

Ion Streşină

Gligore Lungul

Iordache Brihoi

Costandin, cibotar

Marin a Vasilcăi

Lazor Talabă

Chiriac Lungul

Tănasă Mânză

 

 

Rufeturi:

 

Popa Ioniţă

Diaconul Lazor

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 103, 104

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Diocheştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Diocheştii

 

A dumisale paharnicului Iancului

 

 

 

 

Scutelnici:

 

 

Dumitrache Cârneţ, scutelnic al paharnicului Iancului

Gheorghe, căprar, scutelnic al paharnicului Iancului

Ioniţă Vădaş, scutelnic al paharnicului Iancului

Gligoraş, plugar, scutelnic al paharnicului Iancului

Neculai Mirăorul, scutelnic al paharnicului Iancului

Gligoraş al butnarului, scutelnic al paharnicului Iancului

Ioniţă Burhaz, scutelnic al paharnicului Iancului

 

 

Case cu femei văduve:

 

Lunguliasă, văduvă

Aniţa, văduvă

Maria, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 104

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Odaia lui Manolache

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Odaia lui Manolache

 

 

 

 

Ce şed la Drăguşani, scutelnici clucerului Manolache:

 

 

Tănasii, vătăman

Andronic

Gavril

Andrei Barbăniagră

Dima

Tudosii Chiosa

Lupul Paine

Pricopie

Stanciul, cârciumar

Gligoraş

Neculai Bălăuţă

Tănasii

Dimoftii

Ştefan Broască

Sandul

Toader, croitor

Alicsandru a Crăcănatii

 

 

Rufeturi:

 

Ioniţă, ţigan

Ion, ţigan

Ioana, văduvă

Crâstina, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 104

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Zmulţii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Mijlocului

 

 

 

Zmulţii

 

 

 

 

Birnici:

 

Alicsandru Butunoiu

Tacul brat (frate) lui

Tofan Butunoiu

Vasile Butunoiu

Mihai Nejnir

David Butunoiu

Vlad Totolici

Savin Totolici

Ion, vătăman

Ion Bucă

Apostol Bârlibaş

Ion, dogar

Vasile, dogar

Gligore Totolici

Crăciun Bucă

Năstasă Bucă

Ion Lungul

Ion Macovei

Radul Corchei

Ştefan Corchei

Gheorghe Corchei

Savin, vătăman

Toader Nejnir

Vasile Gafton

Lupul Nejnir

Costandin Gaiul

Ion Mardare

Ioniţă Prodan

Savin Iftodie

Andrei Iftode

Ion Bejan

Iordache Bejan

Ion, muntean

Pavăl, muntean

Andrei Nejnir

Petre zet (al) lui Patriche

Ştefan Patriche

Ion Patriche

Ion Călăci

Pătrasii Patriche

Ştefan Grosul

Enachi Moţoc

Pavăl Patriche, vornic

Lupul Ciolan

Vasile Ciolan

Antohi Ciolan

Lupul Gafton

Gligore Prodan

 

 

Rufeturi:

 

Ion, diacon

Popa Ion

Toader, diacon

Popa Gligore

Ioana Ciorăriţa, văduvă

Ana, văduvă

Aniţa, văduvă

Maria, văduvă

Linca, văduvă

Rusanda, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 104, 105

 

 


Ion Paranici: Drum prin insomnii

 

 

 

Dacă vreţi să citiţi cartea de poezie

Drum prin insomnii, de Ion Paranici,

faceţi click pe copertă!

 

 


Ţinutul Covurluiului: Ocolul Horincii

 

 

Provinces Danubiennes: Biserica la Galaţi

 

 

Satele Rogojănii, Iţeştii, Blăgeştii, Vădenii, Ţuţcanii, Măluştenii, Mânzăteştii,

Bereştii, Comăneştii, Aldeştii, Şipotile, Slivna, Cavadineştii, Liudi ot Grăpeni, Găneştii

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Rogojănii

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Rogojănii

 

 

 

 

Ce ţin poşta la Vădeni:

 

Neculai Ursul

Macsin Gugle

Costandin Lăcustă

Irimie Gugle

Alicsandru zet (al) Florii

Vasile Gugle

Ariton al lui Ursul

Ion sin (fiul lui) Sandul

Ion fiul lui Grumază

Onosi Negrul

Ion Dumitraşco

Trohin Dumitraşco

Alicsandru fiul lui Dumitraşco

Apostol Negrul

Enachi fiul lui Negrul

Apostol Găvan

Gligore Aftenie

Ştefan Ghitcă

Ştefan Gugle

Alicsandru Corne

Profir Mârâi

Pavăl Gozana

Strătulat Afteni

Toader al lui Munteanu

Neculai Mârâi

Condre Afteni

Alicsandru Afteni

Ştefan Hilip

Ioniţă Hilip

Neculai Săcuian

Gavril Arhirie

Andrei Arhirie

Neculai Arhirie

Ilie Cozma

Iordan

Ioniţă Arhirii

Neculai Onosii

Dumitraşco, morar

Sandul Cozma

Pătrăşcan Zont

Dumitru, liahul

Toader Rarul

Costandin Rarul

Gligoraş Rarul

Ştefan Babeş

Ion Strujă

Vasile Strujă

Săverin Dumitraşco

Ştefan brat ego (fratele lui)

Ostahi al lui Dumitru

Tofan fiul lui Dumitru

Ifrosii Grumază

Dămian Săcan

Ion, vătăman

Iftodie

Ion Bostan

Vasile Onosii

Apostol Săcan

Tănasii Flore

Sandul Curjos

Andronachi Negrul

Lupul Baniţă

Costandin, cibotar

Simion, crav

Gavril Calabalâc

Costandin Curjos

Vasilache, căpitan

Gheorghiţă, vătăman

Niadul lui Ursul

Constandin al lui Ursul

 

 

Rufeturi:

 

Popa Mihai

Popa Mihăilă Popa Toader, bejenar, venit de la Zârneşti

Vasilache Arhirie, mazil

Carage, sârbul, scutelnic al comisului Fotache

Gavril, morar, scutelnic tij (la fel)

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 93, 94

 

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Iţeştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Iţeştii

 

 

 

 

Ce ţin poşta la Vădeni cu Rogojănii:

 

Costachi Ostahi

Ştefan Ostahi

Zoti Ostahi

Ion Bratovan

Toader Bratovan

Ştefan Chebac

Ion, crav

Vasile, cibotar

Sandul Handraban

Necula, sârbul

Timofte Guriţă

Ion Guriţă

Petre Boroş

Costandin Gavril

Gheorghe, cioclu

Gavril Strătulat

Gligore Ghione

Ştefan Movila

Dămian

Gavril Triche

Ştefan Chiosa

Vasile fiul lui

Gheorghe Iţescu

Alcsandru Chifan

Costache fratele lui

Necula Chiosa

Ştefan Nistor

Gavril Chiosa

Ştefan Parfeni

Ştefan Ilie

Petre Handraban

Marco

Pavăl, sârbul

Ficiorul Aftinii Popliciţii

Costandin Iţescul

Dumitru Hilimon

Gligore Handraban

Vasile Bratovan

Oprişan

Toader Hârnage

Vasile Cojan

Ioniţă, cibotar

Gheorghe fiul lui Marin

Neculai fiul Catrinii

Dumitraşco, cibotar

Gavril Ilieş

Sandul Iţescul ot dom (din casa) lui Costandin Iţescul

Gheorghe Ivul

 

 

Rufeturi:

 

Popa Costandin

Toderaşco Gogul, scutelnic al spătarului Mihalache Costache

Gavril Bratovan, scutelnic al banului Lupului

Toader, cibotar, scutelnic al banului Lupului

Ioniţă, grecu, scutelnic al banului Lupului

Ioniţă Melinte, scutelnic al banului Lupului

Mihai Bratovan, scutelnic al banului Lupului

Stoian, sârbul, scutelnic al banului Lupului

Toader Bantăş, mazil

Vasile Handraban, ruptaş din Fălciu

Neculiţă Săcuian, ruptaş din Fălciu

Simion Melinte, ruptaş din Fălciu

Lupul fiul lui Melinte, ruptaş din Fălciu

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 94

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Blăgeştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Blăgeştii

 

 

 

 

Ruptaşi:

 

Popa Gheorghiţă

Ştefan Carpu, mazil

Neculai Carpu, mazil

Savin Carpu, mazil

Sandul Gociul, mazil

Ştefan Buţă, mazil

Ştefan, fălcianu, ruptaş

Sandul Buţă, ruptaş din Fălciu

Toader Modila, ruptaş din Fălciu

Stahie Vâlcul, ruptaş din Fălciu

 

 

Scutelnici:

 

Gligoraş Buţă, scutelnic al spătarului Costandin Sturzei

Ion Trufaş, scutelnic al spătarului Costandin Sturzei

Gligore fiul lui Dimofti, scutelnic al paharnicului Iancului

Gheorghi Dorobăţ, scutelnic al paharnicului Iancului

Ioniţă Trenche, scutelnic al paharnicului Iancului

Andreianco, scutelnic al paharnicului Iancului

Gavril Giocu, scutelnic al banului Lupului

Sandul fiul Despii, pânzăriţei, scutelnic al banului Lupului

Mihăilă Gâdei, scutelnic al banului Lupului

Simion Giocu, scutelnic al banului Lupului

Gligore Onosie, scutelnic al banului Lupului

Gavrilaş, scutelnic al banului Lupului

Vasile Buţă, scutelnic al banului Lupului

Ion Dărângă, scutelnic al banului Lupului

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 94, 95

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Vădenii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Vădenii

 

 

 

 

Ce sunt de paza podului la Vădeni:

 

Neculai Tăune

Vasile Rogojină

Vasile Ichim

Lupul, muntean

Timoftie David

Vasile, cibotar

Simion Pălade

Pavăl Vacă

Alicsandru

Ursul, cibotar

Ioniţă, cibotar

Vasilache, cibotar

Ilie Bujoran

Vasile Leonte

Timoftie Ichim

Pavăl Petre

Toader Andrian

Iordache Andrian

Neculai Barbă

Ifrim

Toader Eni

Ursachi, vătăman

Lupul, dascăl

Iftemii Andrian

Ştefan, muntean

Ion Bucă

Ioniţă, vătăman

Macsin

Vasile Tiron

Vasile Tătaru

Ion Cârneţ

Ilie fiul lui Tiron

Costandin Vădian

Ion Vădian

Vasile Coşniţă nepot lui Vasile

Ion Gligoraş

Sandul Truhinii

Iacob

Andrei Marco

Manolache fiul lui Marco

Gligore fiul Măriuţii

Apostol a Stratii

Gligoraş Poalelungi

Lazor fratele lui

Dumitru Rufana

Vasilache Stroe

 

 

Rufeturi:

 

Ion Gogeniaţă de acolo, ce s-a răspuns că este ruptaş la ţinutul Grecenilor

Costandin Bujoran, la fel s-a răspuns că este ruptaş la ţinutul Grecenilor

Ion fiul lui Roman, ruptaş

Costandin fiul lui Costandache, ruptaş

Sandul Pălade, scutelnic al banului Lupului

Ion Spănache, scutelnic al banului Lupului

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 95

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Ţuţcanii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Ţuţcanii

 

 

 

 

Birnici:

 

Ion Gherman

Vasile Bogdanprostu

Alecsandru Gogeniaţă

Toader Ciubăr

Costandin Crucian

Ştefan Ion

Neculai Ariton

Lupul Ion

Petre Postolache

Costandin fiul lui Sandul

Toader Ion

Sandul Goe

Ioniţă Buşilup

Lupul Bujoran

Alicsandru

 

 

Rufeturi:

 

Popa Gligore

Costandin Hiliuţă, mazil

Sandul Hiliuţă, ruptaş

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 95, 96

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Măluşteniiii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Măluştenii

 

 

 

 

Rufeturi:

 

Toader Liga, ruptaş

Ifrosii Liga, ruptaş

Toader Ursul, ruptaş

Costandin Şişne, ruptaş

Dumitru Şişne, ruptaş

Popa Ion

Diaconul Gheorghe sin ego (fiul lui)

Savin Coşniţă, slugă lui Manolache, clucer

Gavriliţă Bujoran, tij (la fel), slugă lui Manolache, clucer

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 96

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Mânzăteştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Mânzăteştii

 

 

 

 

Birnici:

 

Pavăl sin (fiul) lui Costandin

Ilie Trif

Ursachi Gligoraş

Dănăilă, muntean

Ioniţă Pavăl

Ion fiul lui Ilie

Şerban Decian la popa Ştefan

Gavril fiul babei Ioana

Ilie, rus, olar

Neculai Decian

Stan Decian

Ivan, tij (la fel) Decian

 

 

Rufeturi:

 

Popa Ştefan

Ion Berechet, prisăcar din Fundul Horincii, al banului Lupului

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 96

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Bereştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Bereştii

 

 

 

 

Rufeturi:

 

Iordache, ruptaş

Ichim Berescul, ruptaş

Dumitraşcu Bole, ruptaş

Ioana, babă

Baba Sanda

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 96

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Comăneştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Comăneştii

 

 

 

 

Birnici:

 

Burcă, dascălul

Vasile Horghidan

Toma Horghidan

Ilie Ţambur

Ion Ţambur

Toader, baurcian ce zice că-i darea la ţinutul Grecenilor

Ioniţă, fiul lui, la fel

 

 

Rufeturi:

 

Ion Horghidan, ruptaş

Gheorghe fliul lui Horghidan, ruptaş

Andrieş, ruptaş

Vicol, lefegiu, ruptaş

Toader fratele lui

Neculai Chiculiţă, scutelnic al paharnicului Iancului

Toderaşco Butulian, scutelnic al banului Lupului

Toderaşco Mânzul, scutelnic al banului Lupului

Iordachi Tălăşman, scutelnic al banului Lupului

Andrei Foca, scutelnic al banului Lupului

Ion Mitrofan, scutelnic al banului Lupului

Mihăilă Foca, scutelnic al banului Lupului

Toderaşco Săcuian, scutelnic al banului Lupului

Aftinie, văduvă

Dochiţa, văduvă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 96, 97

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Aldeştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Aldeştii

 

 

 

 

Rufeturi:

 

Popa Costandin din schit

Gavril Ciolac, ruptaş

Apostol al Măriuţii, scutelnic schitului Aldeşti

Vasile fratele lui, scutelnic schitului Aldeşti

Ioniţă Movilă, scutelnic schitului Aldeşti

Costandin Berechet, scutelnic schitului Aldeşti

Ioniţă Perciu, scutelnic schitului Aldeşti

Petre Burdilă, scutelnic schitului Aldeşti

Donciul, sârbul, scutelnic al banului Lupului Costache

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 97

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Şipotile

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Şipotile

 

 

 

 

Birnici:

 

Lupul Ghimpul, ce-au dat samă că trage havalele la Tutova

Lazor Ghimpul, la fel

Stahie Ghimpul, la fel

 

 

Rufeturi:

 

Ioniţă, cioban, scutelnic al lui Gheorghe, căpitan de volintiri, iertat

Andronache Purcel, scutelnic al lui Gheorghe, căpitan de volintiri, iertat

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 97

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Slivna

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Slivna

 

 

 

 

Rufeturi:

 

Ioniţă Dima, mazil

Ioniţă Enachi, mazil

Costandache Dima, mazil

Ioniţă Motran, mazil

Tudose fratele lui Enachi, mazil

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 97

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Cavadineştii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Cavadineştii

 

 

 

 

Rufeturi:

 

Popa Radul

Irimie Obrejan, scutelnic al lui Gheorghe Vicol

Iorga, scutelnic al lui Gheorghe Vicol

Ion Vartic, scutelnic al lui Gheorghe Vicol

Iordachi Vartic, scutelnic al lui Gheorghe Vicol

Ion Baltămare, scutelnic al lui Maţoeni

Grigore Obrejan, scutelnic al lui Maţoeni

Ştefan, bârsan, scutelnic al lui Maţoeni

Necula Mâţă, scutelnic al banului Lupului

Antohi Modiga, scutelnic al banului Lupului

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 97

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Liudi ot Grăpeni

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Liudi ot Grăpeni

 

Ce şed în Cavadineşti

 

 

 

 

Birnici:

 

Ion Hagiul

Paraschiv Ciupercă

Pricopie

Ştefan Mânăscurtă

Gheorghe fiul lui Deliul

Panaite, sârbul

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 97

 

 

 

 

 

Ţinutul Covurluiului: Rogojănii

 

 

5 iunie 1774

Ocolul Horincii

 

 

 

Rogojănii

 

 

 

 

Birnici:

 

Lupul Vrabie

Gheorghe sin (fiu) bărbier

Marie zet (al) Iftode

Ion Chiriţă

Gavril Chiriţă

Costandin fiul popii

Sandul, văcar

Dima, grec

Vasile Chiriac

Ion fiul lui Toader Colibă

Ion Dobre

Andronache, argat grecului

Vasilache Raico, la fel

 

 

Rufeturi:

 

Popa Vasile

Diaconul Vrabie

 

 

Mazili şi ruptaşi:

 

Onul Câşlian

Ioniţă Hilip

Dumitraşco Coşniţă

Lupul Ghioşcă

Andrei Dănăilă Ghioşcă

Ion Iordache

Timofte

Ion fiul lui Cârstian

Alicsandru Vârgolici

Ion Iorga

Toader Fănaga

Ioniţă, peneoaş

Adam

Pavăl Dică

Toader Năstacul

Lupul Iorga

Alicsandru Ghioşcă

Costandin Iorga

 

 

Scutelnici:

 

Ştefan Buşilă, scutelnic al banului Lupului

Dinul Măstacul, scutelnic al banului Lupului

Vasile Cârstian, scutelnic al banului Lupului

Toderaşco Cârstian, scutelnic al banului Lupului

Antohi Cârstian, scutelnic al banului Lupului

Vasile Cârstian, scutelnic al banului Lupului

Costandin Ţaţâe, scutelnic al comisului Fotache

Iordache Ţicău, scutelnic al comisului Fotache

Vasile, dogar, scutelnic al spătarului Costandin Sturza

Iordache, scutelnic al spătarului Costandin Sturza

Ion David, scutelnic al clucerului Manolache

Toader Colibă, se s-a numit volintir; are salvovgardie din let 1771, iunie 7, cu numărul 1216

Stoian, sârbul, ce se numeşte iar volintir şi şede acasă; are salvogvardie din 1771, iunie 6, numărul 1147

Aniţa, vădană

Catrina, vădană

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 97

 

 


Ion Paranici: Numele meu răstignit pe o carte?

 

 

 

Paranici Ion

 

născut la 26 martie 1937, în satul Tişăuţi, comuna Ipoteşti, judeţul Suceava;

 

 

A semnat şi cu pseudonimele: I. Pavel şi I. Tisă.

 

 

Studii:

 

 

Absolvent al Şcolii elementare de şapte ani din Tişăuţi, promoţia 1952;

Absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, promoţia 1955, şi al Facultăţii de filologie (secţia română) a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, promoţia 1961 (I-au fost profesori: Constantin Ciopraga, Gavril Istrate, Al. Dima, Th. Simensky, Şt. Cuciureanu, N. I. Popa, I. D. Lăudat, Al. Husar ş. a.);

 

 

Debutează cu versuri în ziarul Zori noi din Suceava, în 1955;

 

 

Bibliotecar-şef la Biblioteca Regională Suceava (1961-1962), inspector metodist la Inspectoratul Regional de Învăţământ şi Cultură Suceava (1962), inspector principal şi, apoi, secretar C. R. C. C. S. la Comitetul Regional de Cultură şi Artă Suceava (1962-1965), redactor I, şef de secţie, apoi redactor şef-adjunct (1965-1972) şi redactor-şef (1972-1989) la ziarul Zori noi din Suceava, redactor-şef (1989-1998) la ziarul Crai nou din Suceava;

 

 

Publică versuri, reportaje şi articole în mai multe volume şi suplimente culturale apărute pe plan regional şi judeţean (Ţara de Sus, Trepte lirice, Suceava etc.);

 

 

Colaborează cu poezii (unele alcătuind grupaje) şi eseuri la Convorbiri literare şi Cronica din Iaşi, Orizont din Timişoara, Oraşul (revistă de cultură urbană) din Cluj-Napoca, S. L. A. S. T. , Contemporanul şi Presa noastră din Bucureşti, Bucovina literară, Pagini bucovinene, Ţara Fagilor, Zori noi şi Crai nou din Suceava, Zorile Bucovinei din Cernăuţi, Limba Română (revistă de ştiinţă şi cultură) din Chişinău;

 

 

Îi sunt publicate poezii în volumele: Antologia poeţilor români din Bucovina (1775-2002) (Emil Satco, Editura „Junimea”, 2002, Iaşi); Poeţi din Bucovina (Adrian Dinu Rachieru, Editura „Helicon”, Timişoara, 1996), creaţiile poetice fiind prefaţate de un comentariu); Antologia poeziei bucovinene (ediţie bilingvă) (Ion Drăguşanul, Editura „Muşatinii”, 2008, Suceava); Poezie bucovineană (Mihai Pânzaru-PIM, Editura „Muşatinii”, 2011, Suceava); Sol omnibus lucet antologie editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni (Editura „Lidana”, Suceava, 2012) şi în Almanahul 2004 al „Bucovinei literare” (editat de Consiliul Judeţean Suceava şi Societatea Scriitorilor Bucovineni);

 

 

Comentarii privitoare la activitatea şi creaţia lui I. P. apar în volumele: Dicţionar de literatură. Bucovina de Emil Satco, Ioan Pînzar, editat sub egida Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, 1993, Suceava; Enciclopedia Bucovinei de Emil Satco, Editura „Princeps Edit” Iaşi, 2004; Bucovina – pagini de enciclopedie de N. Monteoru, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2004, Suceava; Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1862 – 2012), vol. II, de Mircea Irimescu, Editura „Septentrion”, Rădăuţi, 2013;

 

 

Împreună cu prozatorul Platon Pardău şi, un număr de ani, singur, a coordonat preocupările de editare a revistei Suceava (supliment social-cultural-literar al ziarului local), această publicaţie grupând condeierii din zonă care, ulterior, au elaborat revistele Pagini bucovinene şi Bucovina literară;

 

 

Face parte din colectivul de realizatori ai publicaţiei Pagini bucovinene (1982-1989), editată ca supliment al revistei ieşene Convorbiri literare şi apărută în corpul acesteia;

 

 

 

Cărţi publicate:

 

 

Poezie:

 

 

Vă sînt anotimp, Editura „Junimea”, Iaşi, 1999;

Fiecare zi e o pasăre împuşcată, Editura „Junimea”, Iaşi, 2001;

Cerneala căzută pe gânduri, Editura „Junimea”, Iaşi, 2007;

Drum prin insomnii, Editura „Junimea”, Iaşi, 2015;

Mersul înserării, Editura „Junimea”, Iaşi, 2016.

 

 

Publicistică:

 

 

Lumea din preajmă, Editura „Muşatinii”, Suceava, 2007;

Din cele câte au fost, Editura „Muşatinii”, Suceava, 2013.

 

 

Semnează, împreună cu istoricul Grigore Foit, îndreptarul turistic Suceava, apărut la Editura Stadion, Bucureşti, 1970.

 

 

 

 

Premii şi diplome:

 

 

Diploma de Excelenţă pentru contribuţia adusă la stimularea creaţiei literare sucevene, acordată în anul 2001 de către Societatea Scriitorilor Bucovineni; Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei pe 2001 pentru poezie, pentru volumul Fiecare zi e o pasăre împuşcată; Premiul „Sextil Puşcariu” pentru promovarea cărţii bucovinene, acordat de Grupul Editorial „Muşatinii & Bucovina Viitoare”, Suceava, 1999; Premiul pentru publicistică literară acordat de Fundaţia Culturală a Bucovinei pentru volumul Lumea din preajmă (2007); Premiul şi Diploma „Opera Omnia” poetului, din partea Consiliului Judeţean Suceava (martie 2012); „Diplomă de Excelenţă” pentru remarcabila contribuţie la afirmarea presei bucovinene din partea Redacţiei ziarului Crai nou – Suceava (martie 2012); Diploma pentru acordarea titlului de „Cetăţean de onoare al presei sucevene” din partea „Monitorului de Suceava” (martie 2012); „Titlul de Senior al Scrisului Sucevean”, poetului şi publicistului, din partea Editurii „Muşatinii” Suceava (martie 2012); Diploma de merit pentru contribuţia prestigioasă la revigorarea culturală şi spirituală a Bucovinei, acordată de Consiliul Judeţean Suceava (octombrie 2012); Premiul pentru Patrimoniul Cultural pentru volumul Din cele câte au fost, din partea Fundaţiei Culturale a Bucovinei (2013); Premiul pentru Editorialistică pe anul 2013, pentru volumul Din cele câte au fost, din partea Societăţii Scriitorilor Bucovineni ; Diploma şi Premiul „T. Robeanu” din partea Centrului Cultural „Bucovina”, cu ocazia sărbătorii „Ziua Scrisului Bucovinean” (noiembrie 2015).

 

 

Este, din martie 2001, membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni.

 

 

Face parte din Societatea Ziariştilor Profesionişti din România.

 

 

 

 

APRECIERI CRITICE

 

 

 

Privind cărţile de poezie:

 

 

Niadi Cernica:

 

Trebuie spus dintru început că această carte (Vă sînt anotimp – n. n. ) este, dincolo de tematica variată a poemelor, o adevărată „artă poetică”, un posibil răspuns la eterna întrebare: „La ce bun poeţii în vreme de secetă?”. Poezia, la Ion Paranici, e o pătimire, o rupere a cuvântului originar din propria lui fiinţă: „În cuvinte e amiaza nebună, / Setea-i o umbră de cântec. / Cine mă poate-aduna de pe răni / Fără să-l doară / Numele meu răstignit pe o carte?” („Cine mă poate-aduna”). Cititorul, în complicitate existenţială cu autorul, trăieşte durerea logosului pe care acesta şi-l rupe din sine, autovidându-se, pentru a-l proiecta asupra marii tăceri a lumii.

 

 

(…) putem spune că poezia lui Ion Paranici instaurează un nou panteism sau, mai degrabă, un nou panantropism: prin cuvânt, prin puterea de a semnifica un întreg univers tăcut, lumea devine fiinţa cea largă a poetului. Ca în legenda Meşterului Manole, persoana individuală moare, dar renaşte în ceea ce a creat, adică în întregul real revalorizat liric. Poezia sa, meditativă, de o delicată expresivitate, susţine puternic acest crez de creaţie, de incontestabilă autenticitate. Dincolo de temele abordate, Ion Paranici este, în primul rând, un poet al poeziei, al destinului pătimitor-fericit al creatorului.

La ce bun poeţii..?, Crai nou, februarie 1999, Suceava

 

 

Bărbăţia văzută nu ca o expresie a eroticului (tema lipsind cu desăvârşire), ci a unei demnităţi a întrebărilor curajoase (şi întotdeauna fără răspuns), a unei aristocratice încrederi în sânge, în strămoşi şi în trecut, în ceea ce timpul, neputând distruge, a confirmat, este valoarea supremă a acestei cărţi orgolioase şi discrete, de o indiscutabilă nobleţe a scriiturii.

 

Şi dacă „Fiecare zi e o pasăre împuşcată” va fi văzut ca un volum al întrebărilor totale, pe care punându-le, nu te tulburi, te întemeiezi, atunci înseamnă că am pătruns mai aproape de un spirit şi o viziune seniorială a lumii. Iar dacă alţii vor iubi alte lumini ale cărţii, le vom fi recunoscători. E un îndemn spre a citi cartea, sperând că totuşi nu e adevărat că „poeţii scriu acum pentru poeţi”.

O prezenţă seniorială — Crai nou. septembrie 2001, Suceava

 

 

Ilie Dan:

 

Cel de-al doilea volum tipărit de Ion Paranici, cu un foarte frumos titlu {Fiecare zi e o pasăre împuşcată), apărut, ca şi cel dintâi, la Editura „Junimea” din Iaşi, e unul care confirmă un real talent, poemele implicând într-o caligrafie stilistică originală, grefată pe un cumul de idei şi metafore, cu o amplă forţă de sugestie, o „autobiografie” lirică relevantă, dar şi un dialog existenţial, deschis lumii interioare şi celei cu care poetul meditativ şi lucid-sceptic se confruntă permanent şi adesea în vâlvătăi sufleteşti nepotolite, fără a asista la o „gâlceavă” a autorului cu lumea. Dimpotrivă, poemele se succed într-o albie limpede şi unduitoare, în care sufletul poetului se oglindeşte vălurind între baladă, pastel şi dramatică mărturisire a unei arzânde carpe diem.

 

Prin urmare, e greu de spus cât e confesiune, cât e lirism bine temperat şi câtă luciditate şi contemplare animistă domină poemele din acest volum, care îl impun, cu siguranţă, pe autor între poeţii de substanţă ai liricii contemporane. Chiar dacă modestia, fuga de calofilie gratuită şi un sever control al autocenzurării l-au determinat să publice discret, la intervale mari de timp şi după o matură chibzuinţă venită din bun simţ şi cultură temeinic asimilată!  Asta nu înseamnă că elanurile şi efuziunile lirice transparente lipsesc, aşa cum o probează, în fiecare dintre lucrări aproape, ideatica, sintagmele poetice şi prospeţimea imaginilor…

 

Cu „gânduri ce sapă fântâni”, poetul caută şi descoperă, se întreabă şi se miră, se mărturiseşte senin sau tulburat şi ne ispiteşte pe noi înşine, întru spovedanie de minte şi de suflet. Ne întâlnim cu dorul de părinţi şi casa natală, extazul primăvăratic al bucuriei necurmate a vieţii, regretul, cu diezi şi bemoli bine temperaţi, pentru implacabilul fugit irreparabile tempus!, amintiri şi „plânsul ritmat”, tăceri şi convingeri, anotimpuri, drumuri, dor şi singurătate, poetul autodefinindu-se ca un „paznic de ploi”. Aş îndrăzni să numesc creaţiile din acest volum, amintindu-mi de Esenin şi Blaga, iar ca titlu de cel al lui Zaharia Stancu, drept poeme simple.

Pasărea rănită a poeziei – Revista română, octombrie 2002,

şi vol. Popas printre oameni şi cărţi, Editura Vasiliana – ’98, Iaşi, 2004

 

 

 

Mircea A. Diaconu:

 

Nu are rost să încercăm aici şi acum o detaliere a contextelor de istorie literară la care poate fi raportată poezia lui Ion Paranici; faptul că aceasta ar releva, printre altele, afinităţile organice cu generaţia 60, în descendenţa căreia, de altfel, poetul acesta, autor a două volume târzii (Vă sînt anotimp, Junimea, 1999; Fiecare zi e o pasăre împuşcată, Junimea, 2001), se situează firesc.

 

 

In fond, poezia lui Ion Paranici nu se doreşte altceva decât mărturisirea unei conştiinţe care simte apropierea umbrelor, căldura discretă a amintirii şi, peste toate, semnele unei existenţe supuse metamorfozelor lente. A substitui excesele temperamentelor vulcanice şi tumultuoase – semne ale unei civilizaţii citadine ale cărei agresiuni seamănă prezentului în genere – cu blândeţea reveriei, ţine de natura unei ideologii tradiţionaliste, care a conservat în memorie vârsta de aur a copilăriei şi spaţiul idilic al satului. Ceea ce este însă cu adevărat caracteristic – şi important – nu ţine de prezenţa acestei ideatici, care nu devine nicicând o ideologie, ci de implicarea emoţională. În fond, sursa acestei poezii este chiar relativa şi imperceptibila transformare a lumii, căci, iată, toposul paradisiac al altui timp hrăneşte memoria unei fiinţe care, la rândul ei, în pragul unor înalte metamorfoze, nu se lamentează, ci doar are sentimentul împlinirii prin cântec.

Ion Paranici sau vârstele chtonicului – Crai nou, martie 2002, Suceava

 

 

 

Ion Drăguşanul:

 

(…) Îi ştiu poezia limpede şi frumoasă ca o ninsoare aşezată încă din vremea în care arăta unor prieteni nişte texte surprinzătoare, scrise, cică, „de-un amic, Ion Tisă” (pseudonimul pudorii, al delicatului său suflet), şi-am admirat mereu, în scrisul liric al lui Ion Paranici, dezinteresul pentru mode, tehnici şocante, mondenitate literară. Domnul Paranici (…) are propriile livezi (nutrite de „omături în vene”), care, atunci când dau în floare / Pomii umblă desculţi prin sufletul meu / Şi mă doare”, dar şi durerea aceasta e blândă şi blajină, aidoma ninsorilor calme, însemnând, în fond, sentimentul trecerii, mărturia lunecării timpului, pe care puţini o şi văd, o şi percep.

 

Bogat, deja, datorită cărţilor de poezie aşezate discret în bibliotecile durabile, Ion Paranici a îmbogăţit spiritualitatea românească din Bucovina cu adevărate şi tulburătoare „sărbători ale paşilor”.

În loc de postfaţă – vol. Poezie bucovineană, de Mihai Pânzaru PIM,

Editura Muşatinii, 2011, Suceava

 

 

 

Angela Furtună:

 

Deloc grăbit să semene „mai mult cu ceaţa”, Ion Paranici publică acum o binevenită carte (Fiecare zi e o pasăre împuşcată – n. n.) – unitară în limbaj, viziune şi miză – ce mărturiseşte că sensul discret al existenţei poate fi închinarea la acel optimist „paznic de ploi”, „… răbdarea ce poate să suie / Nădejdile-n rumene toamne”. Ceea ce captivează la numărarea grijulie a acestor zile ce au devenit din păcate doar păsări împuşcate, este prevalenţa deloc supărătoare, ba chiar elegantă prin cerebralitate, a investigării ideatice existenţiale, a introspecţiei ponderat metaforice, în dauna unei mize estetice exclusiviste. Poetul este, aici, prins în capcana iscată din „iadul hârtiei” în care, ca-ntr-o oglindă, îşi admiră corola din vremea „când devin copaci bărbaţii”, dar de unde, ca prin farmec, „Se face-ntuneric în paşii generaţiei mele”.

 

 

(…) Pentru că psihanaliza poate aşeza un colan de lauri la gâtul acestui poet, voi observa că vârsta omenirii şi decrepitudinea ei l-au putut tulbura peste măsură, redimensionându-i setea de transcendent, înfiripată în acel dor de a auzi „…cum o maică suie / Toaca unei mănăstiri în ceruri”.

Paznicul ploilor  Bucovina literară, august-septembrie 2001, Suceava

 

 

(…) Discursul confesiv, alcov al unei tristeţi anxioase, îl scoate din când în când la iveală pe cel deprins cu lupta: „Că în mine dansează / Văzduhul din vocea culorii / Şi umblă-ncruntarea / Ce poartă cuţitul în dinţi”. Un stoic, totuşi, dublat de un gladiator ce răpune rând pe rând musculatura tânără a întrebărilor şi dorinţelor, poetul îşi este sieşi by-pass, căci e „mult prea săracă / Fărâma de lut care eşti / Sub întinderea fricii de aripi”.

Un contemplativ în sala de reanimare a modernităţii Crai nou, martie 2007, Suceava

 

 

 

Gheorghe Lupu:

 

Poezia lui  Ion Paranici învinge „destinul clepsidrei”, desfăşurându-şi aripile nu ca o pasăre ucisă, ci ca una în deplinătatea zborului său interior. Absenţa imprevizibilului  şi  gesticii spectaculoase asigură starea de confort spiritual, pe fondul unei acalmii interiorizate. Forţa poemelor din cărţile de faţă izvorăşte tocmai din delicateţea lor asumată aproape provocator. Poetul rămâne credincios sieşi, într-o demnitate orgolioasă şi stenică, sub semnul privilegiat al unităţii de stil şi viziune.

Grădina din cer Obiectiv Vocea Sucevei, noiembrie 2004, şi vol. Incursiuni critice, Editura „Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2004

 

 

 

Emilian Marcu:

 

Tăcut ca umbra frunzei pe coala albă, Ion Paranici, pitulat mai mereu în dosul gândurilor, şi-a adunat poemele în călimara cu Cerneala căzută pe gânduri încercând să locuiască „în pădurea de vorbe” unde „Gândul fricos s-a închis / Într-o aripă ruptă”.

 

Ion Paranici simte că „Pentru încă o noapte / Oraşul adoarme / În trupuri păzite / De foamea ascunsă în câini vagabonzi”, fiindcă, şi pentru autor şi pentru câinii vagabonzi, „Noaptea aceasta-i cimitir de iluzii”.

 

Fin observator al cotidianului adesea banal, autorul presimte cum „Nemuritoare-i fiecare clipă / Din trupul dimineţii” şi se întreabă, aproape cu disperare, „Mâine cine va vrea să mai fie / Umbra / Liniştii lor înţelepte?”, hălăduind „Pe străzi înnebunite de pofte viclene?”.

Vitrina cărţilor, Editura PIM, Iaşi, 2013

 

 

Cu această carte Drum prin insomnii se conturează profilul unui poet adevărat, al unui truditor al cuvântului, al unui om care, departe de lumea dezlănţuită, ştie să-şi rememoreze lucrurile şi amintirile sfinte, să-şi descrie liric universul patimilor şi durerilor sale.

Vitrina cărţilor Convorbiri literare, mai 2015, Iaşi

 

 

 

Ion Nedelea:

 

Emoţia rămâne, pretutindeni în volum (Drum prin insomnii – n.n.), o stare asociată sincerităţii, fiecare episod liric dezvăluind frământările gândului întrebător şi ale sufletului încercat de nostalgii (memorabilă este, printre altele, cea mărturisită în legătură cu „…mărul / În care amiaza ardea…” muşcat în tandemul unei idile, simulacrul de păcat originar trimiţându-şi peste vârste senzaţia de ardere şi flacără), tristeţi, incertitudini, nedumeriri (pentru fiecare din acestea cititorul va descoperi multe stihuri ilustrative). Este remarcabil, de asemenea, că emoţia îşi găseşte cuvintele potrivite, iar acestea se armonizează în construcţii lirice temeinice, fără fisuri, salturi şi ruperi (de natura celor prin care se poate structura suspiciunea improvizaţiei, artificiului şi chiar a imposturii, cum se mai întâmplă chiar pe la autori… oficial titraţi). Această cursivitate/coerenţă, păstrată în câmpuri metaforice şi contexte oricât de subtile, îngăduie bucuria lecturii şi convingerea că actul creaţiei se desfăşoară, în acest caz, sub puterea unor aptitudini reale şi sub controlul onestităţii.

 

Stăpân pe cuvinte, ca un luminat boier (al minţii), Ion Paranici nu le sileşte să se supună vrerii sale lirice, ci doar le alege cu iscusinţă pe cele mai vrednice pentru anume ţeluri poetice, lăsându-le libertatea să-şi dezvăluie energiile şi adâncimile dobândite prin veacuri. De aceea şi lipsesc împotrivirile – stridente ori răzvrătirile în contra gândului ce-şi caută drum spre lume. Drept care şi însoţirile fecunde semantic, zămislitoare de ziceri metaforice se produc… de bună voie şi nesilite, întru folosul mesajului consistent ce se înfiripă spre a fi dăruit.

Insomnii roditoare, Crai nou, martie 2015, Suceava

 

 

 

Adrian Dinu Rachieru:

 

(…) Fiecare zi e o pasăre împuşcată (Junimea, 2001) confirmă acest salt. Ins cumpănit, poetul şi-a vegheat, îmblânzind nopţile, „intrarea temătoare în cărţi”; dar, sub apăsarea anilor, „izvoarele frunzei” au secat şi „recea-împăcare cu lutul” strecoară, printre amintiri colbuite, la „tristul ospăţ al umbrelor”, teama. El cheamă cuvintele „slobode”, urcând în „margini de cer”. Rădăcinile sale rurale poartă „febra seminţei” şi culorile crude. Ruptura, întreţinând o nevindecată rană existenţială, s-a produs însă: „…nu-s decât plânsul ritmat / Al plecării de-acasă”. O patină retro stăpâneşte aceste versuri care visează, cu inconştienţă paradisiacă, reîntoarcerea în copilărie; dar bătrânii se răresc („împărţind” uitarea), iar oraşul, „încâlcit în gânduri negre”, cu „negii de fum” şi gălăgioase orgolii naşte doar poeme ofticoase.

 

Intratabil suflet rural, sincer – tânjitor, Ion Paranici nădăjduieşte într-o reîntoarcere posibilă: „Puteţi să-mi spuneţi orice, / Numai albii cireşi nu-i ucideţi / Şi cocorii sub frunte / Lăsaţi să se-ntoarcă. / De nu, mă voi duce / Să cresc încă o dată acasă”, (v. Plânsul ritmat).

Poeţi suceveni (I) – Convorbiri literare, iulie 2004, Iaşi

 

 

 

Emil Satco:

 

Un volum de versuri (Vă sînt anotimp – n. n.) care vede lumina tiparului după zece ani de la zămislirea lui. „Sfiiciunea editorială”, de care vorbea criticul Adrian Dinu Rachieru în antologia „Poeţi din Bucovina”, a fost, în sfârşit, învinsă şi Ion Paranici vine la „judecata” cititorilor cu acest volum de versuri, o adevărată sfidare faţă de cei care i-au pus la îndoială apartenenţa la breasla poeţilor. „Se face ziuă-n poeme / Şi iar mă vindec de-ndoieli / Până simt că mă arde / Lama de cuţit a adevărului” (Cine mă poate-aduna). Volumul are, în loc de prefaţă, o poezie-metaforă „Măcar o zi” („De va fi să trăiesc / Măcar o zi în aripile Meşterului Manole, / Mă voi şti condamnat / Să învii păsări din resturi de zbor / Ce-mi culeg respiraţia de jeratic /A sângelui dus în nelinişti”). O poezie care spune mult despre rostitorul versurilor înmănuncheate în trei porţiuni simbolic delimitate de titluri: Mi-i pasăre retina, Sângele, nedumerirea aceasta, Bătaia cu flori a revederilor. Dar cum nu vreau să fur pâinea criticilor, mă mulţumesc să citesc şi să recitesc: „Mai la deal de toamna asta / Stau cu vorbele de vorbă. / Şi mai bate câte-un sunet / Peste luciul greu al spaimei, / Şi mai urcă-n cer un clopot…”. Oare unde-am mai auzit eu muzica aceasta?

Autori bucovineni şi cărţile lor Scriptum nr. l, 1999, Suceava

 

 

 

Ioan Ţicalo:

 

Ion Paranici e poetul cu o disciplină de fier, înveşmântat în straie metaforice, e într-o permanentă stare de veghe, fără să iasă la rampă, fiindu-i complet străină cucurigeala şi împăunarea. Trăirile de mare adâncime nu au nevoie de suportul publicităţii, karatele poeziei autentice trecând prin vreme neatinse de zbenguiala a tot felul de experimente cu pretenţie de hlamidă literară.

 

Cred că starea poetică a lui I. Paranici din acest volum (Drum prin insomnii – n. n.) e aşezată sub semnul dorului care i-a invadat sufletul, înflorindu-l în singurătatea dialogului cu sine însuşi, gândul său se îndreaptă, în asemenea momente, către părinţi, icoane vii, străfulgerând permanent tristeţile mănoase ale poetului.

 

(…) Trecând prin alcătuirile stihuitoare ale lui I. Paranici, impresia e că poetul a devenit o clepsidră prin care curg amintirile, suport sufletesc având capacitatea de a ţine în frâu răvăşirea ce se vrea atotcuprinzătoare, iar echilibrarea interioară e susţinută de poezie, de fiecare dată o conversie energetică stabilizatoare.

 

E fără dubii, I. Paranici e un sacerdot, având maximă responsabilitate faţă de sine şi de menirea-i de a reda cuvântului demnitatea şi frumuseţea dintâi: Poate de-aceea  / Mă rog să nu fie / Cimitir de metafore.

Insomniile poetului Ion Paranici, Revista română, iulie 2015, Iaşi

 

 

 

Adrian Ţion:

 

Stăpânit de psalmodierea în ritmuri surdinizat-elegiace, Ion Paranici se aliniază discret tendinţelor de conceptualizare din lirica actuală, rămânând de fapt un sensibil interpret al emotivităţii primare. El caută „făptura cuvântului grav” în versuri de o caldă muzicalitate. Ultimul său volum de versuri, al patrulea, Drum prin insomnii (Junimea, Iaşi, 2015), trasează direcţia unor trăiri spontane, confesiuni sau meditaţii, transcrise ca temătoare incursiuni în factologia realului. De altfel, poetul pune în evidenţă o sensibilitate reticentă ce înregistrează temeri ascunse şi tinde spre „împăcarea cu ele” prin mijlocirea actului creator.

Imaginar unitar construit, Tribuna, iunie 2015, Cluj-Napoca

 

 

 

Privind cărţile de publicistică:

 

 

Se cuvine evidenţierea, însă, alături de spiritul democratic şi pertinenţa autorului, şi a valorii literare a scrierii lui. Literat tot mai cunoscut, autorul articolelor nu vrea să şocheze prin senzaţional, ci prin reliefarea realului curent, înregistrat uneori întâmplător, dar din „ţesătura” zilelor, constând din fapte, atitudini şi comportamente cărora le caută acribios substraturile mentale, civilizaţionale, economice şi legislative în perspectiva relaţiei cauză-efect, desprinde adevărurile esenţiale, semnificative şi astfel conturează procesele şi – drept consecinţe – fenomenele caracteristice societăţii noastre. Nimic pur raţional şi livresc, ca la unele instanţe arbitrare, totul cu febra trăirii, a dilemei intime (cu o rezultantă: pagini de proză autentică), a asumării concluziilor, cartea („Lumea din preajmă” – n. n.) putând avea titlul sau subtitlu Lumea din mine. Interesant este că, de la primul (din 1991), până la ultimul articol (din 2003), cuprins în secţiunea Febre, cititorul trece prin stări gradate, de la mirare şi exprimarea discretă a opiniei la problematizare, indignare decentă şi apoi la acuză vehementă, inclusiv cu nominalizări ale vinovaţilor de anomaliile/maladiile din ţară. Dar, deşi poet, autorul nu poetizează, iar ca ziarist nu patetizează alarmist ca în multe gazete de azi, ci comentează lucid, ironic, apoi tot mai motivat caustic şi sarcastic. Pe tot parcursul lecturii savurăm o substanţialitate şi o expresivitate notabile.

 

Constantin Blănaru, O carte făclie,

Bucovina literară – mai-iunie 2008, Suceava

 

 

 

În teancul de cărţi primite stă, de aproape un an, răbdătoare ca şi autorul ei, culegerea de articole Din cele câte au fost (Ed. „Muşatinii”, 2013), carte importantă pentru istoria culturală a oraşului şi judeţului Suceava, de Ion Paranici. Acesta este un publicist şi un poet respectabil. A condus ziarul Zori noi, devenit, două zile, în decembrie 1989, Suceava, apoi Crai nou. A fost şi a rămas un bărbat distins, echilibrat, cu stăpânire de sine, decent, capabil de obiectivitate. Îl ştiu din studenţie, şi toate informaţiile ulterioare, până la cele mai recente, confirmă caracterizările de mai sus. Ca publicist (cartea la care mă refer o dovedeşte) are o certă „moralitate a scrisului”.

 

Ce a adunat în Din cele câte au fost? Evocări ale unor scriitori şi artişti plastici, opinii critice cu privire la lipsa grijii faţă de statuile oraşului, însemnări de la concertele date în „Casa Cristian” din Gura Humorului, editoriale prin care sunt marcate etapele ziarului la care a lucrat.

 

Constantin Călin, Din cele câte au fost, Ateneu şi vol. Cărţile din ziar – II.

Pagini de critică literară, Editura BABEL, Bacău, 2015

 

 

 

Mă bucur că exact la momentul unei noi ediţii „Labiş” pot să semnalez apariţia unui volum avându-l autor pe unul din coautorii vremurilor strălucite ale celui mai vechi Concurs Naţional de Poezie din România. Este vorba de poetul şi publicistul Ion Paranici, de data aceasta, în mâinile şi bibliotecile noastre, cu o culegere de însemnări şi articole, Lumea din preajmă, Editura „Muşatinii”, Suceava, 2007, selectate – cu grija şi severitatea care-l caracterizează dintotdeauna în raport cu propria-i creaţie – din numeroasele apărute (în cele aproape trei decenii de gazetărie, „respirând aerul şi febra redacţiei”), în „Pagini bucovinene”, „Crai nou” şi „Contemporanul”. Mărturisind, noi, ca şi cei mai mulţi colegi de breaslă, o undă de inevitabilă emoţie în faţa acestei reîntâlniri, la lectură, cu un timp din care de asemenea am făcut parte, să mai notăm şi eleganţa prezenţei editoriale în care copertele valorifică două talente plastice de primă mărime ale Sucevei, Camelia Rusu-Sadovei şi Ion Carp-Fluerici.

 

Doina Cernica, Ion Paranici despre «Lumea din preajmă» ,

Crai nou – octombrie 2007

 

Ion Paranici, omul ursit atavic să priceapă că „istoria se învaţă şi se trăieşte, întreţinându-i lucrarea”, deşi viaţa avea să-i arate, uneori cu mult prea multă brutalitate, „cum se trăieşte starea de jenă”, într-un târg cu „mult prea puţine statui”, dar cu o ignorată redutabilă aristocraţie a frumosului, care păşeşte serafic prin paginile cărţii şi care divinizează aerul pe care îl respirăm.

 

„Supus împătimirii jurnalistice”, Ion Paranici a „pus cuvinte şi idei la lucru”, le-a „făcut să se bucure sau să se încrunte, să mediteze şi să pledeze pentru întruparea binelui”, într-un timp social al jalnicei alienări, în care „ neodihna condeiului, a cuvântului aspirând la cerneala de tipar” pare să piardă din sacralitate.

 

Ion Drăguşanul, Ion Paranici: «Din cele câte au fost» , Monitorul de Suceava, februarie 2014, Suceava

 

 

 

(…) prin slovele recentei sale scrieri, Ion Paranici a împărţit şi dăruit idei, sentimente, opinii, convingeri, judecăţi, a identificat şi elogiat binele, a dezavuat şi înfierat răul, minciuna, necinstea, ipocrizia, viciul sub orice formă s-ar fi manifestat şi înfăţişat ele. Astfel, în „Lumea din preajmă” autorul decelează şi înfierează pe cei care se mulţumesc cu „pospaiul de cultură”, pe individul transformat într-un „patentat al învârtelilor” (p. 12) sau pe cel „cu două feţe: una pentru dânsul, alta pentru lume” (p. 37); dezavuează acel „cameleonism” al unora „practicat la scenă deschisă, fără jenă” (p. 37), „minciuna spusă cu neobrăzare” şi, deopotrivă, „corupţia ce bate cu insolenţă la toate uşile” (p. 47); constată că nedorita şi prelungita „tranziţie – acest travaliu greu de suportat prin natura lui” – ne-a adus „şomajul” care s-a lăţit şi-a devenit „membru cu drepturi depline” în „societatea actuală”, acea „poftă de-a face politică”, degenerată într-o preocupare „aproape nebună”, din care s-au născut şi au crescut „ciolaniada” şi „hărmălaia, cupiditatea, necinstea” şi „magazinele second-hand”, care, „agresive ca număr şi ofertă”, „ne-au adus acasă, aproape de buzunarele noastre ofticoase, Europa de mâna a doua”, în vreme ce „investitorii străini” sunt descurajaţi şi alungaţi de sporirea „impozitelor, dobânzilor şi, mai ales, de umblatul după hoţii şi unsul osiilor” (p. 29, 35, 85).

 

Mihai Iacobescu, O conştiinţă vie, o carte făclie pentru «Lumea din preajmă»,

Crai nou – noiembrie 2007

 

 

 

Acest profesionist al ziaristicii din Bucovina a condus ani mulţi două publicaţii sucevene: Zori noi (înainte de 1989) şi Crai nou (după acest an de hotar).

 

Cu mână sigură, cu talent, dar mai ales cu minte limpede şi conştiinţă curată. Lungul răstimp din istoria contemporană a Sucevei, pe care-l acoperă cele câteva zeci de mii de apariţii ale celor două cotidiene, are, aşadar, o cronică fidelă, o linie de forţă a celor mai importante evenimente, prin semnificaţiile de moment şi prin consecinţele bănuite şi nebănuite.

 

Ca nimeni altul a ştiut a fi unul dintre ceilalţi, rămânând, ceas de ceas, el însuşi!

 

 

Şi totuşi, Ion Paranici nu-şi propune să producă seisme prin publicistica sa şi nici nu are naivitatea să creadă că se va schimba ceva peste noapte – zi. El se aşază însă în poziţia unui martor de neclintit, care nu se vinde, nu se teme şi speră că nu toate urechile sunt surde! El este şi va rămâne O VOCE inconfundabilă, premonitorie uneori şi crede că nimic din ceea ce a făcut n-a fost în zadar.

 

Marcel Mureşeanu, O voce, prefaţa cărţii de publicistică Din cele câte au fost,

Editura „Junimea”, 2013, Iaşi

 

 

 

Ion Paranici este un nume foarte cunoscut mai ales în zona Sucevei, acolo unde şi-a afirmat, de-a lungul timpului, talentele de gazetar, poet, om de cultură. A fost destul de discret în ceea ce priveşte promovarea poetică (volumele de autor şi le publică de-abia după anul 2000, cel mai recent fiind Cerneala căzută pe gânduri, apărut la Editura „Junimea” din Iaşi în 2007, deşi nimic nu l-ar fi împiedicat să aibă o „recoltă bogată” şi înainte de 1989), fără motiv, credem noi, o dată ce declară convingător: „Locuiesc şi acum în lacrima satului”, iar în altă parte: „În tăcerea bătrânilor / S-a făcut duminică, / Întâia rostire / Din facerea lumii e-n ea / Şi-i îngândurarea din noaptea / În care poeţii-s puţini”. Tot în acest an de graţie, Ion Paranici îşi strânge într-un cochet volum (Lumea din preajmă, Muşatinii, Suceava) articole din presă („Crai nou”, „Pagini bucovinene”, „Contemporanul”), variate ca problematică, dar mai întotdeauna grele de sensuri, probe ale unei implicări susţinute în viaţa cetăţii. Într-un loc spune: „Multe din cele care înseamnă mai nimic sunt, adesea, clamate în chip jenant. Un soi de gălăgie, de infatuare îmbracă gesturi mărunte, cu viaţă scurtă. Autorii lor, orgolioşi, nu pot accepta să fie sufocaţi de anonimat. Deşi – unii dintre ei – merită aceasta”. Un cu totul alt tip de autor-personaj este cel cunoscut de generaţii întregi sub apelativul „Bădia”, evocat cu deferentă, uneori cu veneraţie, de toţi cei care l-au cunoscut, anume George Sidorovici, cel cu nume de neşters în peisajul bucovinean, prezent şi în amintirea lui Ion Paranici.

 

Liviu Papuc, George Sidorovici Un « magician al cuvântului»,

Lumina, noiembrie 2007

 

 

 

Din florilegiul publicistic „Lumea din preajmă”, carte menţionată cu premiul „Fundaţiei Culturale a Bucovinei”, se evidenţiază câteva instantanee care denotă că Ion Paranici a fost şi este cu inima aproape de dorurile românilor înstrăinaţi. O parabolă edificatoare, de exemplu, găsim în rândurile din „Piatra de pe inimă”, în care descrie doi trecători ce se deosebeau vădit de locuitorii Sucevei, opriţi în faţa Bibliotecii Judeţene: „Unul din ei îşi trimite privirile spre firma instituţiei menţionate şi – surprins, oarecum derutat – citeşte cu voce tare şi poticneli: «Siberia!…». Se opreşte (cu nedisimulată ciudă) pentru a relua lectura firmei. De data aceasta vede bine şi se bucură: «Sbiera». I se luase o piatră de pe inimă”. Autorul n-a încercat să afle dacă acei necunoscuţi ştiau cine este Sbiera. Acest detaliu nu avea vreo importanţă. L-a şocat doar ceea ce ţine de soartă şi de pătimire şi s-a bucurat în tăcere împreună cu ei.

 

Maria Toacă, O picătură din îngândurata-i cerneală, Crai nou, aprilie 2012,

Zorile Bucovinei, Cernăuţi – aprilie 2012

 

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

 

Au mai scris despre creaţia poetică, publicistică şi conduita profesională (de jurnalist) şi despre cărţile de publicistică ale lui I. P.: Dumitru Teodorescu (Crai nou), Elena Simionovici (Crai nou), Al. Toma (Gazeta de Bucovină), Dumitru Brădăţan (Crai nou), Roman Istrati (Jupânu), L. D. Clement (Crai nou), Magda Axon (Crai nou), Tiberiu Cosovan (Monitorul de Suceava), Gheorghe Giurcă (Crai nou), Petru Tomegea (Obiectiv)[1].

 

Mihai Iacobescu şi Ion Paranici

 

[1] Holban, Ioan, coordonator, Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, Volumul IV, Colecţia Opera Omnia, TIPOMOLDOVA, pp. 427-436

 

Ion Paranici


1762: Învierea Domnului, la Curtea Domnească din Iaşi

 

Foaia ilustrată, 6 octombrie 1891: Curtea Domnească din Iași, la anul 1600

 

 

 

„Este poronca Domnului, dată cătră treti logofăt, la 6 ceasuri din noapte, mitropolitul, arhiereii, episcopii şi toţi boierii să se afle la biserica curţii şi iese şi Domnul, îmbrăcat în cabaniţă, cu toată ceremonia ce s-a arătat la ziua sfintei Naşteri. Şi cântându-se canonul Sâmbetei, îndată se împart făclii la toţi. Şi după sfârşitul canonului, iese Domnul, cu mitropolitul, în divanul cel mare, însă mitropolitul, cu arhiereii şi cu toţi egumenii, îmbrăcaţi în toate veşmintele, şi acolo se face ceremonia de rânduiala sfintei biserici, adică începătură de cântarea sfintei învieri; şi apoi, începându-se canonul învierii, intră iarăşi în biserică; şi, după sfârşitul canonului, cu sfetilna, iar iese Domnul, cu toţi cei arătaţi mai sus, cu făclii aprinse, ori în maidanul cel mare al curţii, ori înlăuntrul dinspre Doamna, unde este gătit scaunul Domnului, a beizadelelor, a mitropolitului, a arhiereilor şi a toată boierimea.

 

 

Al treilea logofăt are datorie să poarte grijă (însă de n-are Domnul cruce cu sfântul şi cinstitul lemn) din crucile ce se află la mănăstiri, sau pe la arhierei, să afle cruce care va fi mai cu bună podoabă, pentru Domn, pentru Doamna, pentru beizadele, care cruci este obiceiul de să leagă cu năfrămi grele, ori cu sârmă cusute, ori cu fir, unde ţin crucea cu mâna; care cruci tot lo­gofătul al treilea singur le dă în mâna Domnului şi a beizadelelor la vreme. Iar pentru crucea Doamnei, de nu se scoboară jos cu Domnul, vornicul Doamnei are purtare de grijă de merge la treti logofăt şi ia acea cruce, ce este gătită pentru Doamna, având şi mitropolitul, cu arhiereii şi cu toţi egumenii, cruci pe mâna lor. Deci, la vremea cea obişnuită, (la enus) merge mi­tropolitul de se închina şi sărută crucea şi evanghelia şi, întorcându-se către Domn şi către norod, blagosloveşte; şi acolea aşteaptă de vine şi Domnul; şi după ce săruta şi Dol cruceamnu, şi evanghelia, sărută şi crucea ce o ţine mitropolitul în mâna sa, cum şi mitropolitul sărută crucea cea din mâna Domnului, făcând amândoi şi sărutarea cea duhovnicească şi obişnuită asupra cărei sărutări îndată se face mare şănlâc, cu slobozirea tuturor tunurilor şi cu focul mărunt, şi începe şi mehterhaneaoa (fanfara turcească – n. n.). Şi Domnul merge la scaunul său, iar mitropolitul rămâne tot pe loc, până face sărutare şi cu beizadelele, şi apoi merg şi mitropolitul, şi beizadelele la scaunele lor. Iar de se vor întâmpla niscareva ar­hierei, adică mitropoliţi mari de eparhii alese, musafiri, la săru­tarea crucii şi a evanghelii, ei merg după mitropolitul ţării şi apoi merge Domnul.

 

 

Şi iarăşi, când se va întâmpla vreun patriarh, după patriarh merge mitropolitul ţării, apoi mitropoliţii musafiri şi apoi Domnul, după Domn, beizadelele şi după dânşii, arhiereii ceilalţi, episcopii şi egumenii.

 

 

După oamenii bisericeşti merg toţi boierii, de la vel logofăt, până la cei mai mici, toţi pe rânduială şi întâi merg de sărută sfânta evanghelie; şi apoi merg la mitropolit, de sărută crucea şi fac şi sărutare, apoi la Domn şi la beizadele, şi apoi se întorc către arhierei şi egumeni, sărutând crucile ce le ţin în mâna lor, fac şi sărutarea cea frăţească şi merge fieştecare de şede la rânduiala lui, făcând sărutarea cea obişnuită, la şiragul boieresc, până la rândul său, şi, la rândul său ajungând, stă acolo. Şi după ce se face sărutare de către toţi, îndată Domnul şi mi­tropolitul merg la biserică, săvârşindu-se sfânta liturghie de însuşi mitropolitul, cu arhiereii şi cu egumenii ce sunt rânduiţi. Ieşind Domnul din biserică, merge la spătărie şi şede în dom­nescul său scaun; mai pe urmă vine şi mitropolitul, cu arhiereii, cu egumenii şi cu toţi boierii; şi după ce intră în spătărie şi fac plecarea cea obicinuită, şed toţi, pe rânduială, dându-li-se vutcă, confeturi şi cafea. După aceea, iarăşi cu toţii merg şi la Doamna, şi la beizadele, şi acolo încă li se dă cafea; şi de nu este masă, nezăbovind, Domnul merge înăuntru, la harem, şi boierii pe la gazdele lor.

 

 

Este şi acest obicei, de este şi masă. Domnul, după cafea, merge înlăuntru, iar mitropolitul, cu ceilalţi arhierei şi cu boierii, merg pe la casele lor şi, la vremea mesei, la câte ceasuri li se poronceşte, se află iarăşi cu toţii la curte. La 8 ceasuri din zi, iar este obicei să se afle toţi boierii la curte; şi ieşind Domnul la biserică, la slujba cea obişnuită de seară (ce se cheamă a doua înviere), când sărută Domnul crucea şi evanghelia, se slobod iarăşi toate tunurile şi începe şi mehterhaneaoa. Şi după ce ies din biserică şi merg în spătărie, se dau dulceţi, cafea la Domn şi la toată boierimea; după cafea, merge Domnul înăuntru şi boierii pe la casele lor. A doua zi, Luni, era vechi obiceiul, care s-a urmat şi până la Grigorie Voievod: că, vrând Domnul ca să facă oarecare glume cu boierii, nu da răspunsul, de cu seară, pentru vremea bisericii către nimeni şi Domnul se scula, de cu noapte, şi ieşea la biserică şi câţi boieri nu se aflau la biserică, rânduia boiernaşi de mergea pe la gazdele lor şi le luau câte un cal şi-l aduceau la grajdul domnesc. Şi tot întru această zi, ieşind Domnul din biserică, toate rufeturile aştern pe jos, de la uşa bisericii şi până la uşa spătăriei, năframele lor; iar în spătărie şi la uşa spătăriei, în divanul mic, se aştern, de copiii din casă, covoare şi, înaintea Domnului mergând, vel vistierul da bacşişurile; dar la partea slujitorească se rânduiesc bacşişurile de la visterie, cu catastif domnesc.

 

 

Deci, după ce intră Domnul în spătărie şi şede în scaunul dom­nesc, şi mitropolitul, cu arhiereii şi cu boierii, la rânduiala lor, merge întâi mitropolitul, cu arhiereii, de fac cu Domnul iarăşi săru­tarea sfintei învieri, cum şi boierii toţi, pe rânduială, merg de sărută mâna Domnului, făcându-se şinlic cu slobozirea tuturor tunurilor şi mehterhaneaoa încă zice, din lăuntrul curţii. Şi după vutcă, confeturi şi cafea, treti logofăt îndată aduce pe dascăli, cu ucenicii lor, în spătărie, de spun engomiile către Domn, spre lauda şi bucuria sărbătorii, luându-şi şi bacşişul lor, după cum s-a arătat mai sus. După săvârşitul engomiilor, mitropolitul, cu arhiereii şi cu boierii cei mari, merg la Doamna şi la beizadele, asemene făcând sărutarea sfintei învieri; şi îndată după aceasta, boierii merg pe la casele lor, dându-li-se, întru această zi, volnicie la curte să nu vie, odihnindu-se şi bucurându-se fieştecare la casa lui şi cu ai săi.

 

 

Tot întru această zi, a fost obicei de se uda cu apă şi se trăgeau la văi cu apă unii pe alţii şi mai în toate breslele era această obişnuinţă, până la vremea domniei lui Antohie Voievod (care obicei, până acum, la Ţara Românească se păzeşte şi se şi ur­mează, a doua zi după Bobotează, în ziua Sfântului Ioan). Şi cum s-a purtat cuvântul din oameni bătrâni, cum că boierii îndrăzneau a zice şi Domnului că-l vor trage în vale; şi pe acei ce-i trăgeau la vale, ca să le toarne cofe de apă din cap, ei se îm­păcau cu trăgătorii, unii dându-le vedre de vin, alţii păşti şi ouă. Şi mai vârtos femeile se adunau la un loc, câte 20-30, şi trăgeau pe bărbaţi.

 

 

Iar din zilele lui Antohie Voievod, din pricinile trasului în vale, au născut gâlcevi foarte mari şi s-au şi omorât câţiva oameni şi atunci, din poroncă domnească, s-au tăiat ca nicidecum obi­ceiul acesta să nu mai fie (măcar că femeile aşa oareşce tot îl ţin).

 

 

A treia zi după Paşti, vin toţi egumenii greci, de se închină Domnului, cu sfânta înviere, aducând şi pocloane câte un miel. Şi tot într-această zi sau a patra zi, a fost obicei vechi de ieşea Domnul afară, cu tot alaiul de slujitorime şi cu toată boierimea, mari şi mici, la halcă, ori în şesul Bahluiului, ori la Copou, scoţându-se toţi caii domneşti; şi şezând Domnul la saivant (cort – n. n.) şi boierii pe scaune, pe cine din boieri rânduia Domnul, încălecau pe cal domnesc şi se slobozea cu suliţa asupra halcalii (care suliţe sunt aduse din Ţara Ungurească, acolo se fac într-adins pentru această treabă), cu zicături de mehterhanea; şi care lua halcaoa în repeziciunea calului, venea de se închina Domnului şi-i săruta mâna şi poala şi celor mai mari boieri li se dăruia de către Domn câte o lastră sau canavaţă cu fir şi un postav; celor mai de jos, postav şi atlase, Iar celor mai mici, postav; fieştecăruia se da darul Domnului, după cinstea sa, petrecând, întru acea zi, şi cu alte chipuri de glume, pentru bucuria sărbătorii. Iar Joia întâi după Paşti, este obicei vechi de se face o sfeştanie, care până acum se păzeşte, adică iese Domnul, după liturghie (însă de nu este vremea împotrivă); care sfeştanie se face de însuşi mitropolitul ţării, uneori când era secetă, ori la şesul Bahluiului, ori la Păcurari; dar în vremile cele bune, în maidanul curţii, dinspre scara cea mare, sau dinăuntrul curţii, unde, câteodată, ieşea şi Doamna, cu toate jupânesele, supt saivant; şi acolo, fiind adunaţi mitropolitul, arhierei, cu egumenii şi cu toţi preoţii din Eşi, aducându-se şi sfintele icoane, se săvârşeşte o sfeştanie; şi, la vremea cea obişnuită, merg Domnul, Doamna, beizadelele şi toţi arhierei, egumenii şi toţi boierii de sărută crucea şi icoanele, după rânduiala ce s-a arătat mai sus.

 

 

Fost-au obicei vechi, mai înainte, de ziua Paştilor, la toţi boierii, de la vel logofăt, până la vel comis: aveau dar de la Domnu, câte un postav mahut şi câte un atlaz florentin, de li se trimitea pe la gazdele lor; şi jupâneselor, câte o tafta cu fir, de cele grele, care se socotea dar din partea Doamnei; şi la toţi boiernaşii curţii şi slugile domneşti, postavuri subţiri şi atlaze şi tăfţi, şi la toţi zapciii. partea slujitorească; vel căpitan, poruşnicul, baş-bulucbaş de curte, baş-bulucbaş al doilea, căpitan de drăgani, sotnicul de cazaci, căpitan de vânători, baş-bulucbaş hătmănesc, baş-bulucbaş agiesc, postavuri subţiri şi tafta de dulămi, iar altor bulucbaşi hătmaneşti şi agieşti li se da numai postav şi la toată partea slujitorească, adică la 4 steaguri ale curţii, la care au fost obicei ca să se afle câte 33 de oameni la un steag, cu zapciii lor şi vânătorii, ce se făcuse până la 100 de oameni, în 2 steaguri, şi Roşii, ce se făcuse iar până la 100 de oameni, care se purtau în haine roşii, şi în bărăţi arnău­ţeşti, tuturor acestora li se da postavuri groase şi la fieştecare steag se da postav tot de o floare. Însă două steaguri ale vânătorilor, mai înainte vreme, n-au fost ca să se afle zvoritor în curtea dom­nească şi să ia straie de la domnie, fără numai era un vătaf de vâ­nători, care era şezător la ţară şi avea în sama lui 20-30 de oameni vânători ţărani, fiind purtători de grija vânatului, de treaba domniei, având scuteală de bir. Iară la domnita lui Grigorie Voievod, în vremea ce a fost agă Ianache, fiul lui Costandin Ypsilantie hatmanul, din poronca domnii au făcut acele 2 steaguri de vânători, având zapcii căpitani; şi au mai făcut şi alte steaguri, iar 100 de oameni, ce s-au numit Roşii, având zapciu pe polcovnicul; şi îmbrăcămintea acestor slujitori era în sama agăi, de se găteau straiele lor, ale tuturora, şi comănacele; care fieştecare comănac avea câte o slovă însemnată, care de ce steag este. Şi în Joia cea mare a sfintelor patimi, după liturghie sau mai vârtos după prânz, însuşi Domnul ieşea la un loc de bună priveală, unde socotea, de făcea căutare la toata slujitorimea, strigându-i cămăraşul de izvoade pe izvod; şi ei, mergând pe rânduială, întâi zapciii, apoi slujitorii, cu puştile în mână, slobozeau puşca, trecând şi a căruia nu-i lua puşca foc, să rădea de la izvod. Care era bătrân, la vârstă neputincioasă, se ierta de la slujbă, dându-i cămăraşul de izvoade cartea Domnului, să fie scutit de bir. Şi întâi se petrecea seimenii de curte, apoi vânătorii, apoi sei­menii hătmăneşti, cu zapciii lor, şi darabanii, care sunt în sama căpitanului de darabani, şi toată slujitorimea ce lua haine de la domnie.

 

 

Atuncea, la căutare, trebuia să se afle toţi îmbrăcaţi în hainele cele noi. Însă această rânduială de gătirea straielor cu chel­tuiala domnii, numai la vremea lui Grigorie Voievod a fost; iar la domnii cei mai vechi, li se da numai postav şi ei îşi găteau hainele. Dar, de la domnia a doua a lui Costandin Voevod Mavrocordat, s-a făcut şi steagul Arnăuţilor şi apoi aceştia au in­trat la slujbele cele mai de trebuinţă ale Domnilor, care sunt în sama hatmanului. Iar de când au născut mucarerul, s-au tăiat acele cheltuieli de podoabele Paştilor, prea puţin urmându-se”[1].

 

 

 

[1] Gheorgachi, vtori logofăt Obiceiul ceremoniei ce se face la ziua Învierii Domnului Hristos, 1762, în Simionescu, Dan, Literatura românească de ceremonial, Bucureşti 1939, pp. 293-298


Pagina 58 din 1,474« Prima...102030...5657585960...708090...Ultima »