Dragusanul - Blog - Part 59

Poeme pentru Mena Falek

 

 

 

 

Somat de prietenul şi fratele meu Mena Falek, să-i trimit, în română, poemele pe care le-a tradus în ebraică, pe care le va publica într-o carte bilingvă, în Israel, am rămas surprins de acurateţea tematică a demersului său, în condiţiile în care poezia doldora de metafore, cu ritm muzical şi cu rimă, este greu de tradus dintr-o limbă în alta. A tradus chiar şi acrostihuri, alegând, inspirat poeme dedicate lui Petrică Ştirbu, Sorin Avram, Alexandru Pînzar, Gusti Talpalaru, Emil Ursu, Viorel Varvaroi şi Mircea Sfichi. Mena nu s-a sustras dificultăţilor, ci şi-a asumat, prin construcţie, o anume carte, cu şi prin care să mă înfăţişeze iubitorilor de poezie din patria lui. Dacă ar fi trebuit să aleg eu, cu siguranţă nu m-aş fi descurcat atât de bine cu o construcţie nouă din cărămizile folosite periodic de-a lungul vremii.

 

 

 

 

Cămara cu umbre

 

 

 

Vine vremea când un copil nu mai este copil

şi rămâi o cămară pustie

prin care rătăcesc umbrele

spre veşnicie

 

 

abia atunci depărtările furişate pe zare

altcuiva ostenite se-nchină

şi rămâi o cămară cu umbre

deplină.

 

 

 

 

 

 

Căutătorii de boabe

 

 

 

 

Poezia şi-a tras obloanele.

Nimeni nu mai cată spre cer.

Toţi am devenit căutătorii de boabe.

De întuneric. De ger.

 

 

E pustiu. E târziu. E pustiu.

Morţii vii rătăcesc în neştire,

de la naştere la naştere rătăcesc morţii

ca o pâclă subţire.

 

 

Ultima literă mi s-a uscat pe umăr.

E târziu. E pustiu. E târziu.

Poezia şi-a tras obloanele.

Să mai sper? Să mai fiu?

 

 

 

 

 

 

Femeile îmbătrânind aiurea

 

 

 

îmbătrânesc femeile prin târg

şi se ascund cutremurate-n moarte,

deşi rămân pe frunza toamnei paşii

rătăcitori ca literele-n carte,

 

 

deşi din nu ştiu ce resurse sacre

alte femei dau vremii tinereţe

îngenunchind sub cerul fără patimi

ca ierbile cosite din fâneţe.

 

 

Din flori şi frunze curg mereu cenuşi,

dar strada mare-i veşnic primenită

cu-nşelătoarea lumii tinereţe

pe care-o vântur caii sub copită

 

 

când se perindă-n străvezii imagini

spre zarea care-n două ne desparte

femeile îmbătrânind aiurea

şi-aiurea ascunzându-se în moarte.

 

 

 

 

 

Numai ţipătul

 

 

 

Fiul meu numără stele şi cântă,

fiica mea bate-n poarta zilei cu sufletul,

celelalte poeme îmi vindecă de singurătate

numai ţipătul.

 

 

 

 

 

Ca nişte altare străine

 

 

 

Când a fost să mă-nchin,

am căutat cărţile şi i-am strigat îngerului:

Nu cumva să mă minţi,

am nevoie de fărâma de soare

zidită, cândva, în părinţi!

 

 

Cât de păgână mi-a fost să-mi fie nevoia

de adevăr, de lumină, de mine

o ştiu numai cărţile uitate prin rafturi

ca nişte altare străine.

 

 

 

 

 

Cimitir pentru mituri ucise

 

 

 

Abia acum am prins să-nţeleg

câte amăgiri dau putere de viaţă,

păsările s-au prăbuşit în sângele străbunilor

şi-a rămas cerul o strânsoare de gheaţă.

 

 

Abia acum nu mă mai recunosc

dincolo de filele cărţii nescrise,

cartea aceea lucidă, acerbă,

cimitir pentru mituri ucise,

 

 

cartea în care am trăit patrii, religii,

sacrificându-mă pentru-aceste iluzii pribege,

libertatea e lanţul pe care ţi-l pun fariseii

odată cu legea fărădelege.

 

 

Dincolo de astea nu mai există nimic,

natura e o speranţă, iar Dumnezeu prea departe,

atât de departe încât o să-l aflu

aşa cum îl simt şi cum este prin moarte.

 

 

 

 

 

Odată cu filele din calendare

 

 

înţeleg că m-am născut într-o marţi,

că mă pot regăsi într-o temniţă grea,

într-o anume filă a calendarului

mereu sufocată de nea;

 

 

înţeleg că mi s-au pus orele lanţuri,

încă le mai aud huruind în neştire,

încă le mai trag deodată cu umbra

spre zarea ninsorii subţire

 

 

şi mi-e frig de atâtea şi atâtea ninsori

repetat viscolite într-o temniţă zi

în care pereţii au prins să se surpe

de parcă ninsoare ar fi,

 

 

altminteri n-aş trăi libertatea

ca pe o veşnică îndepărtare

şi nu s-ar mai rupe din mine ninsoarea

odată cu filele din calendare.

 

 

 

 

 

Limbă de clopot

 

 

 

Numele patriei, al iubitei, nu pot

să-l crestez pe un vers cu cuţitul,

tot mai des sunt o limbă de clopot

ruginind şi cântând ruginitul,

 

 

tot mai rar îţi spun patrie ţie,

dragostea mea pentru vieţile-mi şapte,

clopotul ameninţă cu veşnicie

şi răsplăteşte numai cu noapte.

 

 

 

 

 

A rămas fereastra

 

 

 

Vine vreme, mamă, iar o stea căruntă

linişte presoară, amăgind prin sat

toţi copacii care orele înfruntă

adunaţi la sfat;

 

 

nu rostesc copacii nici o stea deasupra,

ci presoară numai umbre călătoare

peste urma noastră-n vestejirea vremii

neîndurătoare;

 

 

dincolo de toate a rămas fereastra

şi mai vin copacii pe sub ea să-ţi cânte

şi să ţi se-nchine ţie, mamă sfântă,

sfântă între sfinte.

 

 

 

 

 

Sub talpa cuvintelor

 

 

 

Apoi au intrat în încăpere cuvintele

şi le-am cercetat făptura cu nespusă uimire,

erau asemeni femeilor

predestinate unui singur mire

 

 

şi m-am făcut lespede sub talpa cuvintelor

şi am adunat urmele evlavios şi buimac;

de atunci, doar de atunci alcătuirile lumii

se aşează în mine şi tac.

 

 

 

 

 

Promoroacă pe uşi

 

 

 

Nu există steaua singurătăţii,

eu n-am întâlnit decât stele şi singurătăţi,

stelele – sus, singurătăţile – prin preajmă –

clopote risipite-n cetăţi

 

 

ding-dang, ding-dang, ţipă singurătăţile

desfăşurându-şi aripile în aceleaşi cenuşi,

nu poţi renaşte din singurătate

precum promoroaca pe uşi

 

 

ding-dang, ding-dang, ding-dang,

înspre stelele grave singurătatea persistă,

iar lumina înfăşură sunetul metalic

într-o aură care nici măcar nu există.

 

 

 

 

 

Dimensiunile veşniciei

 

 

 

Prietene, am pariat pe iarbă,

Era atât de suplă şi de vie,

Toţi trecătorii îi călcau pe suflet

Rănindu-se buimaci pe sub călcâie,

Iar iarba mea îi vindeca în taină

Cu cerul ei purificat de rouă

Apoi le arăta şi calea dreaptă

 

 

Şi cerul de deasupra rupt în două.

Tu ai mizat, cam tot atunci, pe oameni

I-ai înălţat pe suflet şi pe zări,

Răsplata mea urmând sub ierbi să fie,

Blestemul tău – în omeneşti uitări;

Uitări şi ierbi, adică veşnicie.

 

 

 

 

 

Delicvenţi de presă

 

 

 

Suntem pribegii sorţii prin mulţime,

Oraşul mută temniţele-n noi,

Rar protestăm crucificând cu păsări

Ierni senzuale, verile de-apoi,

Nu stă, în fond, protestu-n firea noastră,

 

 

Avem doar harul de a ispăşi

Vinovăţii străine, colective,

Risipele de paşi care-or păşi

Acolo unde prea adeseori

Mulţimile găsesc ispăşitori.

 

 

 

 

 

Jucătorul de cărţi

 

 

 

Plouă mărunt de-aproape-o veşnicie

şi în potopul fără de sfârşit

mă uit în jur şi mă găsesc pe mine,

sunt jucător de cărţi împătimit:

 

 

hai, ţine trefla, popo, frunza pică

şi damele-s mai tinere ca ieri,

iar eu mă curăţ, merg pe cacialmale

şi irosesc, tot irosesc averi!…

 

 

 

 

 

O noapte de dragoste

 

 

 

În noaptea asta am fugit din lume

ca să mă-nchin doar zeilor păgâni

reînviaţi de trupul tău anume

să-mi amintească zeii din bătrâni

şi-am ars definitiv doar pe altarul

cioplit miraculos în trupul tău

şi-am azvârlit, apoi, în stele jarul

să lumineze nopţile din hău.

 

 

În noaptea asta, vârstele-s egale,

cu sufletul din mine-s deopotrivă

şi numai ţie mă închin agale

cu toată tinereţea-mi impulsivă

pe care-o regăsesc dansând subţire

iniţieri superbe în destin,

eu izbutind în noaptea de iubire

să-mi aflu zeii vechi, să mă închin.

 

 

 

 

 

Noapte bună, prieteni!

 

 

 

Dimineaţă, eram doar un mugur plăpând,

apoi au venit, noaptea, fiarele

şi-au răscolit înfometate ziarele

în care am trăit de curând

 

 

şi-au rămas numai nopţile lungi şi uscate

împietrindu-mă într-o creangă de aur

sub cerul stropit cu sânge de taur

şi cu sângele clipei sacrificate,

 

 

noapte bună, prieteni, dar nu ştiu cui vă las

şi ce stele să stâng, să culeg de pe cer,

vine vreme prin târg şi în scrâşnet de fier

cadenţează iluzii dinspre turnul cu ceas,

 

 

dinspre zări, dinspre ape, dinspre-naltele cetini

vine vreme în vreme şi în vremi se răsfaţă,

veţi fi pururi plăpânzi şi veţi fi dimineaţă

bandajând cu lumină. Noapte bună, prieteni!

 

 

 

 

 

Dimineaţa, târziu

 

 

 

Apoi au venit clipele să se-nfrupte din mine

Lunecând precum păsările din văzduh şi din mit,

Eram deal însorit şi dansam cu cireşii

Xenomani ca şi mine şi cu cer pârguit,

Adumbrit senzual doar cu franjurii ploii

Nesfârşite ce-şi caută un culcuş pe pământ,

Dimineaţa, târziu, au venit păsările, clipele

Risipite difuz prin ce-am fost, prin ce cânt.

Urmează, le-am spus, evadarea din timp,

 

 

Pregătiţi-mi poemele şi păstraţi-mi cămăşile,

Într-o clipă anume am să vin să le-mbrac,

Nu vor fi de faţă decât graurii şi cireşele;

Zorii pleacă, acum, i-am luat să îi tac,

Altminteri s-ar ofili de atâta singurătate

Risipită pieziş, risipindu-vă-n toate.

 

 

 

 

 

Tic-tac al anotimpurilor duse

 

 

 

Gări cenuşii m-au îndemnat la drum,

Urma să plec, dar mi-era drag acasă

Să tot privesc spre depărtări ciudate

Tărâmuri ce-mi şes umbrele şi lasă

Inimii mele nu ştiu ce alean,

 

 

Tic-tac al anotimpurilor duse

Acolo unde doar copilăria

La nici un zeu, în nici un templu, nu se

Prăvale în genunchi să se închine,

Acolo unde torc neprihănire

Luminile din zorii vieţii sfinte,

Apoi, încet-încet, prind să se-nşire

Rugină peste şinele din gări

Uitate, dar momind cu depărtări.

 

 

 

 

 

Ora exactă

 

 

 

Este ora treisprezece, se sumeţeşte timpul,

iar trecătorii îşi potrivesc paşii după ora exactă;

de aici, încolo, ţine veşnicia

compactă,

veşnicia din care muşcă indiferenţa

hălci uriaşe pentru somnul păsării călătoare

prin trupurile acestea aburind, fremătând

în ninsoare.

 

 

Este ora treisprezece în bătăile inimii mele,

în sângele meu galopând; galopând spre lumină

sufletul alegând icoanele vremelniciei

se-nchină

orelor, idolilor ciopliţi în afară de trup,

de ninsori, de copaci, de făptură,

idolilor spaimei de necunoscut, idolilor

arsură.

 

 

Este ora treisprezece, este clopotul (ziua, mileniul)

treisprezece-n sufletul amândurora,

e devreme-târziu şi în lanţuri ne pune

doar ora.

 

 

 

 

 

Dimineaţă în floare

 

 

 

Mai am un prieten în suflet de dus,

Iar viaţa cu prieteni mulţi mă răsfaţă,

Risipindu-mă-n zile, eu renasc prin prieteni

Ca să pot să durez şi dincolo de viaţă;

Efemer de mă nasc, veşnicesc prin prieteni,

Anotimpul cinsteşte numai idolii vii,

 

 

Sfinţi prieteni, tovarăşi de suflet

Făurind universul în care să fii

Inima ta întru inima lor,

Cântecul tău întru marea cântare;

Hotărnicită mereu de prieteni

Inima mea-i dimineaţă în floare.

 

 

 

 

 

Vremea vremii

 

 

 

Vine vremea când şi cerul îşi culege stelele

Intens pârguite de lumina din noi,

Omul încă nu are conştiinţa de sine a soarelui

Roşu de dinainte de amurguri şi ploi,

El se ştie doar un rob al cuvintelor neziditoare,

L-au îngheboşat sub păgâne dogme uitările,

 

 

Vine vremea când va scăpa şi de vinovăţia aceasta,

Aşteaptă doar să-şi înţeleagă îndepărtările;

Ruperea din iniţierile-n beznă va urma după-aceea, când

Vom fixa luceferii pe cer pentru totdeauna,

Apocaliptic vor suferi numai neguţătorii de iluzii, numai

Risipitorii de vânt care-nvolbură-n cale minciuna,

O să vezi, va veni vremea vremii deplină

Iniţiindu-ne definitiv în lumină!

 

 

 

 

 

Pe crucea clipei

 

 

 

Eu nu mai am altceva de trăit,

Mi-am făcut datoria faţă de specia umană,

I-am consolidat viitorul dăruindu-i copii,

Lacrima lor mă transformă-n icoană;

 

 

Urmează doar să mă despovărez şi de cântece,

Rănile mele sângerează pe crucea clipei,

Sunt pregătit să mă preling în uitare,

Uitării conturându-i foşnetul cald al aripei.

 

 

 

 

 

Nici pasăre, nici vânt, nici idee

 

 

 

Poezia n-a fost niciodată pasăre,

ci numai umbra zborului rătăcind pe pământ

în căutarea trupului care s-o încapă şi în aflarea

acelui cuvânt:

 

 

poezia n-a fost niciodată vânt,

ci numai clătinarea frunzei pe ramuri

sau poate că doar respiraţia iernilor ostenite

pe geamuri:

 

 

poezia nu a fost şi nu este idee,

ci numai neliniştea omului în căutare de sine

şi în aflarea împăcării din urmă

depline:

 

 

poezia nu este nici pasăre, nici vânt, nici idee,

ci doar o stare de veghe târzie

pe care o trăiesc copiii în vremea-n care bărbaţii

o aştern pe hârtie.

 

 

 

 

Mă rog frunzei, apei, luminii

 

 

 

Aş vrea ca şi sufletul să fie muritor,

în fond sufletul meu înseamnă atât de puţin,

nu am dreptul să mă trufesc cu veşnicie,

iar de ispăşit am ispăşit prin destin;

ce-a fost bun în ce-am fost am trăit cu toţi porii,

n-a rămas nimic de depus în temple păgâne

în care supravieţuiesc doar cenuşile

încăpăţânaţilor în a rămâne:

 

 

ar fi cumplită neodihna fără de sfârşit,

în fond şi desăvârşirea te-ar putea osteni,

n-aş mai vrea să suport caznele armoniei depline

după ce m-am tot îndurat prin a fi;

de aceea mă rog frunzei, apei, luminii

şi celorlalte înfăţişări ale unui dumnezeu îndurător:

Tată, dacă ţi-s fiu, ia paharul acesta de la mine,

ai milă şi-mi fă sufletul tot muritor!

 

 

 

 

 

Martor al anotimpurilor

 

 

 

Am de mărturisit câteva anotimpuri,

câteva sălcii de pe malului Moldovei,

câteva umbre ale vârstelor risipite alene

prin Bucovina trăită şi cu sufletul slovei,

 

 

altceva n-a mai fost (exceptând şipotul Vamei),

nici măcar sărbătorile consumate păgân,

dar nu-mi recunosc decât calitatea de martor

al anotimpurilor în care rămân:

 

 

Bună seara, ninsoare, bună vreme cocorilor,

ierburilor smălţuind repetabile câmpurile,

obcinilor învelite în toamnă nebună,

eu nici pe veşnicie n-aş da anotimpurile!

 

 

 

 

Post-restant

 

 

 

Am cercetat atent

fiecare încăpere

a templului

până am descifrat

sacra taină

a poeziei:

 

 

poemele sunt

tot atâtea scrisori

adresate

copilăriei;

 

 

apoi am ciopli

în sufletul meu

cu o ciudată

caligrafie:

FIINŢEI DIN TEMPLU

CĂSUŢA POŞTALĂ 1-15

POST-RESTANT

PE VECIE.

 

 

 

 

Cât un pumn de cireşe

 

 

 

Cineva va răspunde odată

pentru păsări, pentru struguri necopţi,

s-aruncăm cu o piatră în grauri,

s-aruncăm cu un graur în nopţi

şi-apoi nopţile bete şi triste

să le bateţi în fire de iarbă,

cineva va răspunde odată,

parcă-aud: vârsta-ncepe să fiarbă!

 

 

Cineva va răspunde odată,

e firesc, e util să se-ntâmple

şi cenuşa aceea şi doare

şi cenuşa aceea şi împle,

numai graurii, graurii negri

peste cerul din scame şi feşe

azi îmi cer şi-mi înscriu datoria:

vârsta mea cât un pumn de cireşe!

 

 

 

 

 

Filosoful de după-amiază

 

 

 

Filosoful de după-amiază despre fericire confirmă:

trebuie să crezi în singurătatea cifrelor exacte

trebuie să-ţi pipăi unicitatea principiilor

cu un cuţit despicând ziua de noapte.

Turnul lui pe apusuri se lasă, se-nclină

ritmic se aud saboţii filosofului de după-amiază

universul rămâne într-o singurătate ultimativă

nimeni nu mai ştie piatra-n ea ce visează

 

 

nimeni nu mai poate rosti fără să-şi amaneteze demnitatea

adevărurile ca nişte păsări au încetat să mai fie

cei care au plâns spală fundaţia turnului cu litere,

niciodată n-o să-mi regăsesc degete strigându-le cu numele tău, poezie!

 

 

 

 

 

Deasupra brazdei

 

 

 

Deasupra brazdei ca o frontieră

între odihnă calmă şi trezire

se năpusteşte fără veste grâul

ameninţând prin jur cu nemurire

şi sori zemoşi întemniţaţi în boabe

ademeniţi acolo de căldură

peste grumazul brazdei ostenite

îşi regăsesc fireasca lor natură

 

 

căci în adâncuri tainice se coace

o cosmică superbă libertate

doar când se ară câmpul cu luceferi

şi se-nsămânţă-n el eternitate,

doar când ţăranul ostenit presoară

cu mâneca lumină peste frunte

şi când cu gest de pregătire-a tainei

ţăranul e asemenea unui munte.

 

 

 

 

 

Bea, omule, hai bea şi dumneata!

 

 

 

Se consuma pe continent cu spaimă

de parcă scăpătase peste veac

acelaşi asasin cu ştate pline

de un nesomn şi de un somn buimac,

se consuma pe continentul leneş

într-o vâscoasă parcă scufundare

şi-atunci poeţii, ronţăind din verbe,

scoteau ţăranul nostru din uitate,

 

 

dar neuitat şi anonim cu nuci

prin buzunare dându-se de-a dura,

el desfăcea în fiecare piatră

câte-un izvor dezlănţuit cu gura

fără să-şi scrie numele pe ghizduri,

ci doar privind de parcă-ar aştepta

un oaspete de-aiurea ca să-i spună:

bea, omule, hai bea şi dumneata!

 

 


Ion Paranici: Vă sînt anotimp

 

 

 

Cei interesaţi o pot citi, făcând click pe copertă

 

 

 

ADRIAN DINU RACHIERU: „… ceea ce ne interesează la fostul absolvent al Filologiei ieşene (1961) ar fi tocmai prestaţia lirică. În pofida unor colaborări la câteva reviste importante ale ţării, I. Paranici acuză sfiiciuni editoriale greu de imaginat şi de explicat într-o vreme în care boala autorlâcului face, la noi, ravagii. (…) Caligrafia delicată a versurilor sale probează semnele unei vârste, trecerea în alt anotimp („Nu vezi că în iarnă cobor / Şi mă taie argintul râsului tău?”) fără a alunga fiorul erotic. Om al pământului, el cinsteşte într-un Triptic palmele tatei „ce-au uitat să adoarmă”. Fără a fi neapărat spectaculos, fără a se îndatora „furiilor tehnice” de ultimă oră, Ion Paranici va fi – dacă se va încumeta să se înfăţişeze cu un volum – o surpriză” (Din volumul „POEŢI DIN BUCOVINA”, Editura Helicon – Timişoara, 1996).

 

 

 

 

MIHAIL IORDACHE: „Starea de echilibru, cu toate riscurile şi dramele nevăzute pe care le implică, este condiţia către care aspiră sau pe care o comunică poeziile lui Ion Paranici – reflex al adeziunii la modelele clasicităţii; de aici, logica şi consecvenţa structurilor simbolice şi a metaforelor pe care le găsim în textele sale.

 

Ion Paranici face poezie de sentiment fără complexe şi cu o sinceritate a confesiunii care, la el, poate fi considerată o probă a autenticităţii; câteva toposuri (cuvântul, liniştea, timpul ca vârstă ş. a.) exploatate cu mijloace proprii pot fi considerate un alt criteriu de diferenţiere. Mizând din plin pe metaforă, pe simbolismul vegetal şi zoomorf, oferă imagini încadrabile în permanenţele poeziei româneşti (folclorice şi culte) filtrate prin sentimentalitatea unui intelectual lucid şi deplin format, scutit, deci, de oboseala originalităţii obţinute cu mijloace care, mai devreme sau mai târziu, cad sub incidenţa banalităţii şi a truismului” (Din recomandarea ce a însoţit manuscrisul acestei cărţi la Editura „Junimea”).

 

 

 

 

 


Vinderea „bătrânilor satului” românesc

 

 

 

Pentru că nu sunt adeptul genealogiilor, ci al reconstituirii spiţelor – mult mai lesnicioasă în confruntarea cu puţinătatea surselor mărturisitoare româneşti, am să fac recurs la scrierile lui Theodor Codrescu (1 aprilie 1819 – 22 martie 1894), pentru a susţine, dinspre bătrâni cărturari români, ceea ce eu ştiam, făcând mereu distincţie între străbuni (oameni buni şi bătrâni) şi strămoşi (generaţii vechi, de dincolo de moşi), ori de câte ori m-am aventurat pe cărările necunoscute ale trecutului.

 

 

„Spiţa a jucat şi joacă încă mare rol în daraverile de pământ dintre răzeşi; nu­mai ea dezleagă o sumă de încurcături pen­tru moşie. Cu spiţa te sui şi afli înaintaşii familiilor răzeşeşti până ce ajungi la bătrânii satului. Numele de bătrân, ce des îl găsim, are un înţeles special; în documente, bătrân e latinescul veteranus, care a dat neolo­gismul veteran, un om care a luat parte la un războiţi, la o revoluţie; aşa zicem ve­teranii de la 48; veteranii de Ia 1877. La romani, veteranus era soldatul ieşit din armată, dar fiindcă pe atunci se făcea urmata aproa­pe toată viaţa, soldatul eliberat era un om bătrân (senis)) şi poporul român a păstrat înţelesul de al doilea, fiindcă cel dintâi dispăruse odată cu încetarea organizării romane în Dacia.

 

Când a venit vorba de a se hotărnici moşiile răzăşeşti, răzeşii ştiau că în spiţă se înrudesc după cutare sau cutare strămoşi. Vechil proprietari ai satului, dis­păruţi de mult, erau, în ochii tinerilor, nişte bătrâni, răposaţi de veacuri. Dar acei bătrâni posedau şi pământ în sat şi, din partea lor, atrăgeau moştenire urmaşii. Cu vremea, s-a fă­cut o schimbare de înţeles: pentru a se numi, cu un termen mai propriu, porţiunea de pă­mânt pe care o avusese cutare bătrân, arătat de spiţă, s-a numit locul după numele bătrânului. Îl chema pe el bătrânul Fronie, şi pământul lui, în întinderea care-l avusese, s-a numit bătrânul Fronie; şi dar vorba documentală: trag parte de pe cutare bătrân, însemna şi filiaţiunea după spiţă, şi moştenirea la pământ din pământul bătrânului, dat de spiţă. De aici, trecerea la expresiunea generală: „Am vândut un bătrân de pământ” e uşoară, înţelegându-se proprietatea bătrânului din spiţă neîmpărţită la urmaşi, sau toate părţile urmaşilor, care, la un loc, formau întreg bătrânul. Câte nu ne spun cuvintele, în lungul lor trai în limbă, şi cu cât sunt mai vechi, cu atâta ne spun mai multe!”[1].

 

 

[1] Codrescu, Theodor, Uricariul, Volumul XXIII, Iaşi 1895, pp. XXII, XXII


Ţinutul Cernăuţilor: Ocolul Prutului de Jos (V)

 

Nepolocăuţi, gara

 

 

Satele Nepolicăuții, Țopenii, Chidicăuții, Răvăcăuţii, Berhomete, Dubovăţ, Ştipeniţa

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Nepolicăuții

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Nepolicăuții

 

Moşie răzășească

 

 

 

 

Toată suma caselor: 51. Scădere rufeturi, însă 21: 1 popă, 1 dascăl, 3 mazili, 4 argați, 5 văduve, 2 jidovi, 5 case pustii. Rămân birnici 30.

 

 

 

Birnici:

 

 

Ion Hugco

Andronic fratele lui

Iacob, rusul

Simion Dascalciuc

Hrihor Bandasuc

Vasile Vasilinciuc

Hrihor Bandasuc

Andrieș Nauc

Toader Nauc

Timofei Oleinic

Simion Băndas

Toader Vasiliciuc

Vasile Rusnac

Ion Manguc

Olecsa fiul lui Ivan

Vasile Huțul

Ion Șcavarca

Ivan Malenchi

Ștefan Lazor

Luca Cernăucianii

Toader, moldovan

Vasile, rus

Ștefan Biblic

Ștefan, ciobotar

Ilaș Ștufu

Lupașco Gavriliuc

Păladi fiul lui Manguc

Pintele Panco

Petre, vornic

 

 

Mazili:

 

 

Andrei Tăutul, mazil

Ion Tăutul, mazil

Iordachi Ghițincul, mazil

 

 

Preoți și dascăli:

 

 

Popa Vasile

Iani, dascăl

 

 

Argați:

 

 

Dumitrașcu, argat Tăutului

Hlihor, argat Tăutului

Vasile, argat Tăutului

Chiriac, argat Tăutului

 

 

Văduve:

 

 

Anița

Gafița

Anița Hilotoai

Tudosie

Anița Moscălița

 

 

Jidovii:

 

 

Iancul, jidov

Leiva, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 415, 416

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Țopenii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Țopenii

 

Moşie răzășească

 

 

 

 

Toată suma caselor: 16. Scădere rufeturi, însă 16: 10 ruptași, 3 argați la ruptași, 2 văduve, 1 jidov.

 

 

 

Ruptași:

 

 

Neculai al lui Țopa, praporciuc

Ion Țopa

Grigoraș Țopa

Andrei Țopa

Vasile Țopa

Costandin al lui Țopa

Dumitrașcu fiul lui Grigoraș Țopa

Dumitrașcu fratele lui Ioniță Țopa

Sandul Țopa

Ion fiul lui Țopa

 

 

Argați:

 

 

Cazimir, rus, argat Țopenilor

Panco, rus, argat Țopenilor

Hrihor, argat Țopenilor

 

 

Văduve:

 

 

Anița Vasiloai, văduvă

Nastasia, văduvă

 

 

Jidovi:

 

 

Mihăl, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 416

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Chidicăuții

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Chidicăuții (Piedecăuți)

 

Moşie răzășească

 

 

 

 

Toată suma caselor: 16. Scădere rufeturi, însă 3: 2 mazili, 1 ruptaș. Rămân birnici 13.

 

 

 

Birnici:

 

 

Grigoraș, butnar

Toader Iuriiciuc

Dumitru Chiuciuc

Anton Nichiforciuc

Luchian Banas

Ivan Sauca

Dănilă, morar

Petro, pânzar

Ivan Ivanuc

Petro Banatuc

Costin, vataman

Hrihor fiul lui Ivan

Ştefan fiul lui Vadciuc

 

 

Mazili şi ruptaşi:

 

 

Ilii Strâşca, mazil (cel care le va furniza austriecilor urice vechi, care să le justifice pretenţiile; numele lui era, de fapt, Ilie Flueraş, dar îl tradusese)

Sandul cumnatul lui Ilii Strâşca, mazil

Vasile Vlad, ruptaş

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 416

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Răvăcăuţii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Răvăcăuţii

 

Moşia dumisale visternicului Ioniţă Canta

 

 

 

 

Toată suma caselor: 35. Scădere rufeturi, însă 7: 2 popi, 1 dascăl, 2 văduve, 1 jidov, 3 case pustii. Rămân birnici 28.

 

 

 

Birnici:

 

 

Luchian Brenicu

Toader fiul lui

Ion, moldovan

Macsin Alecsandru

Filip fiul lui Ion

Ştefan Pohribnic

Ion Pohribnic

Iurii Pohribnic

Andrei Pohribnic

Goraş Pohribnic

Ion Nişcan

Acsinte al Nedichii

Ion Onciul

Andrei fiul lui Opaşco

Vasile Brinic

Mihai Sârnuc

Dănilă Travici

Ivan Terentuc

Vasile Trofin

Petro Sârna

Mihail Ctaciuc

Onofrei Şumciuc

Anton Roşca

Timofei Roşca

Iacob Carpu

Vasile, vătăman

 

 

Văduve:

 

 

Aniţa, văduvă

Maria, văduvă

 

 

Preoţi:

 

 

Popa Ştefan

 

 

Jidovii:

 

 

Herşco, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 416, 417

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Berhomete

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Berhomete

 

Moşia dumisale Costantin Cilibiu

 

 

 

 

Toată suma caselor: 35. Scădere rufeturi, însă 10: 1 popă, 1 dascăl, 3 văduve, 1 jidov, 4 case pustii. Rămân birnici 25.

 

 

 

Birnici:

 

 

Ivan Bodilivschii

Neculai Mândric

Ivan Mândric

Hrihor Mândric

Iftemii Şlimco

Mihail Mandric

Mihail Sporojciuc

Ion Dronuc

Andrei Dronuc

Fedor Cosovan

Andrei Mândriciuc

Tudosi Mândriciuc

Mihail Hapco

Vasile Andrieşciuc

Fedor Cupciac

Zahera Manduc

Hrihor fratele lui

Ivan Starojciuc

Vasile fiul lui Majuc

Hrihor al lui Luchinuc

Andrei nepot lui Neculai

Mihail Paşişnic

Vasile Drunuc

Timofei Mandric

Ştefan, vataman

 

 

Văduve:

 

 

Maria Ştefăniasa

Tichiana

Catrina

 

 

Preoţi şi dascăli:

 

 

Popa Grigorii

Dumitro, dascăl

 

 

Jidovii:

 

 

Şaul, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 417

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Dubovăţ

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Dubovăţ

 

Moşia dumisale visternicului Ioniţă Sturza

 

 

 

 

Toată suma caselor: 47. Scădere rufeturi, însă 15: 2 popi, 1 dascăl, 8 văduve, 1 jidov, 3 case pustii. Rămân birnici 32.

 

 

 

Birnici:

 

 

Iacob Deliiciuc

Neculaiu Costaşco

Ştefan Ţiruc

Pălachii fiul lui Coştaş

Andrei Arciepciuc

Andrei Bucoveiu

Vasile Costaşciuc

Nechita Hodovaneţ

Dumitraşco Todoriciuc

Ştefan Hodovaneţ

Vasile Vasalenciuc

Fodor Sorocopul

Vasile Sorocopul

Toader Sorocopul

Acsănti Furluciuc

Iacob Coztaşuc

Andrieş Tofan

Ion Gheluta

Simion Sobco

Antohi Andrabura

Vasile Rusnac

Hrihor Şcavco

Vasile al lui Arhip

Toma Focioc

Gavril Rusnac

Alecsandru Ciopa

Toader al lui Coştaş

Matei fiul lui Stasii

Hrihor Vasilescu

Iacob Tumac

Petro Pirinchic

Ion Sorocopul

 

 

Văduve:

 

 

Gafiţa

Cârstina

Aniţa Dumintiasă

Nastasia

Maria

Aniţa Andriasă

Catrina

Lupa, văduvă

 

 

Preoţi şi dascăli:

 

 

Popa Andrei

Popa Ion

Andrei, dascăl

 

 

Jidovi:

 

 

Mendel, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 417, 418

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Ştipeniţa

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Ştipeniţa

 

Moşie răzăşească

 

 

 

 

Toată suma caselor: 63. Scădere rufeturi, însă 20: 2 popi, 1 dascăl, 2 mazili, 4 văduve, 6 scutelnici, 1 jidov, 4 case pustii. Rămân birnici 43.

 

 

 

Birnici:

 

 

Vasile Prodanciuc

Gheorghe Harici

Andrei Crecia

Iacob Mihaluc

Toader Cuzenco

Mihail Şandru

Vasile Mihailuc

Neculai Vasuc

Vasile Zaman

Mihai Greculiac

Ştefan Veuceruc

Ivan Tverdohleb

Zaharia Runiac

Dănilă Libed

Dămian Daşciuc

Ion Huţul

Iudan Pivovavrciuc

Irimia Verinca

Gavril Veninciuc

Vasile al lui Boico

Vasile Ciornei

Vasiliac al lui Boico

Olecsa Danchiu

Procop Rusuciuc

Ivan Rusuciuc

Fedor Merca

Ivan Stasuc

Vasile Boico

Vasile, cibotar

Matvei Stasuc

Andrei al lui Vovar

Ion Basascut

Ştefan Scaun

Fedor Marin

Alecsa Râpca

Roman, păscar (pescar – n. n.)

Pavel Mironic

Năstas fiul lui Pavel

Hrihor Şcarliuc

Iacob Şcarliuc

Neculai fiul lui Ilii

Fedor Tătasii

Alecsa Levanciuc

 

 

Scutelnicii lui Ioniţă Mutencu:

 

 

Vasile al lui Rusnac

Vasile Veuciariuc

Petre, velnicer

Vasile Mintenciuc

Dănilă Zazalia

Andrieş

 

 

Văduve:

 

 

Angheluşa

Irina

Nastasia

Ilinca

 

 

Preoţi şi dascăli:

 

 

Popa Ştefan

Popa Alecsa

Ivan, dascăl

 

 

Mazili:

 

 

Ioniţă Mutencu, mazil

Ivan Ivanovici, poroşnic

 

 

Jidovi:

 

 

Herşul, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 418, 419

 

 


Ţinutul Cernăuţilor: Ocolul Prutului de Jos (IV)

 

Coţmani, panoramă

 

 

Satele Laschiuca, Coțmanii, Suhaverha, Clevondin, Davideștii,

Havrileştii, Ivancăuţii, Uşihlibul, Orăşănii, Lujenii

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Laschiuca

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Laschiuca

 

Moşia episcopiei

 

 

 

 

Toată suma caselor: 75. Scădere rufeturi, însă 16: 1 popă, 1 dascăl, 4 văduve, 3 jidovi, 7 case pustii. Rămân birnici 59.

 

 

 

Birnici:

 

 

Gheorghi, vornic

Ștefan Mamaiuțschii

Costandin fratele lui

Ștefan Coțeran

Hlihor Sidor

Fedor Rudnischii

Mihail Chișcan

Vasile Yelenco

Hrihor Tosuc

Ignat Rezin

Andrei Zelenco

Vasile Zelenco

Ivan Chițul

Petro Hrițusân

Alecsa Huzneț

Tănasă Căpățină

Iacob, pânzar

Vasile Săghir

Iacob al lui Căpățină

Dănilă Poico

Dumitru Malaico

Ivan Hrițusa

Alecsa Anic

Gavril al lui Nemiș

Neculai Nemiș

Macovei Temciuc

Hrihor Oleinic

Petro Malaico

Timofei Cupecico

Fedor Huțschii

Ivan Linovici

Hrihor Zapalenuc

Hrihor, morar

Ivan Grețuc

Ivan. Morar

Timofei Sauciuc

Vasile Sauciuc

Dănilă Verciuc

Mihail al lui Dănilă

Ivan Voițișco

Ilii Sodoric

Ostah Șinco

Gheorghi Rusâschii

Ivan Ștefănuc

Ivan Ghenbaci

Dănilă al Focăi

Hrihor Traci

Petro Mălaico

Hrihor Tferdohleb

Macsim Vednici

Vasile Tulac

Fedor Penuc

Andrei Marusic

Dumitru Tferdohleb

Fodor Andrieșciuc

Fodor Lazorenco

Petre Sirahanic

Iacob Zelenco

Vasile, crâșmar

 

 

Văduve:

 

 

Hrihorca

Foceica

Pirocica

Panceșca

 

 

Preoți și dascăli:

 

 

Popa Grigori

Vasile, dascăl

 

 

Jidovi:

 

 

Marco, jidov

Leiba, jidov

Iuric, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 407, 408

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Coțmanii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Coțmanii

 

Moşia episcopiei

 

 

 

 

Toată suma caselor: 137. Scădere rufeturi, însă 45: 3 popi, 3 diaconi, 3 dascăli, 1 poroșnic, 8 scutelnici, 11 văduve, 1 jidov, 15 case pustii. Rămân birnici 92.

 

 

 

Birnici:

 

 

Neculai, vornic

Ivan al lui Roman

Ivan Lungul

Dumitru Facăș

Ivan, rusul

Gheorghi Cravciuc

Fodor, vătăman

Vasile Dosteiu

Ivan Pavliuc

Mihail Scripnic

Ion al lui Harasim

Harasim

Petre, rotar

Ivan Sinco

Prodan Pivuliac

Vasile fiul diaconului

Vasile Crețu

Ivan Facăr

Toader Răznic

Ivan Pintema

Muțic, rus

Fodor, rus

Fodor Zadobrițchii

Petre Loica

Neculai Culic

Mihail Procleciuc

Vasile, bărar (berar – n. n.)

Hrihor, ungurian

Vasile Danișuc

Ivan, văcar

Ivan Sauciuc

Nichifor Cudreciuc

Alecsa Rudeiu

Ivan Cudric

Iacob Bețschii

Sârghi, rus

Ivan Levcun

Ivan Moțpanuc

Procopi, rus

Gheorghi, rus

Sârghi Lezeiu

Vasile Praschii

Ivan Petrivanciuc

Sandul Nastasiociuc

Ștefan Căpățână

Sandul Cantemir

Dumitru Cantemir

Semen Cantemir

Ion al lui Cantemir

Sămen Marițuc

Andrunachi siul lui Vasile

Ștefan Cantemir

Gheorghi Bucătarciuc

Vasile, cojocar

Procop, scripcar

Ștefan al morarului

Hrihor Veșciuc

Ivan Moșișciuc

Vasile, rus

Ivan, rus

Dumitrașco Iordanchinciuc

Grigoraș Pivuliac

Ion Poclitar

Coste, rus

Neculai al lui Malic

Fodor Triu

Ștefan Chiuciuc

Andrei, morar

Andrei Benuliac

Timofei, haidău

Ivan Voiuco

Vasile, rus

Gheorghi, merticar

Vasile, morar

Ștefan Poclitar

Ilașco, cojocar

Matei, bejenar

Vasile Liatoschi

Ivan Gulevan

Vasile Facăs

Nicolai, morar

Andrei Somerca

Vasile Somerciuc

Toma Mazur

Matei Franschii

Toader, pânzar

Simeon, cojocar

Semen Nijnic

Vasile, rus

Iacob, rus

Pavăl Stasii

 

 

Poroșnic ostavnoi:

 

 

Ignat Petrovici, poroșnic ostavnoi

 

 

Scutelnicii poroșnicului:

 

 

Dumitru Feuco

Simion Finco

Vasile Murgoci

Tănase Feuciuc

Grigoraș, rotar

Ștefan Cosovan

Toader Giușcan

Hrihore, rusul

 

 

Preoți, diaconi și dascăli:

 

 

Popa Ștefan

Popa Ion

Popa Dumitru

Diaconul Dumitrașco

Diaconul Sandul

Diaconul Grigoraș

Vasile, dascăl

Mihai, dascăl

Hrihor, dascăl

 

 

Văduve:

 

 

Paraschiva

Odochia

Ilinca, ruscă

Sofia, ruscă

Sofia Gavriloai

Iliana

Tocioai, babă

Dochița, babă

Lupușoai

Acsănie

Gafia, babă

 

 

Jidovi:

 

 

Iutco, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 408, 409

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Suhaverha

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Suhaverha

 

Moşia episcopiei

 

 

 

 

Toată suma caselor: 45. Scădere rufeturi, însă 20: 1 popă, 2 slugi episcopești, 4 văduve, 11 case pustii. Rămân birnici 25.

 

 

 

Birnici:

 

 

Ivan, vornic

Andrei, rus

Toader Curlat

Gheorghi fratele lui

Iacob, vătăman

Ursul fiul văcarului

Ltefan Horițschii

Costin Macciuc

Ion fratele lui

Ion Dimurciac

Timofti, morar

Andrii Dimulcic

Mândrișor

Vasile Ivanuc

Luchian, rus

Vasile Negoiță

Tănase Băetu

Ștefan Gavriliuc

Alecsa al luiMacsin

Ion Deble

Andrei Prodan

Ion, rus

Simion, rus

Fodor Drejcian

 

 

Văduve:

 

 

Irina

Maria Ursuliasă

Palaghia

Maria, morărița

 

 

Preoți și diaconi:

 

 

Popa Miron

Diacon Toader

Diacon Andrei

 

 

Slugi:

 

 

Neculai Rochip, sluga episcopiei

Dănilă, sluga episcopiei

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 410

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Clevodin

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Clevodin

 

Moşia episcopiei

 

 

 

 

Toată suma caselor: 66. Scădere rufeturi, însă 14: 1 popă, 1 dascăl, 5 văduve, 7 case pustii. Rămân birnici 52.

 

 

 

Birnici:

 

 

Gheorghi, vornic

Vasile Odainschi

Ivan Pelipciuc

Hrihor Pelipciuc

Vasile Crămar

Ivan Mudre

Iulco, văcar

Temco Sâmchiuchi

Gheorghi Hadul

Ivan Gheberiac

Iacob, morar

Simion Verenischii

Dumitrașcu Petre

Mihai Petrinciuc

Petre Brichii

Andrii Iavoscchii

Dănilă, rus

Simeonco

Semen Cuciurian

Mihail Tatulici

Mihail Zaporojan

Ștefan a babii

Gligoraș Racoviță

Toader Racoviță

Pavel Căzacu

Toderaș Rogozinschii

Neculai, rus

Mihail, dascăl

Tănase fiul popii

Zaharie Horlo

Andronic Horlo

Dămian, jitar

Vasile Gincai

Ion Lenschii

Vasile Cuțeiu

Matei, vătăman

Dumitrașco Țurcan

Havril Dumcan

Vasile Racoviță

Pepele al morarului

Ignat

Ivan Zaharciuc

Vasile Havrilciuc

Mihai, pânzar

Dănilă, rus

Sămăn Rusnac

Macovei Rusnac

Ivan Dănilciuc

Vasile Sămenuc

Ivan Babiciuc

 

 

Văduve:

 

 

Maria, babă

Marca, ruscă

Paraschiva

Palaghie

Irina

 

 

Preoți:

 

 

Popa Ștefan

Vasile, palamar

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 410, 411

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Davideștii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Davideștii

 

Moşia episcopiei

 

 

 

 

Toată suma caselor: 57. Scădere rufeturi, însă 15: 2 popi, 1 dascăl, 6 văduve, 2 jidovi, 4 case pustii. Rămân birnici 42.

 

 

 

Birnici:

 

 

Onofrei, vornic

Cozma Olecsa

Ion Suhar

Vasile Cozluc

Toader Suhar

Mihail Rusăschii

Neculai Rusăschii

Ivan, vătăman

Vasile Coșlian

Vasile Pilat

Costia

Ivan Craviuc

Hrihor, scripcar

Fedor Strogi

Hrihor, pânzar

Ivan Babiuc

Mihail nepot popii

Michita Leca

Costandin al popii

Vasile Belcic

Tănase Andriiciuc

Andrușca

Ilii Velcic

Hrihor, dascăl

Metei fiul luiRoman

Toader Străchici

Simion Ciornic

Neculai Ilciuc

Pale Velcia

Hrihor Andriiciuc

Vasile Zazulia

Ianchii, văcar

Hrihor Flăcău

Andrei Cobinschii

Ivan Ciorne

Basile Babiciuc

Toader Vodovez

Ivan, morar

Onofrei Petrencu

Ivan Mamiciuc

Petro Ivanciuc

 

 

Văduve:

 

 

Maria

Todosie

Marca

Odochia, moscălița

Anița

Palaghie

 

 

Preoți și dascăli:

 

 

Popa Dumitru

Popa Iacob

Costandin, dascăl

 

 

Jidovi:

 

 

Elesii, jidov

Husân, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 411

 

 

Ruteancă din Coţmani – fotografie de Dimitrie Dan

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Havrileşţii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Havrileşţii (Gavrileştii)

 

Moşia episcopiei

 

 

 

 

Toată suma caselor: 31. Scădere rufeturi, însă 8: 1 popă, 2 văduve, 1 ţigan, 4 case pustii. Rămân birnici 23.

 

 

 

Birnici:

 

 

Ioniţă, vornic

Fedor Tunciuc

Ilii Ciornei

Ivan Martinic

Iacob Mangiuc

Mihail Mangiuc

Toader, dascăl

Vasile, pânzar

Tudose Caralaşciuc

Iacob Melovanschii

Petre Tudosiiciuc

Marchin Manoilciuc

Ivan Sămenuc

Ivan Oniciuc

Vasile Bălan

Alecsa Mangiuc

Martin Tuleschii

Vasile Mutco

Fedor Malanciuc

Dămian Boico

Vasile Prusunschii

Alecsa Liuşinca

Petro, vataman

 

 

Preoţi:

 

 

Popa Vasile

 

 

Văduve:

 

 

Maria, preuteasă săracă

Sinca, babă

 

 

Ţigani:

 

 

Hrihor, ţigan

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 411, 412

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Ivancăuţii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Ivancăuţii

 

Moşia răzăşească

 

 

 

 

Toată suma caselor: 45. Scădere rufeturi, însă 30: 1 popă, 1 dascăl, 2 mazili, 9 ruptaşi, 13 şliahti, 1 îmblător, 3 văduve. Rămân birnici 15.

 

 

 

Birnici:

 

 

Hrihor Fedorul

Iacob Feştriga

Vasile Crevinciuc

Simeon Iacoviţ

Mihail Marienciuc

Ştefan Bezenuc

Ştefan Sauciuc

Petro Ghedun

Ivan Ivaşciuc

Andrei Balţii

Simeon Chişcanuc

Iacob Istrati

Toader Cucul

Petre, cumnat lui istrati

Nichita Cepiha

 

 

Preoţi şi dascăli:

 

 

Popa Simeon

Andrei, dascăl

 

 

Mazili şi ruptaşi:

 

 

Manole fiul lui Ştefan Drăghindă, mazil

Sandul nepot lui Păunel, mazil

Grigori Tăutul, mazil

Andrei Ţiganuc, ruptaş

Gheorghi fratele lui Ţiganuc, ruptaş

Vasile Bobele, ruptaş

Acsinte fiul lui Velicico, ruptaş

Toader fratele lui, ruptaş

Ion Buţura, ruptaş

Gheorghi fratele lui, ruptaş

Vasile al Drăghindei, ruptaş

 

 

Şlehti din Ivancăuţi:

 

 

Ion fiul lui Simion Ianăş

Costandin, fratele lui

Sandul fiul Costii

Andrii fiul lui Mintece

Ştefan fiul lui Ursul

Costandin fiul lui Vlad

Miron fiul lui Andronic

Petre, hotincian

Ioniţă Pană

Iftemi Cernevschii

Vasile Cătană

Ştefan al Verinschii

Dumitraşco al lui Lupul

 

 

Îmblători:

 

 

Zaharie fiul lui Moscalev, îmblător

 

 

Văduve:

 

 

Maria, văduvă

Aviţa, văduvă

Aniţa Vasiloai

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 412

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Uşihlibul

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Uşihlibul (Oşehlib)

 

Moşia dumisale spătarului Iordache Canta

 

 

 

 

Toată suma caselor: 90. Scădere rufeturi, însă 15: 1 popă, 1 dascăl, 8 văduve, 5 jidovi. Rămân birnici 75.

 

 

 

Birnici:

 

 

Ştefan, vornic

Petro Huţul

Ion Luchian

Toader fiul lui Dumitraşco

Petre fiul lui Rusnaco

Ion fiul lui Toader

Neculai Ivaşciuc

Vasile Sămenuc

Vasile Lupuliac

Ivan Popovici

Vasile Andrus

Mitro fiul lui Boida

Ion Melniciuc

Ion Boiciuc

Costaş Popovici

Iasob Colţun

Simion Boida

Ştefan Lopanciuc

Iacon Haruc

Vasile Vacarciuc

Ivan Hultur

Neculai Trufin

Pintelei Lucumciuc

Ion Costuc

Ursul, moldovan

Ivan Hrinuc

Tudosi Strâşboroda

Vasile, morar

Fedor Mironuc

Vacile Tcaci

Dumitro fiul lui Babiuc

Mihail Babiuc

Dumitro Babiuc

Gheorghiţă Babiuc

Mihail Babiuc

Ion Harabari

Hrihor Rabeiu

Timofei Bulbuc

Vasile Icul

Ivan Unişciuc

Toader Lesii

Mihail Ciornopişciuc

Hrihor Timofeiciuc

Anton Rusnac

Ivan Babiuc

Ivan Rusnac

Mitro Strâşciuc

Dănilă Rusnac

Alecsa fiul lui Dănilă

Hlihor al lui Dănilă

Ştefan, vataman

Vasile fiul lui Druţul

Ştefan Ţihanciuc

Tudose fratele popii

Vasile Huznuc

Ştefan fratele popii

Olecsa Dubusac

Ion Toaderiuc

Vasile Popovici

Nechifor Neculai

Ivan Ivasic

Andrei fiul lui Vasile

Nechifor

Ion Menilciuc

Mitro Buguc

Iacob Hare

Pavlo, bătrân

Vasile Oniciuc

Ion Iacobcia

Hrihor, holtei

Neculai fiul lui Lichi

Hare, rus

Alecsa fiul lui Dănilă

 

 

Preoţi şi dascăli:

 

 

Popa Dumitru

Ivan, dascăl

 

 

Văduve:

 

 

Maria

Nastasia

Maria

Hafia

Parasca

Aniţa

Maria Cozmuliasă

Maria Fedoroai

 

 

Jidovi:

 

 

Iosip, jidov

Volva, jidov

David, jidov

Leiba, jidov

Faibiş, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 412, 413

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Orăşănii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Orăşănii

 

Moşia dumisale Costandin Păladi, paharnic Canta

 

 

 

 

Toată suma caselor: 78. Scădere rufeturi, însă 4: 2 popi, 1 dascăl, 1 jidov. Rămân birnici 74.

 

 

 

Birnici:

 

 

Vasile Caralaşciuc

Iacob Maţintco

Toader Mihovan

Ion Lupuliac

Onofrei Lupuliac

Vasile Şapciuc

Vasile Briţcăi

Ştefan Chişcan

Ion Coterluc

Toader Miharia

Ivan Şparopaga

Andrei Coterliuc

Grigoraş Gaftinuc

Neculai Traciuc

Vasile Şcoropapa

Andrieş Şipciuc

Vasile Bolocan

Dumitro Hohul

Alecsa Ciobuc

Hrihor Hoholec

Mihail Chibicia

Dumitro Chibicia

Iacob Chibicia

Iurii, rusul

Vasile Boico

Petraş Boiciuc

Vasile Dulciac

Neculai al Burlii

Petre Simenuc

Ion Mândrişorul

Tănase Mazuric

Vasile Hleţchii

Hlihor Haleţschii

Vasile Haleţciuc

Vasile, văcar

Apostoluc

Neculai Fruptul

Neculai Criuşapca

Ion Rusăschii

Miron Rusăschii

Ion Ţibuliac

Iacob, ciobotar

Simion Chibicia

Ştefan Şapciuc

Onofrei fratele popii

Vasile nepot popii

Gavril Virteporoc

Olecsa, butnar

Neculai Petric

Mihail fiul lui Neculai

Vasile Şcoropata

Vasile fiul lui Ivan

Toader Cernicianin

Toma Cernicianin

Mihail Râbchii

Dumitro Maţinco

Larion Curilar

Iacob Gornii

Vasile Ceredaric

Mihail Ceredaric

Toader Neculaiciuc

Vasile Belţic

Gheorghiţă Belţic

Gheorghi Robul

Iacob Guruc

Vasile Şapca

Ostafi Şapca

Dumitraşco Moisuc

Toader Pleşca, vătăman

 

 

Preoţi şi dascăli:

 

 

Popa Nechifor

Popa Gheorghi

Toader, dacăl

 

 

Jidovi:

 

 

Iusip, jidov

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 413, 414

 

 

 

 

 

Ţinutul Cernăuţilor: Lujenii

 

 

1774, iunie 20

Ocolul Prutului de Jos

 

 

 

Lujenii

 

Moşia dumisale jicniceresei Mariei Macroai

 

 

 

 

Toată suma caselor: 94. Scădere rufeturi, însă 46: 2 popi, 1 dascăl, 15 scutelnici, 1 jidov, 3 văduve, 12 case pustii, 12 ţigani. Rămân birnici 48.

 

 

 

Birnici:

 

 

Vasile Oreleţchii

Fodor Oreleţchii

Hrihor Başaca

Alecsa Mihalachi

Iacob Petriniac

Ion Coţudan

Pintelei Siruniac

Luchian Sauciuc

Vasile vătăman

Neculai Savciuc

Ştefan Şpircul

Grigoraş Manduc

Macsim Sauciuc

Mihail Sauciuc

Nechifor Başac

Vasile Foca

Mihail Lipciuc

Toader Acsintic

Iurii Acsintiuc

Vasile Feleşco

Gheorghi Odoviuciuc

Simion Cricinic

Macsim Cricinic

Ştefan Neculaiciuc

Tănase Coghidiuc

Ion Odoveciuc

Dănilă Ghidiu

Vasile Râznuc

Petro Zaiciuc

Ion Agaftonuc

Ivan Tuderuc

Ilaş Isianciuc

Ion fiul lui Cruţ

Andrieş nepot lui Cureşciac

Irimie Tcaci

Vasile Berezco

Ivan Ciupric

Toader Şperciuc

Ivan Cutucu

Mahail Bidric

Ivan Lucuciac

Toaderco Lucuciac

Iacob Tcaciuc

Statii Savciuc

Iacob Savciuc

Hrihor Fresinic

Grigoraş Moşniaga

Petro Feluşchii

 

 

Scutelnicii dumisale Mariei jicniceriasa:

 

 

Semen, pânzar

Gavril Şpirtu

Hrihor Moşniaga

Hrihor, morar

Andrieş, grădinar

Fedor Benzală

Hrihor Culiciac

Ivan Coco

Simion Clipacia

Ion Clipacia

Gheorghi, pânzar

Vasile Ciornei

Ivan Bohonuc

Olecsa, volintir

Matei Curicul

 

 

Văduve:

 

 

Odochia

Nastasia

Gafiţa

 

 

Preoţii:

 

 

Popa Stefan

Popa Vasile

Dascăl Toader

 

 

Jidovi:

 

 

Froim, jidov

 

 

Ţiganii dumisale jicnicerooai:

 

 

Vasile, ţigan, jude

Ursachi, ţigan

Ştefan, ţigan

Toader, ţigan

Sandul, ţigan

Ştefan, ţigan

Anborosi, ţigan

Acsinti, ţigan

Vârlan, ţigan

Sandul, ţigan

Ştefan, ţigan

Gavril, ţigan

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 414, 415

 

1899, Ţărancă din districtul Coţman. Foto: Julius Dutkiewicz

 

 


Pagina 59 din 1,493« Prima...102030...5758596061...708090...Ultima »