Dragusanul - Blog - Part 4

bate vânt şi frunza plânge

 

pace vouă, încă-i toamnă,

fructele-n cămări asudă

şi-aud caii cum se-ndeamnă,

bate vânt şi frunza-i udă,

şi-i deschei zilei cămaşa

să mă aflu fără trup

rătăcind în uriaşa

noapte-a ochilor de lup,

 

deşi-i ziuă şi culoarea

freamătă de parcă-i vie,

iar departe depărtarea

îşi ia trup de poezie

şi se duce fără mine

până unde se va frânge,

pace-n suflete senine,

bate vânt şi frunza plânge

 


O cumplită tragedie în familia „Toy Machines”

 

M-a sunat Andi, adineauri, şi nu pot să-mi mai revin: Marin nu mai este. A murit, aseară, în braţele lui Andi şi a lui Buzu, în urma unei operaţii de sterilizare, făcută de un medic veterinar clujean, tot ieri, la amiază. În receptor îl auzeam şi pe „Teiu”, şi pe Ştefi, auzeam „Toy Machines” abia respirând printre sughiţurile de plâns ale lui Andi, zvârcoliri ale sufletului care mi se înfigeau dureros în suflet. Pentru că Martin însemna, şi pentru familia „Toy Machines”, şi pentru propria mea familie, o bucurie firească, netrucată şi sinceră, o fărâmă de dragoste care ne unea. Însemna un fel de „tot ce aveam”, deşi nu ne lipseşte nimic, deşi ne avem şi unii pe ceilalţi. Dar vestea este, fără voia noastră, una a dispariţiei nevinovăţiei şi încrederii. Se pustieşte ceva în mine şi nu mai pot spune ce simt. Martin e o lacrimă, e un geamăt, e o disperare. Şi-am fi avut atâta nevoie de rouă, de dimineaţă, de dezlănţuire slobodă a luminii…


Moş-strămoşul lui Eminescu: Ioan Tăutu, Mare Logofăt

Ioan Tăutul, „diplomatul” lui Ştefan cel Mare

 

Între cetăţenii ce au ilustrat Moldova a fost unul şi Ioan Tăutul. El se trăgea dintr-o familie din cele mai vechi ale Moldovei[1]. Era un om de un caracter original şi de o mare capacitate. Politic îndemânatic; cunoscând prea bine limbile grecească, latinească şi poloneză, el dobândi favorul lui Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, care îi dete Logofeţia mare, ministerul cel mai însemnat al ţării şi îl întrebuinţa în mai multe ambasade. La 1501, el merse în Polonia, de încheie pacea între Ştefan şi Albert Regele Poloniei. Acesta, atunci, îi dărui mai multe sate de la margine, anume Câm­pulungul rusesc, Putila, Răstoacele, Vijniţa, Ispasul, Milie, Vilaucea, Carapciul, Zamostie, Vaşcăuţii şi Valeva, având hotar apa Ceremuşul. La 1504, murind marele Ştefan, viteazul vitejilor, se urcă pe tron fiul său, Bogdan. Acesta, după povăţuirea ce-i dăduse tată-său, trimise pe Logofătul Tăutu, cu un plocon de zece pungi de bani şi însoţit de o ceată de pedestrime, ca să meargă la Sultanul Turcilor, să-i închine Moldova. Se zice că, intrând Tăutu în sala marelui Vizir, îşi trase cizmele şi le dete slugii sale, poruncindu-i să le ţie, în sală, înaintea lui, de care lucru mirându-se Vizirul, îl întrebă dacă nu cumva îi e teamă să nu i le fure cineva. „Nu ştiu, răspunse el, dar mi se pare că, cu nişte oameni care vor să aibă tot, trebuie să păstrăm tot ce putem”. „N-ai să te temi de nimic”, îi răspunse Vizirul, „noi, acum, suntem prieteni, iar nu vrăjmaşi”. „Doresc”, zise Tăutu, „ca această prietenie să păstreze capul ca şi picioarele”.

 

După aceea, Vizirul, punându-l să şadă pe o sofa, lângă dânsul, i-a adus, după obicei, cafea. El, necunoscând încă acea băutură, a turnat-o deodată pe gât, strigând: „Să trăiască Împăratul şi Vizirul!”. În urmă, se înfăţişă şi înaintea Sultanului Suleiman şi îi declară că vine, din partea Domnului său şi a poporului moldav, să închine Înălţimii Sale ambele Maldavii (Moldova de Sus şi Moldova de Jos), cu condiţii cinstite, iar mai cu seamă religia să fie păzită, fără cea mai mică vătămare. Sultanul se bucură mult, văzând că moldovenii, a căror puternică sabie o simţiseră de multe ori turcii, vin singuri să se plece puterii sale. El primi toate con­diţiile şi dete solului un act formal, subscris cu mâna lui, ca să-l ducă Domnului său, la Suceava. În acest act, se cuprindea că moldovenii, supunându-se, de bună-voia lor, împărăţiei otomane, voinţa Sultanului e ca bisericile şi religia lor să fie nevătămate; ţara să se administreze după legile sale; Domnul să nu fie dator la alt, decât numai să trimită, în toţi anii, Înaltei Porţi, 4.000 galbeni, 40 iepe şi 24 şoimi; şi acestea supt titlu de dar (peşcheş). După aceea, Sultanul dărui lui Tăutu cele 10 pungi de bani ce i le adusese din partea lui Bogdan Vodă. Cu aceşti bani, întorcându-se în patria sa, el zidi o biserică de piatră foarte frumoasă, în satul Bălineşti, în ţinutul Sucevei, pe Siret. El a mai zidit, în Constantinopol, un palat, supt numirea de Bogdan Sarai sau Palatul Moldovenesc, în care era şi o biserică, cu numele Sf. Nicolae.

 

În anul 1511, a murit Ioan Tăutul, Logofătul” (Din Nicolae Bălcescu: Biografii Istorice; vezi „Biblioteca pentru toţi”, Nr. 566 – Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 1, Cernăuţi 18 noiembrie 1910, în pp. 7, 8).

 

 

[1] Eminescu se înrudea, deci, prin ascendenți, și cu Grigore Ureche, și cu Alecu Russo, și cu Alexandru Ioan Cuza, pentru că toți îl aveau drept moș-strămoș pe logofătul Ion Tăutul fiul lui Tăutu pisar, menționat în Sfatul Domnesc la 7 iulie 1430, el însuși diac și apoi logofăt al lui Ștefan cel Mare, între 3 ianuarie 1459 și 21 noiembrie 1486. Povestea ar începe cu un boier Fetion, prezent în Sfatul Domnesc al lui Ștefan cel Mare, alături de Hodco Crețovnecul, Isan de Neamț, Stețco Domocuș, Petre al lui Echim, Cotmiță, Buhte, Fetion, Sachiș spătar, Iuga vistier, Toader ceașnic, Crasniș postelnic, Zbiiarea stolnic, Buoreanul comis, din 5 septembrie 1458, până în până în 5 decembrie 1460, cel care primise parte din Miclăuşani, „ce se zic acum Grauri”, de la „bătrânul Ştefan Voievod şi de la Alexandru Voievod” și care, conform unui uric din 27 ianuarie 1598, era bunicul lui Ieremia Băisanul (diac domnesc, între anii 1580-1621, apoi vornic), care se însurase cu fata Petru Hohulea, fiul lui Huhulea postelnic și al Odochiei, nepotul lui Isaia din Răcătău și al logofătului Ion Tăutu, tatăl lui Ionașcu și al Vărvarei, ginerele lui Oană Huru. Băiseanu pătrunsese în obştea răzeşească a Iurăşcenilor în 30 iunie 1602, când în faţa lui Ieremia Movilă apăreau Gherman şi Andronic, care se înţeleseseră să vândă moşia lor, deci o parte din jirebii, din Glodeni şi Hilimoneşti, lui „Eremiia Băseanul Uricar”.  Cu strănepoata lui Tăutu și a lui Isaia din Răcătău, cneaghina Varvara, Ieremia Băisanul a avut șapte copii, pe Necoară, Simion, Costin, Oprea, Antoniica, Anghilina şi Măriica, care împărțeau moșiile între ei, în 26 decembrie 1625. Antoniica, măritată cu Mogâldea, fiind confirmată drept „moașa” Cuzenilor, în 10 martie 1711, de către „Maricuţa fata Drăguţi, nepoata Măricuţii, strănepoata Antonicăi, Antonica fata Irimiii Băişanului”, care dă „Dumisale lui Ion văru-meu” (deci lui „Ioan biv Armaş” Cuza, menţionat ca proprietar în Crăciuneşti în 29 octombrie 1694 – n. n.), și jirebiile pe care ea le moștenea: „şi i-am dăruit danie parte din Crăciuneşte”. Cuzenii se trag din Ieremia Băisanu prin sulgerul Gheorghe Jora, care se însurase cu o fată a Antonicăi[1], și ai urmașilor acestora, în vreme ce Iurășcenii revendică aceeași origine, dar nu și prin Mogâlde, ceea ce probează că Iurășcenii, deși se trăgeau din Antonica și Mogâlde, respectau mai mult natura moșiilor primite drept zestre de către fata Băisanului în Crăciuneşti şi Filimoneşti, baștina lor, şi încredinţate lor, prin o mezalianţă neprecizată. Revenind la Stratul Iuraşcu, pe care documentele îl confirmă şi drept „Iuraşcu, vătav prin 1650” şi care, în 12 noiembrie 1690, încă mai trăia, acesta este tatăl Tofanei Iuraşcu, mama lui Ion Iuraşcu şi surorii lui Tofana, nemăritată, deci „săracă de bărbat”, şi  care, în 16 februarie 1721, îl înştiinţa pe vărul ei Cuza Spătar că „a luat nişte acte de moşie”, doar ca să „n-aibă dumnealui nici un cabalâc pentru aceste zapise căte li-am luat noi la mâna noastră”. Ion Iuraşcu, menţionat de documentele moldoveneşti în 5 februarie 1752 şi în 6 mai 1761, când, bătrân şi bolnav, trăia la Vaslui, se afla, pe la 1770, împreună cu feciorul său, Toader, pe moşia Brătenii, a stolnicului Sandul Ilie, din ţinutul Başeului, în părţile Botoşanilor, în vreme ce un alt fiu al său, Grigoraş sin Iuraşcu, încerca demersuri pe lângă voievodul Ioan Teodor Vodă şi pe lângă ruda lui, „Ioniţă Cuza biv Vel Stol., giudecătoriu”, pentru recuperarea părţilor de moşii vasluiene ale străbunilor săi răzeşi. Un alt Ion Iuraşcu, dar cel din ramura boierească, era mazil în Goteşti-Covurlui, care nu are legătură cu străbunii lui Eminescu. Alţi Iuraşcu, în Moldova anilor 1770-1774, nu mai existau. Străbunicul matern al lui Mihai Eminescu este unul dintre cei doi fii ai lui Ion Iuraşcu, Toader, care locuia prin părţile Dorohoiului, ca administrator de moşii, sau Grigoraş, care rămăsese în Vaslui. Ţinând cont de faptul că, pe atunci, se năştea Vasile Iuraşcu, la Hotin (nu există dovezi, ci doar spusele Ralucăi Iuraşcu), bunicul Ralucăi este mai probabil Toader Iuraşcu, care îşi găsise slujbă în apropierea Hotinului, şi al cărui fiu avea să fie tot administrator de moşii, în acelaşi ţinut al Botoşanilor.


Mihai Hrincescu, un „zicălaş” prin el însuşi

 

Tânărul artist şi cercetător al spiritualităţii româneşti din Bucovina, Mihai Hrincescu, a devenit, prin el însuşi, un nume cu renume al folclorului contemporan. Dar Mihăiţă Hrincescu este mult mai mult decât atât, vocaţia lui de „zicălaş”, lesne de desluşit şi în timbrul special al vocii, manifestându-se mult mai profund, adică prin cunoaştere şi aprofundare, lui fiindu-i la fel de familiare şi rafturile cu manuscrise sau cu fonotecări ale Academiei Române, dar şi culmile bucovinene în care mai supravieţuiesc, discret risipite prin căsuţe vechi, comori de simţire, de inefabil şi de metafizic, pe care le scoate la iveală cu răbdare şi pricepere, uneori chiar în compania orchestrală a spectacolelor „zicălaşilor” Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Adrian Pulpă, Narcis Rotaru şi Ionuţ Chitic.

 

Mihai Hrincescu este concreteţea cântecului conştient de sine, a parcursului spiritual din veac în veac, dinspre respiraţia străbunilor, înspre cea a viitorimii conştiente. Dacă va mai supravieţui şi o astfel de viitorime printre nămolirile parvenitismului generalizat, ale căror crunte revărsări distrug totul în calea lor. Şi, în primul rând, identitatea.

 

La mulţi ani, Mihai Hrincescu,

şi Dumnezeu să ni te ţie

numai întru bucurie!


Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (VI)

Felsensprengungen bei Kirlibaba, 1914

 

„La propunerea doamnei Reveca a lui Ioan Onica, din Horodnic de Sus, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Ioan a lui Gheorghe Onica, născut în anul 1891 la Horodnic de Sus. Doamna Reveca Onica susţine că soţul ei, Ioan Onica, a picat mort, în decembrie 1918, într-o luptă la Chischerede”.

 

„La propunerea doamnei Eleana Faur, din Şcheia, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Gheorghe Faur. Doamna Eleana Faur susţine că soţul ei, Gheorghe Faur, a murit, în luna aprilie 1918, ca prizonier în Rusia”.

 

„La propunerea doamnei Parasca a lui Ştefan Nuţescul, născută Coca, din Sadova, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Ştefan a lui Gheorghe Nuţescul, născut în anul 1887, la Sadova. Doamna Parasca Nuţescul susţine că soţul ei, Ştefan Nuţescul, a fost aflat mort, de Gavril Bazatti, Pavel Căilean şi Trifon Latiş, pe câmpul de luptă, în luna noiembrie 1914”.

 

„La propunerea doamnei Nastasia Tironiec, din Seletin, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Grigori Tironiec. Doamna Nastasia Tironiec susţine că soţul ei, Grigori Tironiec, a căzut mort, în luna mai 1915, în lupta de la Rarance” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 16, Cernăuţi în 13 Martie nou 1919, p. 7).

 

1914: Flűchtlinge aus der Bukowina am Elektrotrain

 

„La propunerea doamnei Sanfira a lui Ilie Todorescu, din Straja, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Ilie a lui Toader Todorescu, născut la 14 iulie 1878 la Straja. Doamna Sanfira Todorescu susţine că soţul ei, Ilie Todorescu, a murit, la 8 mai 1916, la Taşchent (Rusia) ca prizonier”.

 

„La propunerea doamnei Mina Lavric, din Costişa, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Gheorghe a lui Simion Lavric. Doamna Mina Lavric susţine că soţul ei, Gheorghe a lui Simion Lavric, a picat mort, în luna iulie a anului 1915, la frontul italian”.

 

„La propunerea doamnei Maria a lui Ioan Lungoci, născută Popescul, din Horodnic de Sus, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Ioan a lui Gheorghe Lungoci, născut în 15 ianuarie 1883, la Horodnic de Sus. Doamna Maria Lungoci susţine că soţul ei, Ioan a lui Gheorghe Lungoci, a murit în anul 1915, în război, şi că a fost înmormântat de Ştefan Driglor, Vasili Prelipcean şi Gavril Boghean”.

 

„La propunerea doamnei Domnica Semeniuc, din Iasloveţ, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Toader a lui Gheorghe Semeniuc. Doamna Domnica Semeniuc susţine că soţul ei a murit ca prizonier în Rusia”.

 

„La propunerea doamnei Ileana a lui Ilarion Russu, din Voitinel, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Ilarion a lui Leonti Russu. Doamna Ileana Russu susţine că soţul ei, Ilarion Russu, a murit în spital, la Debrecin, la finea anului 1914”.

 

„La propunerea doamnei Ileana Andronicescu, din Fundu Moldovei, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Iacob a lui Dumitru a lui Gavril Andronicescu. Doamna Ileana Andronicescu susţine că soţul ei, Iacob a lui Dumitru a lui Gavril Andronicescu, a repausat, la 13 mai 1915, picând în lupta de la Rava-Volosca”.

 

„La propunerea doamnei Ileana a lui Grigori Puha, din Frătăuţii Noi, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Grigori Puha. Doamna Ileana Puha susţine că soţul ei, Grigori Puha, a picat mort, la 26 decembrie 1915, în lupta de la Rarance”.

 

„La propunerea doamnei Maria Lupaştean, din Volovăţ, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Nicolai a lui Panfil Lupaştean. Doamna Maria Lupaştean susţine că soţul ei, Nicolai a lui Panfil Lupaştean, a murit la Wolincki (Rusia), în luna august 1916, ca prizonier”.

 

„La propunerea doamnei Natalia Gheorghiţa, din Vicovul de Sus, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Vasilie a lui Damian Gheorghiţa. Doamna Natalia Gheorghiţa susţine că soţul ei a repausat la 24 septembrie 1914, în lupta de la Ivangorod”.

 

„La propunerea domnului Gheorghie Dornean, din Fundu Moldovei, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii fratelui său, Simion a lui Chifor Dornean. Domnul Gheorghie Dornean susţine că fratele său, Simion Dornean, a murit în luna iunie, anul 1916, la Taşchent, ca prizonier la Rosia”.

 

„La propunerea doamnei Fevronia Chichiriţa, din Păltinoasa, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Ion a lui Grigorie Chichiriţa. Doamna Fevronia Chichiriţa susţine că soţul ei, Ion Chichiriţa, a murit, în luna martie, anul 1917, la Samara, ca prizonier la Rosia”.

 

„La propunerea doamnei Eugenia Sekrier, din Burla, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Gheorghie Sekrier. Doamna Eugenia Sekrier susţine că soţul ei, Gheorghie Sekrier, a repausat, picând în lupta de la Camionca, în luna iunie 1915”.

 

„La propunerea doamnei Anna Augustin, din Firstental, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Franz Augustin. Doamna Anna Augustin susţine că soţul ei, Franz Augustin, repausat, picând în lupta de la Polen, în luna octombrie 1914”.

 

„La propunerea doamnei Catarina Nichita, din Ilişeşti, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Andrei a lui Eustafie Nichita. Doamna Catarina Nichita susţine că soţul ei, Andrei a lui Eustafie Nichita, a murit, în toamna anului 1915, ca prizonier la Samara”.

 

„La propunerea doamnei Domnica Mutrescul, din Vicovul de Sus, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Nicolai a lui Cosma Mutrescul. Doamna Domnica Mutrescul susţine că soţul ei, Nicolai a lui Cosma Mutrescul, a murit, în luna februarie 1916, ca prizonier în Rosia”.

 

„La propunerea domnului German a lui Nicolai Moloci, din Cernăuţi, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii fratelui său, Gheorghe a lui Nicolai Moloci. Domnul German Moloci susţine că fratele său a murit în luna decembrie 1918, ca prizonier în Rosia” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 17, Cernăuţi în 20 Martie nou 1919, pp. 4-6).

 

1914: Franztal in der Bukowina

 

„La propunerea doamnei Lucreţia Galan, din Bilca, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Iosif Galan. Doamna Lucreţia Galan susţine că soţul ei, Iosif Galan, a murit ca prizonier în Rusia”.

 

„La propunerea doamnei Mariora Boncheş, născută Russu, din Vatra Dornei, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Toader Boncheş. Doamna Mariora Boncheş susţine că soţul ei, Toader Boncheş, a repausat în lupta de la Halici, în toamna anului 1914”.

 

„La propunerea doamnei Eugenia Mironescu, din Horodnic de Sus, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Marco a lui Gheorghie Mironescu. Doamna Eugenia Mironescu susţine că soţul ei, Marco a lui Gheorghie Mironescu, a căzut în anul 1914”.

 

„La propunerea domnului Alois Ettlinger, din Câmpulung, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii fiului său, Georg Wenzel Ettlinger. Domnul Alois Ettlinger susţine că fiul său a căzut, în noiembrie 1918, lângă Leov”.

 

„La propunerea doamnei Minodora Dancu, din Berchişeşti, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Andrei a lui Ioan Dancu. Doamna Minodora Dancu susţine că soţul ei, Andrei a lui Ioan Dancu, a picat, în anul 1915, la Lemberg”.

 

„La propunerea domnului Irimie Varvaroi, din Berchişeşti, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii lui Ioan a lui Costan Varvaroi. Domnul Irimie Varvaroi susţine că Ioan Varvaroi a căzut, în anul 1914, la Rarancea” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 19, Cernăuţi în 5 Aprilie nou 1919, p. 4).

 

„La propunerea doamnei Catarina Lavric, din Costişa, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Dumitru a lui Gheorghe Lavric. Doamna Catarina Lavric susţine că soţul ei, Dumitru a lui Gheorghe Lavric, a murit la Rarancea”.

 

„La propunerea domnului Xenofon Popescu, din Horodnicu de Sus, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii lui Ion a lui Gheorghe Grizenco. Domnul Xenofon Popescu susţine că Ion Grizenco a murit”.

 

„La propunerea doamnei Paraschiva Boico, din Marginea, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Grigorie a lui Laurentie Boico. Doamna Paraschiva Boico susţine că soţul ei, Grigorie Boico, a murit”.

 

„La propunerea doamnei Rachira Badale, din Vama, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Nicolai a lui Nistor Badale. Doamna Rachira Badale susţine că soţul ei, Nicolai Badale, a murit în spital la Budapesta”.

 

„La propunerea domnului Ion Cracana, din Vama, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii fratelui său, Gheorghe a lui Nistor Cracana. Domnul Ion Cracana susţine că fratele său, Gheorghe a lui Nistor Cracana, a murit ca prizonier în Rusia”.

 

„La propunerea doamnei Rosa Petrinca, din Vatra Moldoviţei, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Friţ Petrinca. Doamna Rosa Petrinca susţine că soţul ei a murit, în 19 februarie 1918, în Kriva”.

 

„La propunerea doamnei Elisaveta Creţu, din Rădăuţi, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Nicolai a lui Tanasi Creţu. Doamna Elisaveta Creţu susţine că soţul ei, Nicolai a lui Tanasi Creţu, a murit” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 21, Cernăuţi în 19 Aprilie nou 1919, pp. 6. 7).


Pagina 4 din 1.126« Prima...23456...102030...Ultima »