ion drăguşanul: Povestea aşezărilor transilvane I Î J K
„Doamne!, ţie-ţi recomand biserica, patria şi naţiunea mea; tu nu ai părăsit niciodată pe poporul român, ajută-i şi acum, căci are mulţi inamici!” / Bărnutiu.
„Doamne!, ţie-ţi recomand biserica, patria şi naţiunea mea; tu nu ai părăsit niciodată pe poporul român, ajută-i şi acum, căci are mulţi inamici!” / Bărnutiu.
Istoria înseamnă îndreptăţire la naştere.
Să ne unim dară în cugete, să ne unim în simţiri, şi, cu puteri unite, să începem a lucra mai cu energie şi, în cât ne va fi cu putință şi ne vor ajuta puterile, să facem lucruri bune pentru popor şi naţiunea română, dacă e vorba să avem succes îmbucurător, care, pe viitor, următorilor noștri să le servească de exemplu.
Casiodor a zis: „Este urât şi rușinos lucru a fi străin în propria patrie”[1].
[1] Daniil Farcaş, în Gazeta Transilvaniei, Anul XLVII, nr. 56, Braşov 1885, p. 2
167 poeme, din care 166 dedicate în acrostih. O carte de poezie, care poate fi răsfoită/descărcată după un simple click pe copertă. Coperţile: tablouri de Carmel Georgescu.
“Istoricii români moderni nu vor să ştie nimic despre aceasta mutare din Făgăraş. Hurmuzaki nu-și amintește nici măcar cu un cuvânt despre această emigrare şi, de fapt, îl consideră pe Radu Negru un astfel de kenez (cneaz), doar că mai norocos în demersurile sale decât voievodul Litovoi (Lythen), care s-a răzvrătit sub László Kun”.