ion drăgușanul: copilul de țăran
„Există trei fecioare ursitoare (trecut, prezent şi viitor), care decid destinul oamenilor”.
(The Prose Edda, p. 12)
„Există trei fecioare ursitoare (trecut, prezent şi viitor), care decid destinul oamenilor”.
(The Prose Edda, p. 12)
„Nu va pieri românul niciodată, căci dacă, din şcoala primară începând, învaţă sârguincios şi înţelege un stil aşa de greoi, viaţa-i este asigurată”[1].
[1] Vestitorul, Anul X, nr. 11-12, Oradea 1934, p. 12
În Europa nu va fi pace, dar nici apocalipsă. Europa intră, cu o surprinzătoare inconștiență, în epoca decimărilor, deja vestită de scuipăturile ofensatoare ale clovnului de după Atlantic. Fiecare dintre noi are pe cineva de ucis, fiecare poartă în sânge un clocot otrăvit. Intoleranța ne sufocă, intoleranța izgonește speranțele care ne-au tot dat puterea de a trăi. Nimeni nu mai așteaptă mântuirea, toți clocotesc de ură și de revoltă. Undeva, departe, departe, Iisus se așează pe o piatră și plânge. Sârșit.
„Bisericile de pe sate sunt glorioase fortăreţe ale sufletului şi turnuri de pază ale conştiinţei neamului. Acest suflet și această conştiinţă se întăresc prin orice nou lăcaş dumnezeiesc, prin care grăieşte jertfa comună şi legătura intimă, care ţine laolaltă pe bunii noştri credincioşi”.
atunci aş vrea tăcut să mă desprind
din întâmplări de viaţă ce mă-nşfacă
s-ascult în taină stele cum aprind
alte iluzii ca să le prefacă
în nimb de patimi pentru-aceiaşi zei
ce trec călări prin căile lactee
şi-aş vrea, şi nu aş vrea să plec cu ei
căci vadul vechi prin suflet îmi descheie