ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene I J

Dar datină, tradiţii şi obiceriuri pot fi întâlnite, într-o concreteţe năucitoare, risipite prin viaţa vremilor din urmă, acolo unde pământul însemna o necontenită rodire şi din rodire, şi din miracolul reînvierii în „luncile Soarelui”, aveau să se individualizeze casele şi satele, în ciuda faptului că, în întreaga strămoşie a Moldovei vom întâlni, mereu şi mereu, într-o frăţietate deplină, alături de români, numeroşi slavi, maghiari, evrei, armeni, greci, turci, sârbi, nemţi, ba chiar şi italieni şi francezi, cu venele pe neaşteptate împrospătate de sevele enigmaticului „frunză-verde”.

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene H

Hramurile populare, deci, însemnau un fel de memorie obştească moştenită difuz, un glas al sângelui care supravieţuia în timp, sub aura „stâlpului” iniţial, dar, fiind prea costisitoare şi „destrăbălate” (prin abundenţa bucatelor şi băuturilor, dar mai ales prin muzică naţională), irosind adevărate averi, autorităţile laice şi religioase încep să le interzică, după anul 1880, când hramul rubedeniei ţâşneşte din anonimatul istoriei, cu stigmatul, dar şi cu valorile sale inconfundabile, de adevărată odă a bucuriei săteşti a românilor.

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene G

Un astfel de exemplu, al cascadei de denaturări ale realităţii – cel mai teribil din câte am întâlnit,

probează necesitatea unui dicţionar de mărturii obşteşti, cum este „Povestea aşezărilor moldovene”,

carte pe care o lucrez pentru că, aşa cum am mai spus, cu trimitere la Eminescu, „era de lipsă”.

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene E F

După ce am ilustrat coperţile volumului anterior cu lucrări

ale regretatului pictor rădăuţean Dimitrie SAVU,

pentru acest volum folosesc opere

ale pictorului fălticenean Gabrel BABAN.

În fond, slujim împreună aceeaşi memorie a românilor.

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene D

Cartea aceasta, din care am lucrat, în patru volume doar, peste 6.000 de pagini cu mărturii,

nu îşi propune altceva decât să contribuie la desluşirea şi înţelegerea rânduielilor îndătinate,

prin istoriile mărunte, care, care ne fac istoria mare.