O expoziţie virtuală nostalgică: Iosif Csukat
Pictura suceveanului Iosif Csukat îmi stăruie încă în memorie nu doar ca o ciudăţenie sentimentală, ci ca o aţâţare necontenită la a desluşi, la a simţi şi la a înţelege. Lucrând “Povestea aşezărilor moldovene”, lucrare amplă, de peste 10.000 de pagini (cred că vor ieşi vreo 18 volume de câte circa 500 de pagini, care, după o redactare alfabetică, va avea nevoie şi de o redactare pe judeţe), fără voie mi se ivesc în faţa ochilor crâmpeie din arta singulară a acestui pictor, pe care Maestrul Ion Irimescu îl aprecia în mod deosebit.
În Suceava, Iosif Csukat şade deoparte de înghesuiala dătătorilor din coate, însingurându-se în faţa pânzelor în lucru sau zâmbind cu gura până la urechi, atunci când iese în stradă, ca să-şi bucure sufletul cu prezenţa umană, care, pentru Iosif, este de nepreţuit. Parcă îl văd şi, tocmai de aceea, întrerup călătoria mea prin vremuri în Medelenii Bacăului, din ziua de 26 noiembrie 1627, şi răsfoiesc salvările cu crâmpeie din viaţa şi opera unui artist care merită mult mai multe de la comunitatea bucovineană, dar în van, pentru că, în fond, bucovinismul nu-i decât o fală înzorzonată, pe care şi-o pun mai ales politrucii şi alţi rataţi croiţi cam din aceeaşi stofă jerpelită. Sunt decenii şi decenii de când trăiesc solidar cu opera lui Iosif Csukat, şi tocmai din această pricină voi alcătui, cu imagini din viaţă şi din trăirea transpusă cu penelul, un fel de album sentimental, pe care să-l încredinţez celor care au nevoie şi de astfel de prilejuri existenţiale.
*