Dragusanul - Blog - Part 2

doar ţie să mă-nchin, Divine!

 

o taină-i fiecare clipă

pe care-o seamăn pe ogor

ca să îi crească o aripă

şi-apoi să se înalţe-n zbor

ducând fărâmele din mine

în cuibul clipelor ascuns,

acolo unde cică-i bine

de ai norocul şi-ai ajuns

*

căci rătăcirile sunt multe

şi calea-n faţă îmi descheie

mereu ademeniri oculte

criptate-n suflet de femeie

şi-atras în cursă de destin,

de ce mi-a fost ursit odată,

eu tot femeilor mă-nchin,

deci voi fi tras la judecată

*

ca să mă apăr – doar sunt fiu

ce nu acceptă vreo robie,

nici întuneric, nici pustiu

pentru pretinsă veşnicie,

iar cei ce se socot stăpâni

şi-n lanţuri ferecă destine

să-mi scoată cuiele din mâini

doar ţie să mă-nchin, Divine!

*


căci suntem pururi împreună!

Fără titlu, de Radu Bercea

 

sunt doar ţăranul care trece

ducându-şi cântecul pe umăr

pe când frunzişul se petrece

şi nici nu mai apuc să-l număr,

ci-l potrivesc în nişte file

în care spun doar ce-am trăit

tot întrebând: tu vezi, copile,

că totuşi toamna-i asfinţit?

*

şi-atunci din frunza lui cea sfântă

copilul care-am fost odată

îmi face semn s-aştept şi-mi cântă

cântarea lui desferecată

de primăvara vârstei sale

de parcă ar dori să-mi spună:

păşeşte liniştit pe cale

căci suntem pururi împreună!

*


cântec pentru roman istrati şi tiberiu cosovan

 

când nu au mai venit la cină

nici n-a fost nimeni să-i aştepte

şi frunzele cădeau pe trepte

în lungi aleanuri de lumină,

şi cerul clătinat în dungă

de clopotul ca o părere

pieziş mai scăpăta durere

pe calea încă mult prea lungă

*

şi parcă fără paşi grăbind

spre înălţimile profunde

în care cineva se-ascunde

sub tânguirea din colind

căci doar atunci când nu se ştie

ne stăpâneşte şi-nfioară

să-l aşteptăm şi-a doua oară

blând răstigniţi în poezie

*


Ce-au mâncat academicienii români în 1871?

Academicienii, în 1867 – BOABE DE GRÂU, Anul I, 1930. nr. 1, p. 2

Fără să ajungă la un consens în privinţa ortografiei limbii române, academicienii şi-au răsfăţat limbile cu bunătăţi la care nici nu visau, „la un prânz care s-ar fi putut numi, cu tot dreptul, domnesc”, asupra căruia decisese Alexandru Odobescu, care „pe lângă erudiţia sa, ce ar face onoare oricărei naţiuni dintre cele luminate, este şi un bărbat de spirit, cum şi de afabilitate rară. Ştiind bine că academicienii noştri erau sătui… de dispute filologice” a compus „lista de bucate în un dialect format în direcţiunea în care cred unii că poate să iasă limba românească, după câteva zeci de ani. Acea listă litografiată prea elegant o afla fiecare membru oaspete lângă farfuria sa, iar cuprinsul ei era:

Academicienii, în 1912 – BOABE DE GRÂU, Anul I, 1930, nr. 1, p 5

Prânzul academic

Miercuri 15 Septembre MMDCXIV U. C.

*

Vinu-arsu de anicetu (rachiu de Anisette)

Sorbitione cu Scriblete (supă cu stelişoare)

Vinu perunctu d’in Insulele-Fortunate Madera (vin unsuros de Madera)

Fame-stimuli varii (felurimi de mezeluri)

Siluriu munitu cu astaci fluviali, in condimentu de sinape (preparat cu raci de râu cu sos de muştar)

Vinu albicante perenniu alutense de Acidava (vin vechi alb de Drăgăşani)

Lumbu bubalicu instinctu in cremore, cu bacce e tuberculi leguminose (muşchi de bou muiat în smântână, cu morcovi şi cartofi)

Vinu nigru de de Burdigala (vin de Bordeaux)

Coturnici cu pulce venatorica, abstrudi in placenta foliaceea (potârnichi fripte vânătoreşte în foi de plăcintă)

Potione congellata de modu romanu (apă rece)

Melungine rubre cu farcimini de minutale (pătlăgele roţii cu măruntaie de pasăre)

Copsa de ariete in verubi torresa (coaste de berbeci, tăvălite în pesmet)

Acietaru de olere, condita pre usu Athonicu (un fel de salată cu oţet şi untdelemn)

Vinu campanicu spumosu (şampanie)

Casiu induratu de Batavia (caşcaval de Batavia)

Vesice fermentate pre ratione germanica (gogoşi nemţeşti)

Biscopte lactantie glaciate (pişcoturi cu lapte şi îngheţată)

Canistru multipomariu (castron cu poame)

Pepene Cantaliense (cantalup), Vinu appianu Bastarnicu (vin unguresc de Tokay)

Conditure melimerarea e prunaria (compot de mere şi de prune)

Confapte saccharine (cofeturi zaharisite)

Licuore bellaria de Bromelia (băutură olandeză).

Nu se poate spune ce ilaritate produsese şi ce distracţiune făcu acea listă” academicienilor, în ciuda faptului că lista nu însemna decât un „spirit”, deci o glumă a lui Odobescu, dar, „a doua şi a treia zi, unele foişoare din capitală, acaparând lista, o luară în serios, şi-apoi ţine-te la critici şi la persiflări”. Ulterior, gluma s-a extins, dar prin folosirea unor „liste de bucate în limba vulgară a bucătarilor şi bucătărese din capitală”, liste în care figurau, printre altele, „ciorba de iafcale la ciorbalâcu”, „potroace de-a valma”, „barabule în halatu”, „musaca cu calabalîk”, „kioftele tăvălite”, „kuşkebac de tarhon”, „caimak de la kir Penciu” etc. (Transilvania, Anul V, Nr. 8, Braşov, 15 aprilie 1872, pp. 90, 91).


Zalatine pentru boierii moldoveni

 

O pagină din cartea cu reţete de bucate, scrisă de Mihail Kogălniceanu

Nr. 91. Zalatină de zmeură

*

Storci jumătate ocă de zmeură, apoi pui zama de la patru lămâi şi 60 dramuri (un dram – 3,18-3,23 grame) zahăr să fiarbă puţin, până se topeşte zahărul, apoi pui zece dramuri clei fiert mai înainte şi ia o fiertură; apoi îl pui în calup pe gheaţă; când vrei să-l scoţi, încălzeşti calupul în apă caldă.

*

Nr. 92. Zalatină de lămâie

*

Iei 120 dramuri zahăr bucăţi, îl fierbi cu cinci lămâi, apoi storci zeama de la zece lămâi şi o strecori să fie limpede; pe urmă o amesteci cu jumătate ocă apă şi o torni peste zahăr, o fierbi şi pui clei ca la cea de urmează.

*

Nr. 93. Zalatină de vanilie

*

Jumătate ocă slifcă să se fiarbă, apoi o laşi să se răcească; să iei 50 de dramuri zahăr cu un dram de vanilie şi le pisează subţire; le pui în oală şi pui peste dânsele nouă gălbenuşuri de ou, şi le bate bine cu lemnul de ciocolată; şi pui slifca înăuntru şi iar o baţi bine; apoi o pui pe jeratic, tot bătând-o, şi o baţi până începe a se îngroşa puţin; pe urmă o deşerţi în altă oală curată şi o amesteci până ce răcoreşte; după aceea, pui şapte dramuri clei fiert în lapte şi o amesteci bine, şi o pune în calup.

*

  1. Zalatină de pomuşoară

*

Iei 88 dramuri pomuşoară curăţită şi pui într-o tingire cu 120 dramuri zahăr şi 50 dramuri apă, şi o laşi să fiarbă bine, apoi o strecori printr-o pânză şi o pui iar să fiarbă, până se încheagă pe lingură; apoi o pui, cu tingirea, în apă rece; iei o farfurie şi pui pe dânsa pomuşoară boghiţe şi o parte de zalatină peste ea, şi iar pomuşoară, şi rânduri, rânduri, până se mântuie; deasupra o împodobeşti cu crenguţe de pomuşoară şi dai la masă.

*

Nr. 95. Zalatină de toporaşi

 

Să iei 60 dramuri toporaşi, numai frunzele de la floare, şi le opăreşti cu o litră de apă clocotită; şi o laşi până ce limpezeşte, apoi torni apa aceea peste 40 dramuri zahăr, pui şi zeamă de la două lămâi, şi o laşi puţin să fiarbă, apoi pui înăuntru trei dramuri clei topit de morun, o laşi să se răcorească şi o strecori printr-o pânză în calup.

*

Mihail Kogălniceanu, 200 de reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti, Iaşi, 1842,

„tipărite cu cheltuiala şi îngrijirea unei societăţi de iubitori de înaintarea şi strălucirea neamului românesc”


Pagina 2 din 1.02812345...102030...Ultima »