Dragusanul - Blog - Part 2

“Învăţăceii penelului” Vioricăi Moruz expun!

Viorica MORUZ

*

Mâine, 25 mai 2017, începând cu ora 17, ucenicii pictorului Viorica Moruz, de la Şcoala de Arte “Ion Irimescu”, îşi vor vernisa expoziţia lor colectivă în holul mare al Centrului pentru Păstrarea Tradiţiilor Bucovinene. Cum, exact la aceeaşi oră, “Zicălaşii” vor începe a doua serie de fonotecări ale cântecelor bucovinene din perioada 1852-1880 (acestea, da, sunt bucovinene, născocite, în principal de Nicolai Picu, Grigori Vindereu şi Ion Batalan, dar şi de Iancu Paranici din Tişăuţi, Traian Bidirel din Stupca şi aşa mai departe) şi nimic nu m-ar putea smulge dintr-o astfel de recuperare (în fond, sunt primul care le aude, după vreun secol şi jumătate, Petrică şi Răzvan fiind ocupaţi cu cântatul, nu cu ascultatul), am fost, azi, să văd panotarea parţială, la care trudea specialistul numărul unu în astfel de expuneri, colegul meu Gheorghe Senciuc.

*

Ceea ce admir eu, an de an, la ucenicii pictorului Viorica Moruz este originalitatea, profesoara învăţându-i tehnici şi repetându-le, mereu, că nu vrea epigoni nici ai ei, nici ai unor ucenici cu stagii mai vechi de iniţiere, ci schiţe de viitoare personalităţi artistice româneşti. Astăzi, nu am avut când şi nici condiţii să fotografiez tablou cu tablou (o voi face mâine, pe la prânz, pentru că tinerii artişti din clasa profesorului Viorica Moruz merită atenţia noastră, a tuturor, prin pasiunea cu care se exprimă) şi am şi pierdut şi momentul când un banal desenator de loggo-uri, care se crede şi artist, şi profesor, îi înjura, în spaţiul expoziţional, pe bucovineni şi Bucovina, nu se ştie din ce pricină, tănăul fiind târgău sucevean. Încă evit să vă vorbesc despre acest ghiolban, care, mai anţărţ, reclama vicepreşedintelui Rădulescu Alexandru cum că, datorită “dinozaurilor Dumitru Rusu şi Viorica Moruz”, geniul lui în puturoşenie nu se poate afirma (care părinte e atât de iresposabil, încât să-şi înscrie copilul în clasa acestui pigmeu?).

*

Deci, în cele ce urmează, o să vă arăt cam cum o să fie mâine, la vernisaj, cu promisiunea revenirii, tablou cu tablou, asupra evenimentului. Pentru că vernisajul expoziţiei cu opere ale “Învăţăceilor penelului” pictorului Viorica Moruz înseamnă, în fiecare an, câte un eveniment.

*

Ucenicii Vioricai Moruz 1

Ucenicii Vioricai Moruz 2

Ucenicii Vioricai Moruz 3

Ucenicii Vioricai Moruz 4

Ucenicii Vioricai Moruz 5

Ucenicii Vioricai Moruz 6 Invataceii penelului

Ucenicii Vioricai Moruz 7 Invataceii penelului

*


Viorel Varvaroi, prieten. Adesea, şi partener

Viorel Varvaroi prieten

*

Unul dintre prietenii mei, Viorel Varvaroi, va împlini, mâine, 64 de ani. Prietenii mei, ca şi mine, nu sunt infailibili, dar, în ciuda unor asperităţi din anumite perioade, îmi rămân prieteni, pentru că eu nu uit niciodată că sunt, totuşi, cel mai păcătos dintre ei.

*

Cu Viorel Varvaroi, ca partener, am pus bazele unor festivaluri importante (“La Suceava, în Cetate”, “Naţiunea Poeţilor”, “Bucovina Rock Castle”) sau ale unor recuperări de memorie, de care-mi amintesc, adesea, cu duioşie: cărturarul Procopie Jitariu, bârna casei lui Ioan Porumbescu din Breaza, pe care a cumpărat-o preşedintele Gheorghe Flutur, pentru a o dărui Muzeului din Stupca, primele fonotecări ale “Zicălaşilor” etc. Întâmplări de acest gen nu se uită niciodată şi sunt şi singurele care contează.

*

La mulţi ani, Viorel Varvaroi, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Andi de la “Toy Machines” a adoptat o… vietate

MARTIN 0

*

Andi, vocalistul şi clapistul trupei rock “Toy Machines”, a adoptat o… un…, mă rog, o vietate ciudată, uriaşă-n urechi, minusculă în trup, roşcată, iubitoare, dar intransigentă în a refuza zgarda (din punctul ăsta de vedere, seamănă cu noi, drăguşanii!). El, Andi, zice că maidanezul adoptat de la un adăpost clujean ar fi un fel de vulpe, eu, văzând poza, m-am pronunţat pentru o oarecare descendenţă din cervice, iar colegul meu, Tiberiu Cosovan, care a izbucnit în hohote, văzând pozele, m-a întrebat candid, imediat ce şi-a revenit din râs: Ce vietate e asta?

*

Interesându-mă cu o blândeţe care nu-mi prea stă în fire, am aflat, de la Andi de la “Toy Machines” (în neamul meu, nimeni nu a chinuit, vreodată, animale!) că respectivul urechiat roşcat se numeşte Martin, că a deprins toate bunele maniere la adăpostul care l-a pregătit pentru adopţie şi că eu nu am de ales, trebuie să mi-l lipesc de suflet ca marca de scrisoare, cum zicea un cântec vechi sucevean, ulterior transformat în şlagăr de muzică uşoară românească. Asta e!

*

MARTIN 1


floare albă de salcâm

Floare alba de salcam

*

floare albă de salcâm,

suflet pur din altă vreme

irosit pe-acest tărâm

pe sub friguri şi blesteme,

pui pecete tinereţii

anului ce nu pricepe

că din înflorirea vieţii

fără voia lui începe

*

versul simplu, fără fală,

ce-l cântară trubadurii

pe sub bolţile de gală

veşniciilor naturii,

versului ca lumânarea

care picură lumină

fascinată de cântarea

florilor de prin grădină,

 *

toate prinse sub zăvorul

fascinantului tărâm

ce retează viitorul,

floare albă de salcâm


Am fonotecat. Şi am avut ce învăţa

Petru Oloieru si Razvan Mitoceanu 0

*

Dimineaţă, când colecţiile de partituri urgente se aliniaseră pe biroul meu, aşteptând sosirea zicălaşilor Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, convenită pentru ora 13, nu ştiam, dar intuiam, în bună parte, ce o să aud. În fond, respiraţia străbunilor nu-mi mai este, de multă vreme, străină. Iar încrâncenarea cu care urmăresc firul dintr-un veac într-altul, dintr-o generaţie într-alta ţine de un fel de arheologie a spiritului, de care am prins să mă ocup, pentru că nimeni nu a făcut-o până acum.  Îmi făceam, speranţe, dimineaţă, că o să aruncăm o privire şi un arcuş şi prin cântecele de pe la 1600-1700, pe care le copertasem cu un dans turcesc, luat din antologia engleză din 1804, care prelua trei dansuri valahe, publicate, tot la Londra, în 1714, dar nu a fost chip, pentru că muzica din colecţia “Muza Română”, publicată la Cernăuţi de Calistrat Şotropa, conţine o muzică splendidă, care oricând şi-ar face loc într-o nouă “Rapsodie Română”, dacă nu figurează, deja, stilizate, în Rapsodiile lui Enescu sau în opereta “Crai nou” a lui Ciprian Porumbescu.

*

Partituri pe birou

*

Pentru că nu avem un loc decent de video-fonotecare, în care să nu murim de frig (în sala de clasă a profesorului Petru Oloieru îţi cresc, instantaneu, ţurţuri!), am profitat de ziua liberă a orchestrei Ansamblului “Ciprian Porumbescu” şi ne-am pus pe improvizat un studiou. Cât mutam noi ţambalul orchestrei, scaunele, cablăraia, le-am zis băieţilor, ca să-i mai înveselesc (erau albi la faţă de oboseală), o întâmplare reală. Umblam, cândva, prin Bucureşti, împreună cu regretatul fotograf al Televiziunii Române, Vasile Blendea (cel cu expoziţia “Marin Preda” şi cu cele mai frumoase fotografii de artişti), când am dat noi nas în nas cu o îndrăgită interpretă de folclor bucovinean, care i-a reproşat genialului pozar: “Vai, maestre, mi-aţi făcut poze de atâta timp, şi încă nu mi le-aţi dat!”. Vasea, care uitase cu totul de ciocârlia bucovineană, s-a scuzat cu aţă albă: “Ştiţi, sunt tare ocupat, mereu se iveşte câte ceva… Dar de ce nu treceţi, într-o zi, pe la mine, pe la studiou, ca să vi le fac pe loc?”. Impresionată, diva suceveană a exclamat, cu mare atenţie la ruj: “Ooo! Aveţi şi studio?”. Replica lui Blendea merită antologată: “Asta-i bună, dar eu pe ce dorm?!”.

*

Instalarea 1 cu Danut Lungu

Instalarea 2 cu Lucian Caluseriu

Instalarea 3 cu Lucian Caluseriu si Danut Lungu

Instalarea 4

Instalarea 5

*

 După ce toate chestiunile tehnice au fost rezolvate de sunetistul Dănuţ Lungu, de operatorul Lucian Căluşeriu şi de informaticianul Nicolae Gabriel Sandu, care a avut grijă să-mi tot ocolească obiectivul aparatului de pozat (mâine-poimâine, mă vedeţi “artist fotograf”, aidoma altor trântori ai târgului!), a început fonotecarea, cu o conevenire vocală a liniei melodice, urmată de câte o scurtă interpretare a partiturii şi, imediat după aceea, de filmare şi înregistrare. Răzvan citeşte şi titlul partiturilor din colecţie, iar când dăm de câte un cântec vechi, pe care îl ştim sub un alt titlu, pe la 1907-1914, schimbăm priviri complice. Doar Petrică, alb ca neaua de oboseală, e total concentrat pe partitură, refuzând asocieri cu alte piese. În fond, din jumătate în jumătate de veac şi de la lăutar la lăutar s-au tot produs discrete modificări sau măcar floricele în plus sau în minus pentru fiecare cântec. Pe Grigori Vindereu, de pildă, şi după floricele de final de refren îl poţi recunoaşte drept născocitor de cântece. Fără voia noastră, pe măsură ce fonotecăm, desluşim destinul anterior (uneori şi autorul) unora dintre cântecele noastre vechi. De pildă “Hora Storojineţului”, culeasă de Alexandru Voievidca de la învăţătorul Petrea Dolinschi, este, de fapt, “Hora Aurora”, născocită de legendarul Grigori Vindireu:

*

p21

*

 Petru Oloieru si Razvan Mitoceanu 2

Petru Oloieru si Razvan Mitoceanu

Razvan Mitoceanu inainte de a incepe

Razvan Mitoceanu si Petru Oloieru 1

Razvan Mitoceanu si Petru Oloieru 2

*

Găsim, sub titluri iniţiale, multe melodii, pe care le ştim după titlurile adaptate ulterior. De pildă, “Hora lui Ionică” (Batalan), ştiută astăzi, drept “Hora Câmpulungului”, deşi Câmpulungul, spre deosebire de Rădăuţi, Dorna şi Suceava, nu a avut o horă, născocită special de Vindereu sau de Batalan pentru acest târg. Un alt cântec al lui Grigori Vindereu, “Hora Lenuţa”, avea să ajungă, sub arcuşul lui Ion Bidirel, din Stupca, “Hora mare”, iar sub cel al nepotului lui Ionică, Alexandru Bidirel, “Hora Bucovinei” sau, cum e cunoscută printre folclorişti, “Hora lui Bidirel”. Şi nu e născocită de Bidirel, ci de Vindereu:

*

p7

*

Şi “Hora Lelia”, tot a lui Vindereu, avea să se prelingă sub un alt titlu, aşa cum “Hora în d moll” a lui Nicolai Picu, pe care Leon cav. de Goian o cânta, adesea, împreună cu Grigori Vindereu, în memoria lui Picu, avea să se numească “Hora lui Goian”.

*

Fonotecând, aflăm detalii importante ale spiritualităţii româneşti din Bucovina, deşi ne doream doar să triem materialul pentru spectacolul din 7 iulie, de la Vatra Dornei.


Pagina 2 din 75912345...102030...Ultima »