Dragusanul - Blog - Part 2

Doru Olaș, între arhitectură și caricatură

*

Doru Ghiocel Olaș este un capriciu al spiritului, în care coexistă poznaș și sacra verticalitate arhitecturală, și nostalgia șăgalnică a satirei desenate. Altminteri, Doru Olaș este un visător, care iubește cu patimă și muntele, de la care îi vin verticalitățile, dar și muzica, inclusiv rock-ul acustic (în iulie, l-am întâlnit, spre plăcuta mea surprindere, chiar și la „Bucovina Acoustic Park” din Vatra Dornei).

*

Descendent al unor polonezi stabiliți la Breaza, toți meșteșugari pricepuți, Doru Ghiocel Olaș a fost ursit spațialității, tocmai pentru nedogmatismul imaginației sale, pe care el, cel mai adesea, o ignoră conștient, în tentative de cumințire a sufletului. Dar e curat și proaspăt în suflet până la naivitate și sfințenie, aidoma zâmbetului care îi tot luminează trecerea prin viață.

*

La mulți ani, Doru Olaș, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Tragedia care l-a ucis și pe George Coșbuc

*

Nimic nu poate fi mai nimicitor pentru sufletul omenesc decât moartea unicului copil înaintea părinților săi. O astfel de tragedie distruge totul. Iar George Coșbuc a trăit-o și nu i-a putut supraviețui prea multă vreme. Era un filosof și, dintr-odată, toate rânduielile s-au surpat, strivindu-i sufletul sub dărâmături.

*

Groaznicul accident

de automobil

de lângă Târgu-Jiu

*

D. Alexandrescu, proprietar din București,

și fiul poetului Coșbuc, omorâți

*

Târgu-Jiu, 26 August. Un groaznic accident de automobil s-a petrecut azi aproape de comuna Băiești (Gorj), care a cauzat moartea proprietarului Aexandrescu și rănirea gravă a tânărului Alexandru Coșbuc, care se află în agonie. Ambii veniseră în localitate din Craiova, unde și-au furnizat benzină și și-au cumpărat alimente, apoi au plecat la țară, unde se află familia.

*

Automobilul, având viteză și din cauza unui defect la direcție, s-a răsturnat, venind, de câteva ori peste cap. Ambii au fost apucați sub mașină. Alexandrescu a fost zdrobit și a murit pe loc, iar Coșbuc e grav rănit la cap și și-a pierdut cunoștința. Victimele au fost întâlnite de factorul poștal rural Unguru, care trecea pe acolo. El a sărit în ajutorul victimelor, apoi a anunțat pe șeful de post, care, la rândul său, a înștiințat autoritățile.

*

*

Doctorul Spiru, medicul primar al județului, a plecat la fața locului și a dispus aducerea tânărului Coșbuc în oraș. Cadavrul lui Alexandrescu a fost lăsat pe loc, până ce reprezentantul parchetului va face ancheta. Alexandrescu era original din București și se înrudește cu d. Romnius Voinescu, inspector general al Siguranței. Coșbuc este fiul poetului. Accidentul s-a întâmplat pe la orele 5 și dovadă este ceasul care s-a oprit atunci. Impresia în oraș e mare.

*

Moartea tânărului Coșbuc

*

Târgu-Jiu, 26 august. Tânărul Coșbuc, pe când era dus, într-un car cu boi, spre oraș, din cauza gravelor contuziuni căpătate cu prilejul accidentului de automobil, a murit. Cadavrul a fost depus provizoriu la morga spitalului județului. Cadavrul nenorocitului Alexandrescu, cum și automobilul distrus, se află tot pe șosea. Abia dimineață vor fi luate măsurile dictate de împrejurări – Doljanu” (Adevărul, Anul XXV, No. 10225, vineri 28 august 1915, p. 2).

*

Accidentul de automobil din jud. Gorj / TRANSPORTAREA RĂMĂȘIȚELOR PĂMÂNTEȘTI ALE VICTIMEI ÎN CAPITALĂ. / Cu trenul de dimineață au sosit în Gara de Nord rămășițele pământești ale Alexandru, fiul poetului G. Coșbuc, mort într-un accident de automobil în jud. Gorj. / Cadavrul a fost transport la domiciliul părinților din calea Plevnei No. 48. / Înmormântarea se va face la cimitirul Șerban vodă mâine după-amiază” (Adevărul, Anul XXV, No. 10227, duminică 30 august 1915, p. 4).

*

Într-o scrisoare adresată bucovineanului Victor Morariu, Lola Teișanu, soția marelui pictor, povestea, în 1915, după moartea lui George Coșbuc, cum că ancheta polițienească ar fi stabilit că răniții de la Târgu-Jiu ar fi fost uciși, de către țăranii din Băiești, cu bâtele. „Poetul țărănimii” ar fi fost și mai afectat, aflând toate acestea, pentru că niciodată nu și-ar fi închipuit că „frumosul și cumintele țăran român” ar fi capabil de o astfel de monstruozitate. Încă nu am aflat în presă confirmarea sau infirmarea susținerii Lolei Teișanu și asta, printre altele, pentru că mi-i și frică să le caut.

*


1917: Cernăuţi, în ruină

*

Aflat încă sub impresia filmului Die Befreiung der Bukowina, realizat de austrieci, în 1917, film pe care l-am redistribuit printr-o postare de mai jos, am selectat câteva imagini, care mi se par sugestive asupra ororilor pe care le-au lăsat în urmă trei ani de război. Am vizionat filmuleţul acela, de doar 10 minute, ore în şir, încercând să percep respiraţia acelor ani, dar, dincolo de „zădărnicia zădărniciilor”, nu cred că am fost fremătat de altceva. Nimic nu a mai rămas din acea vitalitate trufaşă, deşi rănită şi însângerată. În curând, se va aşterne un secol de uitare şi peste noi.

*

*


Un film alb-negru din Bucovina anului 1917

*

Un film alb-negru, cu Bucovina anului 1917, aflat în arhivele germane, izbutește să ne permită o călătorie în timp, în ciuda faptului că nu este deloc prelucrat, nici ca luminozitate, nici prin contrast. Faceți click pe fotografie, dacă doriți să intrați direct pe site-ul pe care a fost publicat și să-l vizionați.


Bucovina de înainte de nedorita unire

*

Bucovina, ca și Transilvania, nu și-a dorit unirea cu România, din simplul motiv că în România se trăia prost, datorită unor guvernări tradițional disprețuitoare și asumate de mântuială. Bucovina, ca și Transilvania, iubea modelul de viață european, pe care îl adusese, prin aceste locuri, Austria, iar zecile de mii de români bucovineni și transilvăneni, care și-au dat viața pentru garantarea accesului la civilizație și pentru urmașii lor, contrazic lozincarismul ieftin al zilelor noastre. Doar Ion Grămadă, dintre intelectualii Bucovinei, moare pentru înfăptuirea României Mari și doar Dimitrie Marmeliuc și Alexandru Bocănețu au udat brazda țării cu sânge, Nicolae Iorga mărturisindu-și, încă din 1914, dezamăgirea, cel mai adesea acid, în fața austriacismului românilor din cele două provincii, care visau o identitate statală românească, dar în cadrul Confederației Dunărene, în care, eventual, să intre și România. O românie care pierde, în doar doi ani de război, pe un singur front, mai mulți ostași decât a pierdut Austria, în patru ani, pe toate fronturile europene. O Românie pe care Ferdinand și Brătianu o adusese, în mai 1918, prin Pacea de la București, la dimensiuni minuscule, prin pierderea Dobrogei și a poalelor Carpaților, de-a lungul întregii granițe cu Ardealul și cu Bucovina. O Românie care refuzase să ocupe Bucovina, așa cum îndemna Xenopol și cum ar fi acceptat și Rusia, și Austria, pentru a o proteja de ororile bătăliilor austro-rusești, și care îi vâna și expulza pe refugiații bucovineni de pe teritoriul ei în Transilvania.

*

Din vremea anilor de calvar ai Bucovinei, am aflat, pe gettyimages.com, câteva fotografii, pe care le distribui pentru că înseamnă patrimoniul nostru de suferință, pe care l-am tot ținut sub preșul fanfaronadei de-a istoria.

*

gettyimages: Armata austro ungară, atacând în Carpații din nordul Bucovinei, în anul 1917

gettyimages: Artileriști austrieci, în Bucovina; fotografie din 17 martie 1915

gettyimages: Austrieci în marș, februarie 1915

gettyimages: Austrieci în marș prin Bucovina, februarie 1915

gettyimages: Austrieci reocupând Bucovina, în martie 1915

gettyimages: Austriecii recuceresc Bucovina, în februarie 1915

gettyimages: Austriecii recuceresc Bucovina, în februarie 1915

gettyimages: Austriecii recuceresc Bucovina, în februarie 1915

gettyimages: Austriecii recuceresc Bucovina, în martie-aprilie 1915

gettyimages: Austriecii recuceresc Bucovina, în martie-aprilie 1915

gettyimages: Baterie austriacă, în februarie 1915

gettyimages: Bătălia pentru Carpați, în august 1917

gettyimages: Bătălia austriacă pentru Carpați, în februarie 1915

gettyimages: Bătălia Carpaților, în ianuarie 1915

gettyimages: Coloană austriacă de aprovizionare, în 1917

gettyimages: Convoi austriac de transport, în februarie 1915

gettyimages: Infanterie austriacă în munții Bucovinei, în februarie 1915

gettyimages: Nemți avansând spre Ceremuș, în 1917

gettyimages: Pe malul Prutului, în ianuarie 1915

gettyimages: Rutence refugiate în Bucovina, în 1917

gettyimages: Ruteni, fotografie din 1 octombrie 1917

gettyimages: Schiori austro-ungari, în 1 decembrie 1916


Pagina 2 din 81812345...102030...Ultima »