Dragusanul - Blog - Part 1245

Premiile “La Putna”

Victor T. Rusu, directoul CCPTP Suceava, deschizând festivităţile de premiere

Victor T. Rusu, directoul CCPTP Suceava, deschizând festivităţile de premiere

*

Concursul de recitare a poeziei eminesciene, desfăşurat, mai întâi, pe zone, apoi pe judeţ, în urmă cu o săptămână, a avut un juriu final, format de literatele şi profesoarele Viorica Petrovici, Rodica Mureşan şi Isabel Vintilă.

*

Poetesa şi profesoara Viorica Petrovici, deschizând festivitatea de premiere a recitatorilor

Poetesa şi profesoara Viorica Petrovici, deschizând festivitatea de premiere a recitatorilor

*

Cei mai buni recitatori din judeţul Suceava, au fost, conform opţiunii competente a doamnelor profesori, elevii:

*

Premiul I: Cosmaciuc Robert Camelus, clasa a XII-a, Colegiul Tehnic “Lațcu Vodă” Siret, prof. Duduman Andreea;

Premiul II: Andriu Adrian, clasa a XI-a, Colegiul Militar Liceal „Ștefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc, prof. Câmpan Mioara;

Premiul III: Olaru  Roberta  Evelyn, clasa a VII-a, Școala Gimnazială “Petru Mușat” Siret, prof.  Fraseniuc Camelia;

Premiul special al Centrului Cultural “Bucovina”: Cărare Ioana, clasa a X-a, Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, prof. Crăciun Sextilia;

Menţiune: Cîmpan Andreea, clasa a XI-a, Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, prof. Andronachi Carmen;

Menţiune: Bălan Ionuț Tiberiu, clasa a VIII-a, Școala Gimnazială Nr. 2 Vatra Dornei , prof.  Iuga Ioana Niculina;

Menţiune: Tironeac Emilia, clasa a XI-a, Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți, prof. Andronachi Carmen.

*

Premiere Premiul 2

*

Festivitatea de premiere, susţinută imediat după recitalul de poezie, splendid şi altfel decât recitalul-concurs de la Suceava, putea răsturna ierarhiile actoriceşti, pentru că, în faţa publicului, sensibilităţile artistice s-au dezlănţuit drept contrapondere a emoţiilor concursului. Dar nici un concurs nu stabileşte destine, ci doar ierarhizează, subiectiv, anumite clipe din competiţia artistică a aleşilor de soartă.

*

Premiere Premiul 1

*

Premiere Ioana

 *

Premiere 3

*

Premiere 2

*

Premiere 1

*


Premiile “Universul Eminescian”

Artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, deschizând festivitatea de premiere a tinerilor pictori din judeţul Suceava

Artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, deschizând festivitatea de premiere a tinerilor pictori din judeţul Suceava

*

Există suficiente concursuri de artă plastică, în judeţul Suceava, destinate tinerilor pictori, dar, deşi ştiam că toţi vor încerca doar trageri la temă, prin redenumirea unor lucrări cu sintagme eminesciene, le-am şi venit în întâmpinare, lăsându-le o marjă largă de exărimare, sub titulatura de “Universul Eminescian“, cu care am etichetat concursul de artă plastică.

*

Artiştii plastici Mihai Pânzaru-PIM, Constantin Ungureanu-BOX şi Cătălin Chifan

Artiştii plastici Mihai Pânzaru-PIM, Constantin Ungureanu-BOX şi Cătălin Chifan

*

În marea lor majoritate, tinerii pictori ai contemporaneităţii iau lecţii particulare de artă plastică, inclusiv de la maeştri consacraţi, aşa că orgoliile dau în clocot până la impietate. Mai că era să mi se ceară să dau, deoparte, bustul lui Eminescu, ca să pot expune cât mai multe lucrări de-ale elevilor. Iar fudulia asta egoistă, graba asta folcloroasă de a ieşi în faţă (doar bundiţa de dihor le lipsea), specific bucovineană, mi-a lăsat un gust amar. Tinerii pictori din judeţul Suceava nu mai au puritatea vârstei lor, nu mai au personalitatea artistică luminoasă a copilăriei, ei deja sunt epigoni grăbiţi ai maeştrilor lor, cu o dispunere de culori şi de planuri profesionistă, dar nesinceră, netrăită dezinvolt. Habar nu au ce pierd copii lor acei părinţi care-şi vor urmaşii artişti cu renume.

*

Plastica 6

*

Lăsând deoparte aceste consideraţii strict personale, dar nicidecum subiective, intru în capitolul informativ, precizând că juriul Concursului de Artă Plastică “Universul Eminescian” a fost alcătuit din artiştii plastici: Mihai Pânzaru-PIM, Constantin Ungureanu-BOX, Viorica Moruz, Alexandru Cătălin Chifan şi Isabela Ignătescu, premiile find oferite, conform exigenţelor profesioniste de ierarhizare, următorilor tineri artişti:

*

Premiul I:  Costin Laurenţiu Hatnean, Colegiul „C. Prumbescu” Suceava „Vino-n codru”

Premiul II:  Cristina Strugari, Şcoala „Ion Creangă” Suceava, „Veronica Micle”

Premiul III: David Mihaiu, Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” Fălticeni, „Sara pe deal”

Menţiune: Oana Bejinari, Colegiul Tehnic „E.Hurmuzachi” Rădăuţi, „Luceafărul”

Menţiune: Mihaela Stratu, Bosanci, „Ce te legeni”

Menţiune: Galan Andreea, Colegiul Tehnic „E.Hurmuzachi” Rădăuţi, „Luceafărul”.

*

Plastica 4

Intercalând şi alte instantanee de la festivitatea de premiere (pe merit – eu nu luam în discuţie calitatea actului artistic, ci naturaleţea afirmării lui), îi felicit, desigur, pe tinerii care au pornit, atât de glorios, pe drumul chinuit al împlinirii artistice, dar cu mult înainte de a-şi fi ascultat sufletul.

*

Plastica 3

*

Pictor devii abia atunci când nu trece o zi, fără să simţi nevoia de a trage, pe hârtie, câteva linii. Altminteri, o îndemânare remarcabilă poate fi confundată cu talentul, iar tânărul, excesiv încurajat şi diriguit de părinţi, poate eşua, ca profesor de desen, în cine ştie ce sat de pe cuprinsul judeţului.

*

Plastica 2

*

Plastica 1

*


Premiile “Contemporanii lui Eminescu”

Victor Rusu, premiindu-i pe siretenii de la "Laţcu Vodă"

Victor Rusu, premiindu-i pe siretenii de la “Laţcu Vodă”

*

Pentru că pe mormintele unor personalităţi ale spiritualităţii bucovinene nu s-a mai dat, de peste un secol, cu sapa şi nu s-a mai răsădit o floare, Concursul de fotografie “Contemporanii lui Eminescu” a fost premeditat drept o tentativă de recuperare a memoriei, prin implicarea elevilor din judeţul Suceava, în identificarea, îngrijirea şi mediatizarea, prin fotografii, a acelor locuri sacre ale spiritualităţii noastre.

*

Jurizând lucrările din această perspectivă, artistul fotograf Victor T. Rusu, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM şi subsemnatul, au hotărât acordarea următoarelor premii:

*

Premiul I:  Colegiul „Laţcu Vodă” Siret

Premiul II:  Colegiul Tehnic „E.Hurmuzachi” Rădăuţi

Premiul III: Şcoala „T. Popovici”, Colacu, Fundu Moldovei

Menţiune: Şcoala „D. Gusti” Fundu Moldovei

Menţiune: Şcoala Stulpicani

Menţiune: Teresa Ioana Pînzariu, Şc. „Ion Creangă” Suceava, pentru meritele artistice ale fotografiilor sale.

*

Siretenii care au îngrijit şi fotografiat mormântul mamei şi al bunicilor lui George Enescu, din Sinăuţii de Jos (Mihăileni)

Siretenii care au îngrijit şi fotografiat mormântul mamei şi al bunicilor lui George Enescu, din Sinăuţii de Jos (Mihăileni)


Poliţişti din Vicovu de Sus „au ieşit la şpagă”

Politisti din Vicovu de Sus, operând în Vicovu de Jos, la drumul... Putnei

Politisti din Vicovu de Sus, operând în Vicovu de Jos, la drumul… Putnei

*

Cucu Ovidiu, fals agent de Poliţie Rutieră

*

Sâmbătă, 14 iunie, pe la ora 13, după încheierea manifestărilor comemorative de la Mănăstirea Putna, închinate memoriei lui Mihai Eminescu, maşinile Centrului Cultural „Bucovina”, încărcate cu premianţi, invitaţi şi salariaţi ai instituţiei, au pornit, pe rând, din Putna, spre Vicovu de Jos, iar de acolo, la Suceava. La intrarea în Vicovu de Jos, se zărea, de departe, o maşină a poliţiei şi, deşi nu era încă nevoie, toate maşinile din trafic au redus viteza, dar degeaba, pentru că toate, inclusiv microbuzul nostru, au fost trase pe dreapta de către doi harnici poliţişti.

*

Într-un târziu, s-a apropiat de noi un poliţist tânăr, care, mai întâi, s-a salutat amical cu şoferul maşinii oprită înaintea noastră, apoi i-a făcut semn să plece (cunoştinţă, deh, oprită din greşeală!), apoi ni s-a prezentat drept agentul Cucu Ovidiu, de la Poliţia Rutieră. Motivul: cică microbuzul Centrului Cultural „Bucovina”, care abia intra în Vicovu de Jos, dinspre Putna, circulase, prin localitate (iar noi venem din câmp!), cu 72km/h.

*

 

Maşina Poliţiei Locale Vicovu de Sus, la intrarea în Vicovu de Jos, dinspre Putna

Maşina Poliţiei Locale Vicovu de Sus, la intrarea în Vicovu de Jos, dinspre Putna

*

O maşină de poliţie locală, fără radar, ghiceşte vitezele din trafic

*

Politisti numar masina

*

Coborând la o ţigară, am observat că autoturismul Dacia Logan, cu numărul de circulaţie MAI 34802, nu aparţinea Poliţiei Rutiere, aşa că am început să-l fotografiez conştiincios, ca un gazetar cu experienţă ce sunt, ocazie cu care am mai reţinut un amănunt: maşina Poliţiei nu era înzestrată cu radar.

 

*

O maşină de poliţie locală, fără radar, "ghiceşte" vitezele din trafic

O maşină de poliţie locală, fără radar, “ghiceşte” vitezele din trafic

*

Observându-mi îndeletnicirea, poliţistul de la volan mi-a ordonat să nu o fac, pentru că mă aflu pe… carosabil – dar, pe marginea circulabilă a drumului, se afla utilajul motorizat al poliţiştilor. Când i-am atras atenţia asupra realităţii, dumnealui a renunţat să mă mai legitimeze. Între timp, tânărul agent Cucu Ovidiu scria de zor procesul verbal de amendare a şoferului nostru, Dănuţ Lungu.

*

Poliţistul care mi-a interzis să mai fotografiez tâlhăria la drumul mare şi public

Poliţistul care mi-a interzis să mai fotografiez tâlhăria la drumul mare şi public

*

„Poţi să-l chemi şi pe Băsescu, bă!”

*

În microbuzul Centrului Cultural „Bucovina” se mai aflau, în afară de mine şi de şofer, Victor T. Rusu, director al CCPTP Suceava, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM şi colegii mei Gabriel Sandu şi Gheorghe Senciuc.

*

Pentru că trecuse vreo jumătate de oră, de când stăteam pe marginea drumului, am sunat managerul Centrului Cultural „Bucovina”, dl Viorel Varvaroi, pentru a-i povesti ce se întâmplă. Presimţeam ceva suspect şi l-am rugat să-l invite, „la faţa locului”, pe vicepreşedintele C. J. Suceava, dl Alexandru Rădulescu.

*

Flăcăii în uniformă de poliţişti mi-au rânjit în nas: „Poţi să-l chemi şi pe Băsescu, bă!”. Numai că, tot atunci, am zărit, în câmpul de la intrarea în Vicovu de Jos, dinspre Putna, a doua maşină a instituţiei şi, când să-i vestesc pe bravii supraveghetori ai şoselelor patriei, numai ce-i văd urcând, grăbiţi, în maşină şi demarând în trombă. Aşa că am plecat şi noi. Cătrăniţi.

*

Falsuri în actul public, întocmit, la Vicovu de Jos, de poliţiştii din Vicovu de Sus

*

Peste o vreme, am cerut procesul verbal, seria CP nr. 6781930, şi, lecturându-l, am rămas stupefiat: poliţiştii, care s-au prezentat ca fiind de la Poliţia Rutieră, nu erau de la Poliţia Rutieră, ci de la Poliţia „Oraş Vicovu de Sus”, iar presupusa încălcare a vitezei nu s-ar fi produs la intrarea în Vicovu de Jos, ci pe „DN 2E, loc. Vicovu de Sus”, aflat hăt, mult mai departe, spre nord.

*

Un fals în acte publice, săvârşit de poliţiştii din Vicovu de Sus

Un fals în acte publice, săvârşit de poliţiştii din Vicovu de Sus

 

*

Şi-atunci am priceput că poliţiştii locali din Vicovu de Sus „au ieşit la şpagă” în Vicovu de Jos, pe drumul Putnei – de aia opreau toate maşinile, slobozindu-i doar pe cunoscuţi. Cum şoferul nostru nici nu a adus vorba despre „o înţelegere”, numitul Cucu Ovidiu, care, împreună cu camaradul lui de hingherit şoselele, încălca grav competenţele teritoriale ale Poliţiei din Vicovu de Sus, şi-a permis un şi mai grav fals în acte publice, mutând inexistenta „săvârşire a următoarelor” infracţiuni, de la locul real al faptei, deci din Vicovu de Jos (microbuzul verde, al Centrului Cultural „Bucovina”, în plan îndepărtat, dar în Vicovu de Jos), în Vicovu de Sus.

*

În plan îndepărtat, microbuzul Centrului Cultural "Bucovina"

În plan îndepărtat, microbuzul Centrului Cultural “Bucovina”

*

Fără flerul meu jurnalistic îndătinat (altfel nu aş fi făcut fotografiile care probează că noi veneam, prin câmp, de la Putna, spre Vicovu de Jos), „prinde orbul, scoate-i ochii”, când se ştie că poliţia are întotdeauna dreptate, iar abuzul grav al celor doi poliţişti din Vicovu de Sus nu ar putea fi probat.

*

În baza probelor de încălcare a competenţelor teritoriale, de falsificare a actului public cu seria CP nr. 6781930, solicităm Prefecturii, Consiliului Judeţean, Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie să se autosesizeze, fiind de datoria Poliţiei şi anularea falsului act, care a revărsat dejecţia imposibilă a zilei peste speranţa firavă, din aceeaşi zi, că în judeţul acesta se poate trăi şi întru Eminescu.

*

Ion Drăguşanul


Remus Dăneasa vs Mircea Dăneasa

Daneasa Remus 8

*

Un perete de sticlă desparte expoziţia tânărului artist plastic Remus Dăneasa de atelierul de “pictură progesivă” (de fapt, expusă progresiv) al părintelui său, reputatul pictor, sculptor şi profesor Mircea Dăneasa. Picturile lui Dăneasa-Jr. mă iau pe nepregătite, pentru că experimentul pregătit de Remus şi Mircea Dăneasa, începând de vineri, 13 iunie 2014, pe la ora 15, şi până când se va închiria sala de arte din incinta Centrului Comercial “Zimbrul”, avea pentru mine o necunoscută: Remus Dăneasa. Am zărit expoziţia, m-au oprit tablourile, pe care le-am pozat cu jaful de aparat, pus mie la dispoziţie de Centrul Cultural “Bucovina” (să vedeţi ce aparate performante, costisitoare şi inutile au preţioşii mei şefi!), apoi am dat buzna peste Mircea, pe care îl ştiu de la Revoluţie, când l-am văzut, alături de poetul Ioan Manole, în fruntea celor care luaseră cu asalt palatul Comitetului Judeţean de Partid al tovarăşiului antipoet Ostafi. Eu, atunci, ca şi acum, în mulţime.

*

Daneasa Remus 4

*

Picturile lui Remus Dăneasa îmi rămăseseră, totuşi, în faţa ochilor, aşa că l-am întrebat pe Mircea despre autor. Şi tare m-am mai bucurat, când am auzit că sunt ale fiului său, Remus. Mai ales că Remus Dăneasa are o personalitate artistică distinctă, cu o armonie relaxată şi cu relaxate intrări în armonie cu universul.

*

Daneasa Remus 2

*

Expuse nepretenţios, fără rame şi fără etichete, lăsate să se “cuvânteze” singure, picturile lui Remus, când incifrate în simboluri runice, când trăite, într-un extaz… dinamic, dar unduitor, mângâietor, capabil să vindece, mă readuc în faţa simezelor.

*

Daneasa Remus 3

*

E clar, pe Remus nu l-a captivat ezoterismul şi, deşi cunoaşte, deşi e iniţiat în simbolistica străveche (doar e fiul lui Mircea), el regândeşte, cu un optimism devastator, o altă simbolistică, înrudită cu cea străveche, dar plină de prospeţimea sufletului lui. Nu-i poţi ghici vârsta, pentru că Remus Dăneasa, în lucrările lui, nu are vârste, el este aidoma bucuriei de a trăi.

*

Daneasa Remus 1

*

Trec de la un panou la altul, incitat de prospeţimea viziunilor, şi pricep că, de fapt, Remus Dăneasa nu încearcă, în sensul clasic al cuvântului, o expunere, ci doar facerea de cunoştinţă, deci rostirea unor simple şi uzuale formule de salut, prin care îţi cântăreşti şi ghiceşti noua cunoştinţă, ca să pricepi ce subiecte poţi discuta cu el.

*

Daneasa Remus 5

*

Daneasa Remus 6

*

De aici, de la această cunoaştere reciprocă, vine şi alernanţa de frumos explicit cu frumosul incifrat, de dublă adresare, şi simţurilor, şi minţii. Nu iau în discuţie sufletul, pentru că sufletul, în universul coloristic al lui Remus Dăneasa, e un cer înstelat, pe care atârnă mugurii de lumină, deci inefabilul acestor sacre trăiri, pe care le numim picturi.

*

Daneasa Remus 9

Daneasa Remus 11

*

Nu sunt critic de artă, dar nici prost nu am fost vreodată, aşa că îndrăznesc, judecând cu mintea mea pururi neostenită, să afirm că, şi în Remus Dăneasa, Sucea… ce suceava, asta-i brambureala tembelizată a lui lungu, deci nu suceava, ci spiritualitatea acestor locuri minunate, dar mânjite existenţial de populaţii, are deja un nou exponent. Aşa că ţin să-l salut cu părintească dragoste!

*

Ion Drăguşanul