Astronom la Stockholm, muzician Bucovina Rock Castle
Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm, octombrie 2003
*
Un material, publicat de fiul meu, Andi, în noiembrie 2003, după ce, în octombrie, fusese cel mai tânăr participant la Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm (avea doar… 13 ani), participarea celor trei elevi români (puteau participa cinci elevi, dar birocraţia românească…) fiind prima, la care România avea reprezentanţi, mi-a atras atenţia, prin titlu: Olimpici, dar copii ai nimănui la Stockholm!
*
Asta-i soarta lui Andi Drăguşanul, în raport cu România şi, implicit cu judeţul şi târgul Suceava, să rămână veşnic un “copil al nimănui” (de parcă taică-său ar fi mai norocos!) – cum inspirat formula acel “Goga al Bucovinei”, care s-a numit Gavril Rotică. Nu ne plângem, dar halal să ne fie cu aşa patrie, judeţ şi târg!
*
Olimpici, dar copii
*
ai nimănui la Stockholm!
*
Cel mai tânăr astronom din lume: solistul trupei TOY MACHINES
*
Pitiţi în suflet, ca să nu-i detecteze vameşii
*
Luni, 29 septembrie 2003, un telefon îmi pune familia în alertă: până joi, 2 octombrie, trebuie să ajung la Stockholm, pentru a participa, în premieră pentru România, la a opta ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Astronomie. încă din primăvară, făceam parte, alături de Amalia Minai şi de Tiberiu Purici, din lotul naţional lărgit, care urma să participe la un stagiu de pregătire la Observatorul Astronomic din Cluj-Napoca.
*
Numai că reunirea lotului nu s-a mai făcut, aşa că, funcţie de cine avea paşaport dintre cei care au ocupat unul dintre primele trei locuri pe ţară, România urma să fie reprezentată la Stockholm.
*
Am numai 13 ani (la vârsta asta, aveam să fiu mezinul Olimpiadei Internaţionale de Astronomie), sunt în clasa a şaptea, la Şcoala generală nr. 3 din Suceava, urmând să fiu iniţiat, abia în acest an, conform programei de învăţământ, în tainele trigonometriei şi ale fizicii, materii fără de care nu se poate face astronomie.
*
Cu trigonometria m-am „împrietenit”, pe cont propriu, în vacanţa de vară, aşa că domnul profesor Victor Şutac, directorul Palatului Copiilor din Suceava, trebuie să pună bazele unei relaţii intime doar cu fizica, şi în numai două după-amiezi. Ceea ce e greu, dar nu imposibil, apoi plec la Bucureşti, unde-i întâlnesc pe ceilalţi doi membri ai lotului naţional ad-hoc, Nicu Şerban David şi George Robert Butunoi, ambii din Bârlad.
*
Amalia Mihai, din păcate, nu are paşaport, deci nu poate zbura spre Stockholm, deşi lotul naţional este în drept să trimită cinci concurenţi. O să-i aduc din „Veneţia Nordului” o amintire frumoasă, care să mângâie, măcar acolo unde nu se mai poate vindeca.
*
Regretatul savant român Harald Alexandrescu
*
La Institutul Astronomic din Bucureşti, primul astronom al României, domnul Harald Alexandrescu, ne vorbeşte, timp de vreo trei ore, despre grupurile de ecuaţii ale lui Gauss, iar profesorii Valeriu Tudose şi Elena Suhay încearcă săvârşirea miracolului de a ne face, în numai două ceasuri, competitivi pe plan internaţional.
*
Profesorul Victor Şutac
*
La Stockholm ne va însoţi numai profesorul bârlădenilor, domnul Ioan Adam, dar eu nu uit să-i iau cu mine, pitiţi în suflet, ca să nu-i detecteze vameşii, pe profesorii mei de înţeles cerul, domnii Victor Şutac şi Dimitrie Olinici.
*
Uitaţi pe aeroport şi sechestraţi
*
în fosta închisoare a Stockholm-ului
*
Ajungem pe Aeroportul din Stockholm, după o escală la Bruxelles, în seara zilei de 2 octombrie 2003. Nu ne aşteaptă nimeni, nici măcar un funcţionar al Ambasadei României, cum s-a întâmplat în cazul celorlalte loturi naţionale, cărora, acolo, pe Aeroport, li s-a înmânat steagul pe care trebuiau să-l arate lumii, cu justificată mândrie.
*
*
Nu-i nimic, noi suntem români, ne-am născut cu Tricolorul în suflet şi o să-l scoatem la iveală, în cinstea nemuritorului Ciprian Porumbescu, la 150 de ani de la naşterea sa. Pentru că Ciprian s-a născut pe 2 octombrie, dar, spre deosebire de celelalte personalităţi naţionale, este sărbătorit pe 14, conform noului calendar.
*
Suntem copiii nimănui, pe Aeroportul din Stockholm şi, pentru că ni se urăşte de singurătate, cumpărăm cartele şi sunăm fiecare la casa lui.
*
*
Părinţii trimit, grabnic, e-mail-uri, pe adresele suedezilor: „anders, cran, bahrami şi marja arond i nacka punct se”, iar aceştia răspund, la fel de urgent, că încurcătura nu li se datorează, românii uitând să specifice, în notificare, la ce oră urmau să sosească. Nu ştiu cine au fost românii aceia uituci, aşa că n-o să învinovăţesc pe nimeni, mai ales că am şi avut norocul ca, datorită unui ordin al domnului ministru Athanasiu de a fi înscrisă România la Olimpiadă, să fiu şi eu, la numai 13 ani, deschizător de drumuri în acest domeniu.
*
*
Târziu, la două ore din noapte, după aproape o eternitate de admirat stelele nordului, suntem „pescuiţi”, de pe aeroport, şi duşi la… închisoarea oraşului, care a devenit, între timp, cel mai luxos hotel din Stockholm, de către vicepreşedintele Societăţii Euro-Asiatice de Astronomie, domnul Anders Vasterberg. Ce noapte, ce confort, ce vis trăit clipă cu clipă!
*
*
A doua zi, când să părăsim fosta închisoare a nordului, suntem sechestraţi în hotel de recepţioneră, până în ceasul în care şarmantul domn Anders Vasterberg vine şi ne eliberează, plătind cauţiunea… costurilor cazării.
*
În nopţile următoare, vom locui la Hotel Zinkensdamm, unde lucrează cele mai frumoase şi mai cumsecade recepţionere din lume.
*
Tricolorul străluceşte pe cerul Suediei
*
Vineri, 3 octombrie 2003, facem cunoştinţă cu componenţii celorlalte loturi naţionale. Toţi poartă costume „de olimpici”, insigne şi simboluri naţionale (inclusiv pe şepci), toţi au steaguri, puse la dispoziţie de ambasade, şi îşi descriu patriile şi drapelele cu tineresc entuziasm.
*
Saşa, un adolescent din Moscova, repetă de zor că lumea încă nu cunoaşte Rusia, apoi eu îi spun că noi, românii, o cunoaştem prea bine, şi-atunci Saşa râde, îmi întinde mâna şi devenim prieteni. De la el aflu că preşedintele Societăţii Euro-Asiatice de Astronomie este un rus, domnul dr. Mihail G. Gavrilov, un savant care seamănă, în multe privinţe, cu astronomul nostru, domnul Harald Alexandrescu.
*
*
Să te gândeşti la Ciprian Porumbescu, pe 2 octombrie, de ziua reală a naşterii lui, se dovedeşte a fi o inspiraţie divină, pentru că Tricolorul lui şi al nostru prinde a străluci pe cerul Suediei, încă din prima zi de concurs, alături de steagurile Armeniei, Belorusiei, Braziliei, Bulgariei, Chinei, Crimeii, Danemarcii, Estoniei, Finlandei, Georgiei, Greciei, Indiei, Indoneziei, Italiei, Kazakhstanului, Koreei, Lituaniei, Moldovei, regiunii Moscova, Poloniei, Rusiei, Serbiei şi Muntenegrului, Suediei şi Ucrainei.
*
Tinerii astronomi ai lumii sunt extrem de prietenoşi. Coreenii îmi oferă o oglinjoară fermecată pentru mama, chinezii o insignă „Yn-Yang”, iar brazilienii şi indienii se lipesc de mine ca marca de scrisoare, cum zice un vechi cântec românesc, mărturisind, la festivităţile finale, că singurul lor regret de olimpici cu tradiţie constă în faptul că românii au venit atât de târziu la această competiţie.
*
*
Târziu, fără un stagiu de pregătire, fără o bibliografie de concurs, cu probleme prost traduse (de exemplu, „Ursa Mare”, în loc de „Ursul alb”) şi fără textul englezesc la dispoziţie, dar suficient de inteligenţi ca, în baza unui bagaj minim de cultură generală (la care se adaugă aptitudinile pentru conversaţie în limba lui Shakespeare), să putem poziţiona România între primele ţări ale lumii în care se practică şi o educaţie astronomică.
*
Fascinanta „Veneţie a Nordului”
*
Undeva, pe nişte insule din Marea Nordului, unite între ele prin poduri şi linii aeriene de metrou, se află fascinanta „Veneţie a Nordului”. Un vapor ne-a plimbat, pe canale, până la Palatul Nobel, până la Obelisc, până la Târgul Vechi, apoi, în zilele următoare, am putut vizita Stockholm-ul şi pe cont propriu, metroul funcţionând şi ca ghid perpetuu.
*
Am văzut, în zilele de 3-7 octombrie 2003, un oraş ireal de frumos, cu oameni minunaţi, cu copii care ies de la şcoală ca din biserică, am văzut un licăr difuz al Aurorei Boreale, am cunoscut copii şi adolescenţi care privesc cerul ca pe o carte deschisă, în paginile căreia se poate întâlni şi minunata poveste a călătoriei lui Nils Holgersson prin Suedia.
*
Am trăit într-o altă lume şi am visat că fac parte din generaţia care va muta România în timpul acelei lumi. A fost frumos, va fi frumos. Am numai 13 ani, deci îmi rămâne la dispoziţie o eternitate pentru a face, alături de voi, colegii mei de viitor, ca şi acasă la noi să fie, cândva, la fel de frumos.
*
Astronom, la Stockholm, în 2003, unul din cei patru întemeietori şi organizatori ai Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE
La Stockholm, am fost şi învingător, şi înfrânt. Şi olimpic, şi copil al nimănui.
*
Olimpic, datorită minunaţilor mei profesori de şcoală, profesori de palat al copiilor şi profesori de observator astronomic.
*
Copil al nimănui, datorită indiferenţei unor oameni mari, pe care nu-i ştiu şi nici nu merită ştiuţi.
*
În anul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, alţi copii români, dacă nu cumva chiar şi eu, vor păşi pe calea deschisă, datorită domnului ministru Alexandru Athanasiu, de bârlădenii Nicu Şerban David (1, pe fotografia de grup) şi George Robert Butunoi (2) şi de suceveanul care semnează aceste rânduri (3).
*
Tocmai de asta am scris ce am avut de scris, pentru ca toţi copiii şi adolescenţii aceia să nu mai fie decât olimpici români, nu şi copii ai nimănui, precum noi, primii olimpici români ai Olimpiadei Internaţionale de Astronomie.
*
Andrei DRĂGUŞANUL
*
Şcoala generală nr. 3 Suceava
