Memoria lui Eminescu şi expoziţia lui Radu Bercea

Radu Bercea

Am ales această fotografie ca simbol al expoziţiei pe care Radu Bercea a închinat-o memoriei lui Eminescu pentru că, prin profunzimea închinării şi prin acurateţea dedicării, Radu Bercea merită, de acolo, din Ceruri, un mănunchi de lumină şi din partea Sfântului Mărturisitor al Sufletului Românesc. Nu al sufletului nostru, pentru că, din nefericire, noi nu ne-am ridicat niciodată la statutul de Românesc în care s-au străduit să ne proiecteze Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi şi Lucian Blaga.

Dar, înainte de toate, să vă arăt câteva lucrări din expoziţie:

Lucrate în tehnica decoart (de Radu Bercea inventată), lucrările, cu dimensiuni ample (peste un metru pătrat fiecare), reprezintă un grandios elogiu al vieţii, realizat, unitar, prin câteva coordonate, care sunt şi ale operei eminesciene, şi ale spiritului lui Mihai Eminescu.

Din nici un tablou nu lipsesc Soarele şi Luna, dincolo de sugestia Logodnei cosmice vibrând speranţa mântuirii prin lumină. Pământul mare şi Pământul Mic, prezenţe simultane – de cele mai multe ori, lunecă în abandonare, prin zbor. Iar zborul, când rădăcină, când catarg, când munte, când pasăre, capătă contururi ciudate, ba de zbatere în suferinţă, ba de contorsionare în sinele particular, ba de dezlănţuire în şi spre speranţă.

Din punctul meu de vedere, această expoziţie, închinată memoriei lui Eminescu, dar despre care, ca şi despre Eminescu, n-a vorbit nimeni, reprezintă apogeul creaţiei lui Radu Bercea. Şi prin unitate cromatică, şi prin complementaritatea armonioasă a simbolurilor, şi prin inteligenţa redării unui univers care-i strânge sufletul pe dinăuntră.

Dacă există viaţă în cer, cred că Radu Bercea, doar privind la stelele unei nopţi curate, ar putea zări, acolo, sus, zâmbetul recunoscător al lui Mihai Eminescu.

Cronici sentimentale, Jurnalism No Comments Jan 15

Cei care l-au ignorat frumos pe Eminescu

Constantin Cernica, intelectual de rasă al Bucovinei

Poet extrem de exigent cu sine şi intelectual de rasă al Bucovinei, profesorul Constantin Cernica, om faţă de care am un mare respect, s-a lăsat, din păcate, implicat în aiureala culturnică, însăilată lustruitor de lacheul lui Ursaciuc, mihai mardare. Doar Constantin Logigan, fostul director al Casei de Cultură din Gura Humorului, a încercat un vag recurs la Eminescu şi la expoziţia care fusese închinată memoriei lui, dar s-a lăsat destul de curând păgubaş.

Constantin Logigan

Au mai vorbit despre eminescuţul băştinaş solcan, uitând frumos (adică prin discursuri inteligente, dar contaminate periculos de patriotism local):

Maica stareţă Elena Simionovici, de la Voroneţ

Dorina Leizeriuc

Jurnalism No Comments Jan 15

Culturnicii lui Ursaciuc

În mijloc, Nimeni Mardare Ursaciuc-are

După ce, vreme de o jumătate de veac, mă tot obişnuisem cu slujitori humoreni ai culturii de talia lui Constantin Logigan sau a Verei Romaniuc, în jurul cărora gravitau nume grele ale culturii române, precum regretaţii humoreni Constantin Cojocaru şi George Gavrilean sau veşnic energicul Radu Bercea, iată că întâlnesc, astăzi, un terchea-berchea plin de ifose, unul Mardare Ursaciuc-are, ditamai director al Centrului Cultural din Gura Humorului, care se lustruieşte cu memoria lui Eminescu de-l apucă bâţul. Un cuvânt n-a dat pe gură ipochimenul despre numele Celui Sărbătorit, iar ca să priceapă expoziţia lui Radu Bercea – canci!

Un alt culturnic, şi mai tânăr, şi mai “mălai visează”, George Boşca, deja pune de revoluţii culturale de i se aud golurile din creieraş. Despre Eminescu nici el nu pare să fi auzit – dacă nu face parte din camarila lui Ursaciuc, aşa-i trebuie lui Eminescu!

George Boşca, din camarila lui Ursaciuc

Ăsta, Boşca, este editorul cărţilor lui Gheorghe Solcan, profesor, dar versificator penibil, şi mai penibil în “lecturările” din propria-i operă, prilej de a cârâi ca o soaţă ciufută sau de a behăi ca un soţ cu coarne în dauna lui Eminescu. Dacă nu i-ar fi dat brânciuri, în insolenţa lui egolatră, lui Eminescu, dar şi splendidei expoziţii a lui Radu Bercea, cu gomoasa lansare de inepţii (niciodată n-au să priceapă profesorii că abia după ce ai norocul să ajungi un poet adevărat poţi risca şi o carte pentru copii!), m-aş fi prefăcut, cum o fac de ani buni, că nu bag de seamă caraghiosul lui autorlâc. Dar să profiţi de Ziua lui Eminescu, îmbrâncindu-l pe Eminescu, pentru a-ţi glorifica bicisnicia, e prea mult, e peste răbdările mele.

Gheorghe Solcan, îmbrâncindu-l pe Eminescu

Jurnalism No Comments Jan 15

Doi muzicieni humoreni de clasă

Cristian Milici şi Cătălin Câmpan

De ziua lui Eminescu, tinerii muzicieni humoreni Cristian Milici şi Cătălin Câmpan, componenţi ai trupei “Actual”, au încântat publicul participant la vernisajul expoziţiei lui Radu Bercea, închinată lui Eminescu, prin interpretări măiestre a unor piese clasice, începând, desigur, cu “Balada” lui Ciprian Porumbescu. Îi felicit din inimă!

“Solii” trupei ACTUAL din Gura Humorului (ignoraţi-l pe individul din stânga!)

Jurnalism No Comments Jan 15

Nevoia de Eminescu

Eminescu, aşteptat la Gura Humorului

Spunea, cândva, poetul Vasile Ursachi, că, în fiecare an, pe 15 ianuarie, o puzderie de neica-nimeni îşi scot “eminescuţul” propriu din debara şi încep să-l calce în picioare. Dar dincolo de auto-lustrangii există oameni care chiar au nevoie de Eminescu, chiar se închină memoriei lui cu evlavie, iar pe aceştia, întâlniţi la Gura Humorului, am să vi-i înfăţişez în instantaneele care urmează. Cu respect şi cu sinceră preţuire.

Jurnalism No Comments Jan 15