Ziua… fructelor interzise!
*
În rai, printr-o ciudată conjunctură,
cum fructele creşteau atât de multe,
mă puse Dumnezeu să ţin o cură,
de parcă ar fi vrut să mă insulte;
şi tot muşcând oripilat din toate
abia am apucat cumva să-i zic
de fructe, că ar fi chiar minunate,
dacă le-am trece printr-un alambic,
*
iar El căzu pe gânduri şi adastă
în cugetări adânci şi după-aceea,
până-mi luă, pe când dormeam, o coastă
şi-apoi zidi din coasta mea femeia
ca să mă-ndemn cu ea la sfânta cură
cu fructe învelite doar în rouă,
dar s-a-ntâmplat că după muşcătură
din fruct creşteau pe creangă alte două,
*
iar eu, nervos, mânat de piaza rea,
instinctual şi cred că şi în pripă,
ca o fiară am muşcat din ea
şi tare mi-a plăcut s-aud cu ţipă!,
încât mânat năstruşnic de-o idee,
rugai pe Dumnezeu, în veşnicie,
doar arătând cu mâna spre femeie:
Ce-ar fi să-mi faci, ca ea, măcar o mie!?
*
… şi-a fost tăcere grea şi cu temei,
până ce ea, scrâşnind din dinţi, îmi zise:
chiar de ţi-ar face cât de multe vrei,
toate-au să-ţi fie… fructe interzise!
*
Morala imoral mă tot seduce,
de când păşesc pe mioritic plai
şi duc, cum mi-i ursit, numai o cruce,
râvnind în taină… fructele din rai!
