căci voi păşi prin cântece cu teamă

*

doar fiul meu va mai rosti din mine

câte-un alean şi câte-un necuprins

când ierburile vitrege, străine

mă vor cinsti drept ultimul învins

căci voi păşi prin cântece cu teamă

să nu le tulbur propriul lor alean,

deşi le-aud şi astăzi cum mă cheamă

când sunt pribeagul în cotidian,

* 

când înţeleg că-n cântecele lui

şi sufletul meu încă se întrupă

să-şi vindece neliniştea hai-hui

în armonia cosmică de după,

iar el, cântând, fără să vrea învaţă

izvorul unor alte deveniri

şi ţine generaţiile-n viaţă

prin despletiri de sunet, de iubiri,

* 

de altfel de rostiri şi de cuvinte,

sub cerul înstelat, sub care eu

aştept să-nceapă fiul meu să cânte,

să fiu pentru vecie fiul meu

*

NOTĂ: Ca să înţelegeţi pe deplin ce am vrut să spun, în cântecul de mai sus, faceţi clik pe afiş şi veţi pricepe totul.